Ĩnainte de a blama virtuos eterodoxia altora,devierile doctrinare,sã vedem propria noastrã viaţã—sfinţirea, divinizarea. Sã fim ucenici şi practicanţi,ĩnainte de a fi cenzori şi gardieni ai doctrinei. Mi se pare cã de multe ori propria viaţã—lenea, dezabuzarea, invidia, dezertarea—este privitã ca ceva irelevant—‚oricum ,eu am dreptate sã—l corectez’. Ĩnsã mult din chiar aţâţarea, din zelul feroce cu care muştruluim este nutrit de propriile noastre scãderi private.
Nu doar cã,ĩn abstract, inteligenţa izolatã, singurã, nu dã dreptul de a pontifica; ĩnsã chiar inteligenţa este deterioratã de vieţile pe care le trãim.
Greşelile de teologie sunt la fel de evidente ca şi cele de matematicã—cu diferenţa cã existã mai mulţi oameni calificaţi sã le remarce pe ultimele.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu