Sã ĩnţelegem miracolul ca rectificare a mersului naturii,ca redresare a naturalului,ca reinformare a naturii—şi nu ca emoţie sau toanã momentanã.(Mulţi dintre cei care vor sã „salveze" miracolul apeleazã la stratagema de a—l transfera ĩn „intelectual",adicã,de fapt,exact ĩn emoţional—v. miracolele „reproductibile", „naturale", etc.. Dar Noul Testament preciza exact care este specificul miracolelor:ele sunt SEMNE,aşadar este inutil sã se ĩncerce un transfer semantic.Este inutil sã li se rãspundã celor care ĩntreabã despre miracole cu clişeul „minunilor naturale",etc..Miracolul ĩn sens propriu este o intervenţie de rectificare,de redresare,de reinformare a naturii.)
Cred cã se confundã „miraculos" cu „interesant".Constatând cã realul natural nu este banal—sau nu totul ĩn naturã este banal,etc.,unii proclamã cã este vorba de „miracole"—fiindcã ceva nu este tern,etc..
Argumentul creştinilor liberali este cã le displace noţiunea de „miracol" fiindcã presupune o intervenţie suplimentarã,din afara cosmosului,etc..Dar aici se face o petiţie de principiu.Fiindcã Dumnezeu nici nu intervine „dinafarã"—ci dinãuntru—transcendenţa Lui este completatã de imanenţa Lui.Miracolul ĩn sens „tradiţional" nu presupune o intervenţie „dinafarã",cum pretind creştinii liberali—ci dinãuntru,ĩn virtutea imanenţei Lui Dumnezeu ĩn creaţie.Ĩn creaţie,Dumnezeu nu este,"ĩn mod normal" ,actorul—absent,actorul—lipsã,locul gol,cel care nu participã.De ce sã credem asta?El lucreazã ĩn istorie din interiorul acesteia;natura,El o prelucreazã,o rectificã pe dinãuntru,ĩn temeiul imanenţei Sale .El nu este meşteşugarul extrinsec al deiştilor;El este participant,ia parte la istorie,este protagonist al ei.Cum au ajuns creştinii progresişti sã creadã cã,pentru a „interveni" ĩn istorie,Dumnezeu ar pãrãsi poziţia lui de observator dinafarã şi ar schimba regulile ĩn timpul jocului?De unde au ei noţiunea de legi naturale imuabile,veşnice,pietrificate,şi,mai ales,satisfãcãtor elucidate de cãtre oameni?
Se pretinde cã Dumnezeu „intervenind" ĩn istorie şi—ar insulta propria lucrare (adicã legitãţile prescrise tot de El Ĩnsuşi);dar de unde ştiu progresiştii care sunt aceste legitãţi?Cred ei cã ele sunt deja complet descrise?Ce ĩnchipuire!Ĩn ştiinţa scrisã de peştii primitivi nu este loc pentru apariţia oamenilor pe pãmânt!
Şi de ce sã fie ĩnchipuit Dumnezeu ca retras din creaţie,exterior ei,ca ĩn deism?Imanenţa lui Dumnezeu ĩn creaţie este la fel de realã ca şi transcendenţa lui.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu