CUVINTELE UNUI CINEFIL

CUVINTELE UNUI CINEFIL
1—THE STREET FIGHTER—douã remarci:spre deosebire de RETURN OF THE STREET FIGHTER,ĩn acest prim film al seriei japoneze Takuma Tsurugi este incontestabil mai ticãlos,mai hain, mai feroce,bestial,mârşav; şi asemãnarea cu Bruce Lee este mult mai subliniatã [inclusiv ĩn stilul foarte expresiv al luptelor].Muzica filmului e foarte bunã,existã mai multã melodramã,pitoresc,ba chiar şi o figurã à la Zatoichi.Multe personaje,un buget cât de cât rezonabil.Formula e reuşitã.Continuarea acestui film va miza ĩnsã pe clasicizarea lui Tsurugi,pe mitizarea lui,cu atenuarea trãsãturilor negative.Deşi succesul a venit cu un antierou (Tsurugi aşa cum e ĩn acest prim film),continuarea a optat pentru un personaj a cãrui negativitate e atenuatã,diluatã.
Intenţia iniţialã,aşa cum e exprimatã ĩn acest film,nu e greu de descifrat:a contrapune „pozitivilor” lui Lee un antierou ĩn felul ĩn care,zece ani mai devreme,italienii fãcuserã acelaşi gest la adresa tipului de pistolar reprezentat de Wayne.A da lovitura mizând pe un antierou,pe un mercenar fãrã principii.Tsurugi este o brutã,un luptãtor amoral.
Revenind la muzicã (Toshiaki Tsushima),aceasta e extraordinarã ĩn felul muzicii italiene a eurowesternurilor—e o cavalcadã.Nu ĩndeajuns folositã,dupã pãrerea mea;foarte dinamicã şi energicã.
Titlul,dat de cãtre americani,este impropriu,fiindcã Tsurugi nu este un bãtãuş,un derbedeu,ci un fel de ronin,un mercenar cu aptitudini senzaţionale.Primele douã filme cu Chiba ale seriei sunt printre reuşitele cinemaului de acţiune.Sunt aşa de bine fãcute,de dinamice,cã regret cã n—am avut ocazia sã le vãd când aveam 14 ani şi când,ĩn registrul filmelor cu arte marţiale vedeam orice.[La sfârşitul gimnaziului,şcoala organiza pregãtiri la matematicã,de la care lipseam pentru a merge sã vãd, dimineaţa,filme cu ninja.]
Masashi Ishibashi va reveni ĩn al doilea film al seriei.
2—Diferenţa dintre Brando şi Gabin este aceasta:--Brando e absolut incapabil de roluri proaste—ĩn schimb,a ales sã—şi batã joc,deliberat,de unele roluri,ca sã se amuze,ca sã dea cu tifla; Gabin fãcea şi roluri proaste—dar asta nu conteazã,e irelevant,un singur rol de prima mânã de—al lui ajunge pentru a arãta cã cele neizbutite sunt nedefinitorii.
3—THERE WAS A CROOKED MAN—un fel de western,revizionist,ironic,foarte ĩn genul anilor ‚70.”Paris”,protagonistul,este un monstru odios—dar lucrul nu trebuie explicat,el devine evident la final ,ĩn timpul evadãrii.Şi Douglas şi Fonda sunt admisibili,ĩnsã filmul e prost scris,lungit nenecesar,prolix, inform,fãrã stil.Personajele sunt prost scrise,la fel şi acţiunea.Filmul e un fel de comedie cinicã;nu e un western,ci mai degrabã o poveste din ĩnchisoare.Existã filme cu Douglas mai bune decât acesta.Ĩn linia revizionismului anilor ‚70,foloseşte tonul neutru—ironic,satiric.
Omeneşte e ca cineva sã vadã mãcar un western pe sãptãmânã.
4—COD 46—cu Robbins—un film futurist vrednic de respect,şi pe care l—am descoperit cu ĩncântare.Mai ales cã dã şansa de a—l vedea pe Robbins ĩntr—un rol de prima mânã,demn de un top 5 ( ĩmpreunã cu Jacob's Ladder, The Shawshank Redemption);Robbins este unul din cei mari,şi regret cã ĩi cunosc aşa de puţin rolurile.
5—MAD DOG AND GLORY—din pãcate,nelipsit de nişte tuşe naturaliste foarte scorsesiene.O comedie naturalistã—departe de a fi ireproşabilã sub raportul gustului.Ĩnsã Dna. Thurman este senzaţionalã,şi câteva scene sunt extrem de reuşite.Câteva.Cât despre De Niro,e foarte discutabilã, cred,ideea lui de a aduce şi ĩn aceastã comedie acelaşi personaj morocãnos,crispat,ĩmbufnat.E prea mult.Comedia e stricatã de tuşele,inutile,de naturalism sordid a cãrui marcã e recognoscibilã: latura Scorsese/”Taximetristul” (ĩn jocul lui De Niro).Ca plusuri,nu numai Dna. Thurman,dar şi restul distribuţiei—unii,ireproşabili (ca Murray şi Caruso;Dna. Baker este ĩnsãşi vecina ĩntre douã vârste);şi cele câteva scene de mâna—ntâi (de ex.,sosirea lui Glory acasã la Wayne).Povestea este interesantã,şi nu trebuia nãclãitã cu naturalism scorsesian.
6—STEVE ZISSOU:o capodoperã.Meritã toate elogiile.Senzaţional de bine scris;ĩncântãtor de fin şi de inteligent;extraordinar de jucat (de cãtre o distribuţie alcãtuitã practic numai din vedete: prodigiosul Murray,Dna. Blanchett,Goldblum,Dafoe,Dna. Huston ...).Direct la ţintã.
7—„Luminã de iarnã”,o altã capodoperã,a lui Bergman,sugereazã cã la baza crizei acesteia religioase moderne se aflã o crizã a asceticii—şi a culturii şi cultivãrii creştine.Lipseşte formaţia creştinã.Vorbind de „criza asceticii”,vreau sã spun:o crizã a absenţei—adicã nu existã o cultivare asceticã creştinã.Modernii aceştia,arãtaţi aici,nu se aflã ĩn posesia termenilor,nu au proprietatea termenilor;au o ĩnţelegere romanţioasã—şi diluatã,vagã.
Din alt punct de vedere:ce film desãvârşit!Trilogia acesta de la jumãtatea vieţii lui Bergman e una din raţiunile existenţei cinemaului:aici,cinematograful culmineazã,atinge un vârf.Lucruri mai bune nu se fac.Şi ceva de un gust desãvârşit,de o plenitudine stilisticã fãrã cusur.