Din viaţã: CARNET

vineri, 31 octombrie 2008

CARNET

CARNET

Sf. Efrem,Palladios, SCARA şi Sf. Teodor Studitul.

۞
Peste 400 de imnuri,predici ĩn versuri,comentarii biblice şi polemici.Numit „Soarele Sirienilor". Sofrosyne.Azi,moda cere ca ĩn versurile Sf. Efrem sã fie vãzut un stindard al occidentofobiei—este elogiatã nonoccidentalitatea lor.

۞
Nu articole,ci pamflete.[Ĩn urmã cu un veac,majoritatea articolelor despre patristica, spiritualitatea, etc.,rãsãritene luau forma unor pamflete,ceva ignar şi revoltãtor.][Aceastã atitudine mai reapare şi azi,la unii care vãd ĩn Pãrinţi mai degrabã nişte precursori merituoşi,dar perimaţi—ca şi pãrinţii chimiei,sã zicem—textele patristice le apar la fel de utile ca nişte manuale de chimie din sc. XVIII—‚venerabile’, ĩnsã perimate.]

۞
Pânã la urmã,este mai important sã fii un mare teolog,decât un mare exeget al teologiei altora, un mare istoric al teologiei (--pentru reabilitarea ĩntreprinsã de Brandon E.).Adicã,e mai important sã ĩnţelegi adevãrul,decât doctrina altuia;poţi ĩnţelege adevãrul,fãrã a cunoaşte/ĩnţelege doctrina altuia. Un mistic poate sã nu fie un mare istoric al teologiei,sau un ermeneut foarte perspicace—n—are nevoie,nu de asta ţine cunoaşterea directã a adevãrului.

۞
Astãzi am fost vestit de cãtre o foarte simpaticã misionarã iehovistã,care se referea la versetele eshatologice din Apocalipsã [sic!] şi Isaia,cã nu vor mai fi rãzboaie.Ea vorbea,cred, despre o pace ĩn orizont istoric,nu eshatologic.[ Oricum,simpatica misionarã a arãtat mai mult tact, misionar desigur, decât era sã nu arãt eu.]
۞
Sippo deplora,ĩntr—o recenzie,pierderea acelui umanism holistic al savantului James. Precizarea m—a ĩncântat, deoarece existã şi tendinţa de a—l asocia pe James cu modernismul,cu doctrinele relativiste moderniste. [Sippo reaminteşte cã mişcarea de studii parapsihologice de acum un veac numãra savanţi ca James, Richet, Rayleigh, Hodgson, Hodge şi Crookes, şi simpatizanţi ca ...Twain; ţinuta intelectualã a investigatorilor explicã de ce filozofi ca Bergson şi Marcel se interesau deasemeni de astfel de cercetãri.]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Maică Sfântă a Luminii celei negrăite

Bucură-te, toiagul din care Dumnezeu, odrăslind fără de sămânţă, a pierdut prin lemn moartea.

Bucură-te, norul Luminii celei neapuse, care ai purtat în braţe pe Însuşi Domnul slavei.

Firii celei dumnezeieşti ne-am făcut părtaşi prin tine, de Dumnezeu Născătoare.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu.

Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte.

Mire, cela ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Carele ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, dezbracă-mă de chipul greşalelor mele cel ticălos, prin împărtăşirea patimilor Tale. Şi împodobindu-mă cu haina slavei Tale celei înfrumuseţate, fă-mă împreună-şezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv.

Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!

