DESPRE DEZUMANIZAREA TEOLOGIEI

DESPRE DEZUMANIZAREA TEOLOGIEI




Eu unul nu mă pot preface că aş fi agnostic, că aş porni de la agnosticism, etc.. Premisa mea nu e o intuiţie vagă sau vreun panteism rudimentar şi neprecizat.
۞
Dintre răsăritenii uniţi cu Roma, cei mai recalcitranţi s—au arătat a fi nu slavii, românii ori libanezii sau egiptenii—ci melkiţii, mereu melkiţii—tocmai ultimii veniţi ĩn comuniunea Romei. Ceea ce, ĩn urmă cu un an, ĩntâlneam ĩn lecturile mele [--care le—au ĩnlocuit pe cele cuvenite, de medicină--], ĩntâlnesc acum din nou. Cauza ar putea fi rasială; cred că e, ĩnsă, mai degrabă, una teologică—probabil condiţiile acelei ultime reuniri majore vor fi fost mai echivoce.
Melkiţii sunt uniaţii recalcitranţi, cei mai ‘cu personalitate’.
۞
E de considerat şi răul pe care l—ar fi produs nedogmatizarea infailibilităţii papale. Cei care te mint arătându—ţi numai o parte din adevăr, un fragment din realitate. ‘Fragment de realitate’ e expresia preferabilă, căci adevărul nu există ca ‘parte’.
۞
O teologie a formulelor reificate, inerte, neinterpretate, neĩnţelese, o teologie psitacistă, pasivistă, defetistă, este o teologie dezumanizată. O teologie ‘monofizită’, antiumanistă şi asinergică. Sinergismul nu este o variantă; e unica opţiune. Mai mult, omul nici nu există ĩnafara acestui sinergism. Omul nu poate alege să supravieţuiască ĩnafara sinergiei; el poate alege să se excludă, să se situeze ĩnafara ei—ĩnsă după aceea va fi mort, după cuvântul Noului Testament.
Teologia nu poate miza, mecanic, pasiv, pe formule—ci numai pe intrepretarea şi ĩnţelegerea lor. O formulă nu e decât ‘ceva dinafară’, o secvenţă sonoră. ‘Formula’ nu trebuie să excludă facultăţile minţii umane şi funcţiile ei.
Teologia mecanică, pasivistă şi ‘extramentală’ este teologia decadentă, dezumanizată şi alienantă. Decadenţa ĩn teologie nu e mai surprinzătoare decât oriunde ĩn altă parte. De ex., ‘ortodoxia marxistă’, aşa cum a tronat ĩn statele bolşevice, e un alt caz de doctrină mecanică, ipocrită, fundamental nesinceră. Defetismul cognitiv ca sistem alienează omul. Limitarea la prevenţia pasivă, prescriptivă, anchilozează.
Teologia nu trebuie protejată de om [adică ‘ĩmpotriva omului’]—ci de erorile umane. Nu omul e răul teologiei; ci erorile lui. O ortodoxie care exclude omul—ca intelectualitate, ca funcţii cognitive specifice—e o falsă teologie, un aparat mecanic de enunţuri reduse la un ĩnveliş sonor. Această teologie ineptă nu apără onoarea Lui Dumnezeu—ci numai degradează şi ĩnjoseşte omul.
Şi ĩn istoria teologiei, raţiunea umană va fi mereu la lucru; va fi mereu nevoie de interpretare, de ĩnţelegere—de rectificare, dacă e cazul.
Fetişismul formulelor e mortal pentru gândire şi pentru uman. Instituţiile nu trebuie să vorbească ‘cu vocea Lui Dumnezeu’ ĩmpotriva vocii autentice a umanului. Vocea umanului izolat e la fel de irelevantă aici. Ceea ce necesar să se exprime şi să fie exprimat este sinergia, cooperarea—noua ĩnrudire dintre dumnezeiesc şi uman—ĩnafara căreia nici nu există viaţă. Epistemologia teologiei include factorul specific uman—nu un factor mecanic. Subordonarea e faţă de Duh, de Duhul Lui Dumnezeu, nu de formule luate ĩn inerţialitatea lor.
