REŢETE
Faptul cã Willis reface,scenariu dupã scenariu,un acelaşi film,cu variaţii banale,nu e principial un lucru rãu.Problema e altundeva:cã acest film e prost scris,e de duzinã.Nu subiectul,stereotipul e problema—ci felul cum e scris.
Teachout subliniazã cã R. Scott a fãcut,cãtre sfârşitul carierei,de mai multe ori,un acelaşi film .Aici,Teachout implicã o distincţie importantã:vorbim despre filme de „situaţie existenţialã”,cu mizã personalã—nesequelizabile—de o situaţie dramaticã:nu poate fi vorba de Poirot,Dirty Harry sau Holmes ,ci de un protagonist acţionând ĩn nume propriu.Deosebirea e importantã,cãci subliniazã prin ce un film refãcut e esenţial altceva decât o continuare.
Hawks a fãcut DE TREI ORI acelaşi film,cu Wayne;e ceva ĩncântãtor.
Bronson a refãcut acelaşi film,ĩn repetate rânduri.
Delon,Belmondo,Gabin la fel.
M. Douglas,la fel.
Reţeta filmelor lui Willis cere un poliţist ĩntre douã vârste,cam uzat,alcoolic,cu o viaţã de familie ĩn pioneze,independent şi cinstit,fire insubordonatã,refractarã faţã de convenţii,lealã ĩn legãturile personale,cu gusturi simple, american neaoş,gata sã scuture jegul decãderii şi sã se situeze ferm de partea dreptãţii,la cuţite cu şefii—lupul singuratic cu tricoul slinos,cu geaca jerpelitã—un soi de vigilante,dar pentru vremuri mai filistine .... Ĩnsã aceastã reţetã e mai mereu la fel de prost scrisã.Reuşitele,ĩn cele vreo zece astfel de filme ale lui Willis,sunt variabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu