ACATIST PENTRU RÃPOSAŢI--traducerea integrala

ACATIST PENTRU RÃPOSAŢI
[difuzat de Mãn. Sf. Iov de la Poceaev]
Condacul I
Tu,a cãrui providenţã ĩntrece priceperea şi pregãteşte lumea pentru fericirea veşnicã,ai hotãrât pentru fiecare ora şi felul morţii care vor fi ale lui.Dã,Doamne,iertarea Ta rãposaţilor din toate vremurile.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Icosul I
Pentru a mântui de osândã pe Adam cel cãzut şi tot neamul omenesc,tu ai deschis prin Crucea şi Ĩnvierea Fiului Tãu drumul vieţii veşnice.Ĩncrezãtori ĩn milostivirea Ta,te implorãm sã dai rãposaţilor noştri domnia slavei.Doamne,dã—le bucurie sufletelor sleite de furtunile vieţii,fã sã uite necazurile pãmânteşti,şi primeşte—le printre ĩngeri şi sfinţi.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al II—lea
Dintr—o ţeastã pãgânã,Sf. Macarie auzi ĩntr—o zi ieşind aceste cuvinte:”Când te rogi pentru cei din iad,pãgânii sunt uşuraţi”.O,minunatã putere a rugãciunii creştine!Necredincioşii ei ĩnşişi sunt mângâiaţi atunci când cântãm pentru ĩntregul univers:Aleluia!
Icosul al II—lea
„Pentru oameni,fiare,fãptura ĩntreagã,o inimã milostivã oferã ĩntr—una rugãciunile ei pentru curãţirea lor”.Aceste cuvinte ale Sf. Isaac Sirul ne ĩndreptãţesc sã ne rugãm pentru rãposaţii din toate veacurile.Ĩn pofida nevredniciei noastre,aminteşte—Ţi,Doamne,de cei care au cerut mijlocirea noastrã. Şterge pãcatele uitate ĩn spovada lor,fii milostiv cu sufletele rãposaţilor ĩnmormântaţi fãrã rugãciunile Bisericii şi cu cele ale nenorociţilor doborâţi ĩn mijlocul bucuriei sau ĩn necaz şi ĩnmormântaţi fãrã rugãciunile Bisericii.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al III—lea
Noi suntem rãspunzãtori de suferinţele lumii,de boli şi de chinurile copiilor,cãci greşeala originarã şi pãcatele noastre au distrus frumuseţea fãpturii.O Hristoase,cel mai mare dintre mucenicii nevinovaţi,Tu singur ai puterea iertãrii desãvârşite:redã lumii strãlucirea ei din vechime,şi rãposaţii şi vii vor gusta odihna cântând:Aleluia!
Icosul al III—lea
Mântuitorul universului,Iubire nesfârşitã,auzim strigãtul de ĩndurare cãzut din ĩnaltul Crucii pentru duşmanii Tãi:”Tatã,iartã—le!”.Aşa luãm ĩndrãznire sã cerem Tatãlui ceresc odihna veşnicã a duşmanilor Tãi şi ai noştri,care au vãrsat sângele nevinovat,au umplut de durere viaţa noastrã şi şi—au clãdit bunãstarea pe lacrimile aproapelui lor.Rãspândeşte darurile tale pe victimele pãcatelor noastre cele fãrã de voie.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al IV—lea
Mântuieşte,Doamne,pe victimele unui sfârşit tragic:mãcelãriţi,ĩngropaţi de vii,rãpiţi de valuri sau de flãcãri,morţi de foame sau de sete,pãrãsiţi ĩn frig sau ĩn furtunã,victime ale unei cãderi pe pãmânt sau ĩn vãzduh.Vor blagoslovi vremea ĩncercãrii lor ca pe o mântuire,cântând:Aleluia!
Icosul al IV—lea
Celor pieriţi ĩn floarea vârstei dupã chinuri grele,fãrã a fi cãutat sau fãrã sã fi cunoscut bucuriile pãmântului,dã—le,Doamne,comorile iubirii Tale.Celor apãsaţi de o povarã grea,dã—le rãsplata Ta.Fie ca adolescenţii şi fecioarele rãposaţi sã guste veselia la ospãţul Fiului Tãu.Mângâie,Doamne, durerea pãrinţilor despãrţiţi de copiii lor;fã sã se bucure de odihna Ta cei fãrã familie lipsiţi de mijlocire pãmânteascã,şi dezleagã pãcatele lor.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al V—lea
Ca ajutor de pe urmã,Tu ai dat oamenilor moartea pentru a—i aduce la pocãinţã.Ĩn faţa strãlucirii ei ĩnfricoşãtoare,patimile şi durerile trupului se uşureazã,raţiunea nesupusã se smereşte, dreptatea veşnicã se dezvãluie,deşertãciunea pãmântului apare.Pãcãtoşii ĩmpietriţi mãrturisesc numele Tãu şi cheamã milostivirea Ta cântând:Aleluia!