Ar trebui spus că ORICE POATE FI ABUZAT. Nimic nu e, ‘ca atare’, ĩnafara polarităţii fundamentale. E nevoie de interpretarea umană oriunde. Nimci nu va dispensa de interpretare—şi asta, tocmai din realism, tocmai pentru a contracara arbitrariul şi iraţionalul. Omul nu poate să facă teologie ‘aşa ca şi cum n—ar face’—excluzând tocmai ceea ce—l defineşte ca om. Mecanicismul gnoseologic e o tară a teologiei. E envoie de om, e nevoie de facultăţile şi aptitudinile umane—nu există o inserţie divină ĩn ‘lume’ ĩnafara activităţii umane, nu există o lucrare magică a formulelor, nu formulele protejează de greşeli—ci numai interpretarea şi ĩnţelegerea. Există interpretări iraţionale, false. Aşadar, e nevoie de cele bune. O altă cale nu există. Gândirea nu există ĩnafara gândirii. Ceea ce se poate exercita prost se poate exercita şi bine. Creştinismul nu poate lucra cu mantre.
Liberalismul nu e un răspuns la dezumanizarea teologiei; e numai riposta de luptă, e contrariul atras de către un abuz. I se răspunde erorii cu eroare. Absolutizării formulei i se răspunde cu relativizarea fondului.
Absolutizării ‘teologiei romane’ (--a teologiei de manual ĩmpotriva căreia militase şi tânărul Ratzinger--) i—a urmat relativizarea a două milenii de teologie şi tradiţie creştină. Un abuz nu atrage, ĩntr—un proces mecanic, decât abuzul de semn opus—nu remedierea. Odată cu unele ĩngustimi ale ‘teologiei romane’ au fost excluse şi cele două milenii de gândire creştină. De la un veac de teologie romană s—a trecut la ĩntreaga epocă posttridentină, la Conciliul din Trent, la ĩntregul Ev Mediu .... Riposta ĩmpotriva tomismului roman a servit ca alibi pentru incriminarea ... liturgicii medievale.
S—a lucrat cu cele mai arbitrare criterii de ‘autenticitate’. Eroarea a constat ĩn lipsa unei ĩnţelegeri adecvate a ceea ce e ‘autentic’ şi ce nu e; s—a apelat la fantezii arbitrare, la pretinsa ‘puritate antică’—o scorneală protestantă. S—au hăpăit cele mai romanţioase ĩnsăilări despre exemplaritatea anticilor. Ĩn Biserică, sc. XX a ĩnsemnat marea revoltă ĩmpotriva medievalismului—la 200—400 de ani după emancipările laice din sc. XVI—XVIII. Cu alte cuvinte, ĩn sc. XX, antimedievalismul laic, proclamat ĩncă din Renaştere, complet sistematizat ĩn sc. XVIII la Iluminişti, a devenit sloganul Bisericii.
Era inevitabil?
Nu, nu era defel inevitabil să se lucreze prost. Odată cu ‘medievalismul’, cât mai vag ĩnţeles, cât mai arbitrar interpretat, au fost măturate de către acelaşi Tsunami ideologic şi cultura creştină a Renaşterii, şi iniţiativa Contrareformei, şi religia Barocului, şi superiorul intelectualism al Vaticanului I.
Am ĩnceput prin a denunţa dezumanizarea teologiei; am urmat prin a indica şi falsa corectare a acestei dezumanizări—corectarea mecanică prin eroarea simetrică, de semn contrar. ‘Dacă ei greşesc aşa, noi să greşim altminteri’. Trăsnea reformist.
Ĩn general, s—au schimbat numai prejudecăţile ĩn numele cărora se acţionează.
Iniţiativa modernistă trebuia sortată, nu strangulată.
Trebuie procedat neexcluzând umanul, apelând la virtuţile şi facultăţile umanului—ĩn contextul sinergiei. Remediul la erorile umanului ĩl reprezintă ĩndreptarea—nu suprimarea. Omul nu—L poate vrea pe Dumnezeu ‘ĩnafara umanului’, ĩn mod mahomedan; el ĩşi poate dori numai sinergia, ĩnrudirea, umanul divinizat. Omul este invitat de către Dumnezeu la o nuntă, nu la un ‘spectacol’; contemplarea şi adorarea implică o ĩntrepătrundere, o nuntire—secretul creştinismului, terapia alienării, panaceul.
Omul va fi tămăduit prin ĩndumnezeire, prin divinizarea lui şi a facultăţilor lui. Răspunsul la umanul căzut, decadent, este nu extraumanul ori neumanul—ci numai umanul divinizat, restaurat prin divinizare, prin ĩndumnezeire, prin ĩnrudirea cu Dumnezeu. Ĩn om trebuie anulat ceea ce e rău—şi, simultan, cultivat ceea ce e bun. Acest ‘bun’ există; nu suntem lutherani.