‘Acolo unde (…) viaţa amarã, tulburatã şi plinã de decepţii este trãitã senin şi calm pânã la presupusul sfârşit … acolo se aflã Dumnezeu cu îndurarea Sa eliberatoare. Aceasta este mistica vieţii cotidiene, a—L gãsi pe Dumnezeu în toate lucrurile; aceasta este starea de beatitudine lucidã a spiritului, despre care vorbeau Pãrinţii Bisericii şi liturghia anticã.’ (Pãr. Karl Rahner, ‘Erfahrung des Geistes’)

‘cu o inimã am aşezat ca sã ne întoarcem în sânul sfintei Maicii Biserici romano-catoliceşti şi iarãşi sã ne unim cu ea, toate acelea primindu-le si crezându-le care ea le primeşte, le marturiseşte şi le crede. Şi mai întâiu mãrturisim acelea patru puncte, în care pânã acuma ne-am împerechiat:

a) Cunoaştem cã Papa de la Roma este cap vãzut a toatã biserica Lui Hristos, care peste toatã lumea e lãţitã.
b) Mãrturisim cum cã afarã de Cer, scaunul celor fericiţi, şi afarã de Iad, temniţa celor osândiţi, al treilea loc este, în care sufletele celor ce încã nu sunt curãţite se ţin şi se curãţãsc.
c) Cum cã pâinea azimã este destulã materie a Cinei Domnului şi a jertfei Liturghiei, nu ne îndoim.
d) Credem cum cã Duhul Sfânt, a treia faţã în Treime, de la Tatãl şi de la Fiul purcede. Şi primim, mãrturisim şi credem toate celelalte, care sfânta Maicã Bisericã romano-catolicã primeşte şi crede.’

[declaraţia oficialã de unire a Ep. Teofil, febr. 1697]

‘Însă întru acest chip ne unim şi ne mărturisim a fi mădularele sfintei catoliceşti Biserici a Romei, cum pe noi şi rămăşiţele noastre din obiceiul Bisericii noastre a Răsăritului să nu ne clătească, ci cu toate ceremoniile, sărbătorile, posturile, cum până acum aşa şi de acum înainte să fim slobozi a le ţine după calendarul vechi şi pe cinstitul vlădicul nostru Atanasie până la moartea sfinţiei sale să n-aibă puterea a-l clăti din scaunul sfinţiei sale..." […] "Şi aşa ne unim acei ce-s scrişi mai sus cum toată Legea noastră să stea pe loc. Iară de n-ar sta pe loc acele, nici aceste puncte să n-aibă nici o tărie asupra noastră şi vlădica nostru Atanasie să fie cap şi nimeni să nu-l hărbutăluiască.’ [1698]

‘slobozi de bună voie şi porniţi de Duhul Sfânt ne-am unit cu Biserica Romano-catolică şi prin rândul acestora ne mărturisim a fi mădularele ei, toate primindu-le, mărturisindu-le şi crezându-le, câte le primeşte, le mărturiseşte şi le crede dânsa şi mai ales acele patru puncturi, în carele ne vedem până acuma a fi osebiţi...’ [5 sept. 1700]

Izvoare

‘Acolo unde (…) viaţa amarã, tulburatã şi plinã de decepţii este trãitã senin şi calm pânã la presupusul sfârşit … acolo se aflã Dumnezeu cu îndurarea Sa eliberatoare. Aceasta este mistica vieţii cotidiene, a—L gãsi pe Dumnezeu în toate lucrurile; aceasta este starea de beatitudine lucidã a spiritului, despre care vorbeau Pãrinţii Bisericii şi liturghia anticã.’ (Pãr. Karl Rahner, ‘Erfahrung des Geistes’)

Rozanov, Bloy, Nietzsche, Weininger;

Stevenson şi Lang;

Cingria, Gracq, Sebastian;

Tresmontant, Gracq, Simmel, Philippide;

Toma, Maxim, Bonhoeffer, Rahner;

Maxim, Damaschin, Teodor, Proclu;

Isaac, Dorotei, Varsanufie;

cãrţile sapienţiale;

Claudel, Schopenhauer,

De Quincey,

Rozanov, Bloy, Weininger, ‘Morgan’;

Saward, McCabe, Weinandy;

Bonhoeffer şi Rahner;

vineri, 31 octombrie 2008

CARNET

Niciun comentariu:

Despre mine

Arhivă blog