ĨN LUMEA MELKIŢILOR IRLANDEZI ŞI A BIZANTINILOR FOŞTI METODIŞTI

ĨN LUMEA MELKIŢILOR IRLANDEZI ŞI A BIZANTINILOR FOŞTI METODIŞTI
Luând cunoştinţã de nivelul intelectual lamentabil al atâtora din figurile religioase ale vremii noastre,singura soluţie pare adresarea cãtre cei neinfestaţi ĩncã;ĩn cei priveşte pe mahãri,discuţia trebuie lãsatã sã cadã,fiind o colcãialã de erori,ignoranţã,prejudecãţi,etc..Nu pare a fi de aşteptat nimic de la un „dialog" (mã refer la generaţiile anilor ‚50—‚70,atât de decepţionante ...).[A da exemple de astfel de figuri religioase ar fi inutil—ele constituie cvasimajoritatea.]
Ei toţi par a fi „ĩn neştiinţa de neĩnvins a preasfintei noastre religii",dupã expresia Fer. Pius al IX—lea.
Un alt fapt este cã relativismul istoric,ĩn cazul câtorva teologi,relativitatea istoricã,pare sã serveascã drept camuflare a pretenţiei la adevãr.Este o laşitate.Teologul n—ar spune:--cred aşa,şi altfel decât cutare autor,fiindcã aşa este adevãrat.Ci:--oamenilor zilelor noastre li se potriveşte mai bine sã creadã aşa ....Nimic nu mai este fals—ci perimat.Aşa,pare cã ei nu—l mai contrazic fãţiş pe un autor—ci „aşeazã ĩn context istoric".Ceva nu e FALS,ci numai „potrivit oamenilor altor timpuri";sau corespunde altei etape de dezvoltare.
O teologie veritabilã nu se poate ĩntemeia pe istoria mentalitãţilor,pe relativism istoric.Dar, repet,nu ştiu cât este aici convingere,şi cât „tact",laşitate.

Iar la alt nivel,şi mai de jos,vedem metodişti deveniţi palamişti intransigenţi;indivizi cu nume irlandeze deveniţi „bizantini" cu vocea ĩngroşatã de indignare,ursuze brute anglo—saxone devenite bizantini şi revendicând „moştenirea lor bizantinã",agramaţi care cautã sã cadã la ĩnvoialã ĩn ceea ce priveşte acceptabilitatea doctrinelor isihaste ....
Specimenul irlandezului,al americanului bovin sau al fostului metodist care se indigneazã virtuos ĩn numele „moştenirii lor rãsãritene" mi se pare cel mai buf.
Aceşti agramaţi,cu nivelul de ĩnţelegere al unui preşcolar,se iau ĩn serios ca legatari ai teologiei bizantine,devin vehemenţi şi se baloneazã de mânie virtuoasã,de stropşire religioasã.
O astfel de persoanã semneazã ‚melkit irlandez’ din Massachusetts.Forumurile de discuţii ‚religioase’,sferã de fantezii ilicite,reprezintã versantul ‚religios’,corespondentul ‚religios’ al pornografiei.Aceste bizare deghizãri şi poze şi roluri ĩţi dau fiori.
Sau când un fost metodist,anglofon (ĩn fine ...),spune,fãcând istoricul noii lui confesiuni:"pe atunci [=ĩn sc. XIV],noi [=bizantinii] ...".Existã ceva grotesc ĩn acest soi de falsuri.
Dupã pãrerea controversialiştilor populari anglofoni de azi,dacã se poate demonstra cã de fapt Zwingli /Arius /etc. nu cunoşteau/nu ĩnţelegeau doctrina ortodoxã,rezultã direct cã ei sunt canonizabili –cãci erau de bunã credinţã;astfel de frazeologie m—a scârbit de vorbe englezeşti ca ‚saintly’, ’prayerful’ şi ‚thoughtful’.[Sunt preferabile ‚heathenishly’,etc..]Ĩn rezumat,incriminantã mai rãmâne numai reaua credinţã doveditã.
Vã daţi seama cã,ĩn acest fel,de la Zarifopol la Marx şi Darwin,cu toţii devin canonizabili—fiindcã ori ignorau [invincibil!],fie pricepeau cum nu trebuie doctrinele creştine—ĩnsã bunã credinţã aveau—cu nemiluita!
Citeşti şi te—nchini,reacţie fireascã ĩn faţa dezmãţului imposturii şi lãcomiei ‚duhovniceşti’.
Vezi câte un fost metodist american,spunând „noi melkiţii",şi profesând un antifilioquism tãios; dar impresia este cã vorbeşte mai mult ca metodist,decât ca palamist.
A vedea irlandezi,metodişti şi gospodari americani tihniţi ţinând lecţii de ...palamism este ceva de un grotesc exasperant.
Un fost metodist,dezicându—se,cu dispreţ,de „modalitatea latinã".Ei,da,astea da rezerve pentru teologia bizantinã!
Acelaşi exmetodist:"vreme de veacuri noi [=greco—catolicii] am ĩncercat ...".
Melkitul Neil din Massachusetts—grotesc,nu—i aşa?
Conversiunile individuale,personale,sunt singurele neechivoce.
Ambiguitatea şi nesinceritatea,echivocul deliberat cultivat ĩn relaţiile Vaticanului cu lumea ortodoxã,fac ca faimoasele diferenţe sã parã,dupã o toanã de moment,dupã cursul tratativelor,ba minime sau relativ neĩnsemnate,ba majore.De ce?Fiindcã punctul de vedere este mereu unul nu numai subiectiv,ci arbitrar şi deliberat echivoc.