Icosul al V—lea
Pãrinte a toatã mângâierea,Tu dai sã se bucure de frumuseţile pãmânteşti duşmanilor Tãi ca şi prietenilor,şi milostivirea Ta trece dincolo de mormânt,pânã şi faţã de nelegiuiţi.Defãimãtorii blasfemiatori a tot ceea ce e sfânt,ĩnchişi ĩntr—o necredinţã aducãtoare de moarte,te—au cunsscut rãu sau deloc aici;fie sã Te poatã iubi ĩn Cer!Dã iertarea morţilor nepocãiţi,şi dã uitãrii rãtãcirea de o clipã a sinucigaşilor.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al VI—lea
Beznele sufletului ĩndepãrtat de Dumnezeu sunt ĩnfricoşãtoare,numai gândul şi face sã te cutremuri.O blestemaţi,fie sã poatã coborĩ asupra voastrã ca o rouã cântarea:Aleluia!
Icosul al VI—lea
Lumina Ta,Hristoase,a strãlucit sufletelor scufundate ĩn bezne şi ĩn umbra morţii;descins ĩn adâncurile pãmântului,Tu ai cãlãuzit la fericire pe cei cari au pãcãtuit fãrã sã se fi lepãdat de Tine. Doamne,greutatea greşelilor lor este mare,dar nesfârşitã rãmâne ĩndurarea Ta.Priveşte la amãrãciunea şi mizeria sufletului lor,departe de Tine;fii milostiv cu prigonitorii adevãrului care o fac din neştiinţã.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al VII—lea
Morţii cer ajutor:aratã—le lor chipul Tãu,şi insuflã celor vii sã ĩnmulţeascã ĩn folosul lor faptele bune cântând:Aleluia!
Icosul al VII—lea
Biserica se roagã pentru rãposaţi,şi,la fiecare orã,pe tot cuprinsul pãmântului,pãcatele sunt spãlate prin sângele Mielului.Fie ca aceastã mijlocire sã facã sã urce sufletele celor morţi spre viaţã, prin mijlocirea Preasfintei Maici şi a tuturor sfinţilor.Din ĩndurare pentru copiii nevinovaţi,ia—i, Doamne,pe pãrinţii lor ĩn milostivirea Ta,şi rãscumpãrã astfel prin lacrimile mamelor greşelile fiilor. Primeşte rugãciunile victimelor nevinovate şi sângele mucenicilor ĩn folosul pãcãtoşilor.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al VIII—lea
Pãmântul ĩntreg este un cimitir uriaş unde odihnesc rãmãşiţele taţilor şi ale fraţilor noştri.Ĩn iubirea Ta,Hristoase,dã rãposaţilor de la ĩnceputul veacurilor iertarea Ta,şi ei vor cânta ĩn veci:Aleluia!
Icosul al VIII—lea
La Judecata din urmã,tainele oamenilor vor fi dezvãluite,conştiinţele descoperite.”Faceţi pace cu Dumnezeu ĩnaintea acestei zile ĩnfricoşãtoare”,ne spune Sf. Pavel.Adaugã,Doamne,prin lacrimile celor vii la neajunsul faptelor celor morţi,şi adu—le ĩn aceastã clipã solemnã vestea mântuirii prin trâmbiţa ĩngerului.Ĩncununeazã cu slavã pe slujitorii Tãi,fãrã a privi la slãbiciunile lor.Tu ĩl ştii pe fiecare pe nume;aminteşte—ţi de monahi,de preoţi şi de credincioşi.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al IX—lea
Fiecare clipã de apropie de veşnicie.Chiar şi un fir alb de pãr mãrturiseşte despre firea noastrã pieritoare.Ĩn Ĩmpãrãţia veşnicã,slobodã de lacrimi şi de suspine,rãsunã acest cântec de bucurie :Aleluia!
Icosul al IX—lea
Viaţa noastrã se aseamãnã cu un copac care se desfrunzeşte cu ĩncetul.Strãlucirea tinereţii se ofileşte,flacãra plãcerilor se stinge,ĩmprejuru—ne se face gol.Ĩn mormintele tãcute,sufletele rãmân ĩn mâna Ta şi ne roagã de acolo.
Doamne,Soare din ĩnalturi,ĩncãlzeşte locuinţa rãposaţilor,şi dã—le,lor ca şi nouã,sã fie uniţi cu Tine ĩn Ceruri.Redã—le dispãruţilor noştri curãţia copilãriei şi puterea tinereţii;fie ca viaţa veşnicã sã fie pentru fiecare o sãrbãtoare neĩntreruptã a Paştilor.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al X—lea
Vãrsãm lacrimi de bucurie pe mormintele apropiaţilor noştri,cãci avem ĩncredere ĩn Tine.” Spune—ne,Doamne,cã i—ai slãvit.”Dã—ne acestã ĩncredinţare,ca sã ne ĩngãdui sã cântãm:Aleluia!
Icosul al X—lea
Cuprind cu privirea mulţimea rãposaţilor a cãror ĩnrâurire mi—a fost binefãcãtoare şi cãtre care se ĩndreaptã recunoştinţa mea.Te rog,dã pãrinţilor mei şi celor apropiaţi mie,paznici ai leagãnului meu,bucuria cereascã.Doamne,slãveşte ĩnaintea ĩngerilor pe aceia care m—au ĩnvãţat binele şi dreptatea prin pildele unei vieţi sfinte,şi a cãror prezenţã m—a susţinut ĩn zilele grele. Rãsplãteşte tuturor binefãcãtorilor mei.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al XI—lea
Moarte,unde esre boldul tãu?Tu ne—ai unit cu Dumnezeu,tu misterioasa linişte a zilei de odihnã.”Vreau sã mor şi sã fiu cu Hristosul”,striga Apostolul.Acest gând ne ĩntremeazã şi ne ĩmpinge sã cântãm:Aleluia!
Icosul al XI—lea
Locuitorii mormintelor se vor scula ĩn trupurile lor devenite duhovniceşti,şi cei vii se vor bucura.”Oase uscate,auziţi cuvântul Domnului;acoperiţi—vã de vine şi de piele.Şi voi,care aţi fost rãscumpãraţi prin sângele Fiului lui Dumnezeu şi ĩnviaţi prin moartea Lui,sculaţi—vã,ĩnvãluiţi ĩn luminã, din strãfundul vremurilor vechi”.
Doamne,deschide—le adâncul desãvârşirilor Tale.Tu ai fãcut sã lumineze peste ei soarele şi luna;ĩngãduie—le sã priveascã şi slava ĩngerilor.Tu i—ai bucurat cu strãlucirea stelelor la trezire şi la culcare,ca sã—i pregãteşti pentru lumina neapusã a dumnezeirii Tale.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al XII—lea
Trupul şi sângele nu vor moşteni Ĩmpãrãţia lui Dumnezeu,dar dupã moarte trupul nostru va ĩmbrãca nestricãciune,pentru a cânta,ĩn lumina neĩnseratã:Aleluia!
Icosul al XII—lea
Ĩn aşteptarea ĩnvierii,sãrbãtorim şi viitoarea schimbare la faţã a ĩntregii fãpturi ĩntr—o frumuseţe armonioasã.Doamne,tu ai croit lumea pentru fericire,şi tu aduci sufletele din adâncurile pãcatului la sfinţenie.Dã—le celor morţi o viaţã nouã,ĩn lumina fãrã sfârşit a Mielului dumnezeiesc, şi ĩngãduie—ne sã sãrbãtorim cu ei Paştele veşnic.
Doamne,Tu iubire de necuprins,aminteşte—Ţi de slujitorii Tãi rãposaţi!
Condacul al XIII—lea
Tatã plin de milostivire,Tu ai trimis pe Fiul Tãu la cei osândiţi,şi rãspândeşti asupra lor Duhul Tãu dãtãtor de viaţã.Ai milã de strãmoşii noştri şi de cei apropiaţi nouã rãposaţi (...),şi de morţii din toate vremurile.Dã—le iertarea şi mântuirea,şi,prin mijlocirea lor,ĩngãduie—ne sã ridicãm ĩmpreunã cãtre Tine,Dumnezeu Mântuitor,imnul nostru de biruinţã:Aleluia,aleluia,aleluia!
Acest condac este recitat de trei ori,apoi din nou:icosul I şi condacul I.