Lutheranismul, cu antropologia lui eretică, a dus la cinismul religios al liberalismului, la scepticism şi relativism. Deprecierea omului s—a ĩntors ĩmpotriva intenţiei—şi este, azi, soclul ‘umanismului’ relativist, cinic, blazat, sceptic.
Umanul nu trebuie suprimat, exclus, ci tămăduit, restaurat, lecuit—prin ĩndumnezeire.
۞
Ca modificare sau comutare de rit. Ca un răsăritean cu o imensă simpatie pentru apuseni. Ca un răsăritean printre apuseni. 16 z. (--la tel.--).
۞
Stil neutru, expresie neutră, obiectivă.
۞
Minţi confuze. Filologia şi rangul filologilor. Surclasat.
۞
Mehring, Gramsci, Plehanov.
۞
Decizii—com. ratat\ pierdut, iconografia blogului. 2 x web .... S—au pierdut, ieri [--vin.--], trei com., un tabel cu articolele de luni.
۞
Nu că viaţa lor n—o trăiesc, ci [--nici--] pe—a mea—lecturi, scris, lumina, eseuri, etc..
۞
Ideea celor zece comentarii [--2 x MR;--filmele—cele 2+ 4;--un Niven şi un Grant--]. Asortarea cu serialul; şi cu alte câteva seriale. De—acum, e deja altceva—ca filolog, ca medic, ĩn sejur, ca simmelian, ca filozof al artei şi metafizician.
Cei care au sortat numai ce e de vârf, fără balastul ‚savant’. Noţiunea despre filozofie. Original.
۞
Ca urmare a unei neglijenţe de ieri şi de azi, azi am pierdut a doua versiune, cea mai bună, cea rescrisă, amplificată, refăcută—şi adnotată—a textului meu despre PAPA DIN GREENWICH …. Analiza mea, de care eram foarte mulţumit, trebuie considerată ca pierdută. Com. respectiv, fragmentar, incomplet, trebuie retras.
Banfi, Goethe [--şi blogul--], Simmel—articolul italian.
Tânărul EMC, citind lucruri importante, cărţi notabile.
۞
Cele 2+ 4+ 2 filme [--azi—un Niven şi un Grant--; luni; vin.--]; un MR; un Grant.
۞
Expresia—exclusiv metafizică şi filozofia artei. Biologie, gramatică, BIBLIA. Expresia ideală. Poezia.
۞
Presimţirea adâncurilor metafizice ale existenţei şi experienţei.
۞
A vorbi; a complimenta.
Cele trei clase.
۞
Cei chemaţi să urmeze—şi cei chemaţi să inoveze. Cei chemaţi să creeze urmând; cei chemaţi să creeze inovând, schimbând, forjând.
۞
Subiecte; eseuri; 4 studii/ an; vitalist; simţul frumuseţii; metafizica şi filozofia artei,
Bruchstücke aus einer Philosophie der Kunst, Rembrandt - Ein kunstphilosophischer Versuch, Zur Philosophie der Kunst.
Desăvârşirea lui umană coincide cu lucrările de filozofia artei şi de metafizică; este ceva semnificativ şi acordat, plenar ĩn această traiectorie existenţială. Ajunsese la o identificare cu aceste subiecte şi cu atmosfera metafizicii.
Simmel nu era dispus să se dezică de criticism. Considera ĩnsă că trebuie să—l alterneze cu MAI PROFUNDUL vitalism. Treptat, el se dăruieşte fiorilor şi presimţirilor de natură metafizică.
Comuniune reală—nu ‘ĩn numele meu’, ci ‘şi ĩn numele lui’.
Izvoare—cf. ieri ...; metafizica şi filozofia artei; 3—D; plenar; lumina; vitalist; intelectualitate; opţiunea pentru lecturi; hiaturi.
۞
Idée proastă—joi—filozofii vienezi, copila—ieri, o copilă.
۞
Intenţia mea, ĩn studiu, e una simmeliană—şi a nesurclasării. Haos vs. ideal goethean, diagramă.
H de B, Verne, Beyle, GF; CD, GM, Dna. A.,
Ca la RLS.
Ambele aspecte—bucuria şi desăvârşirea artistică, desăvârşirea artei respective. Ca la MS ....
Cr. hedonic şi de semnificaţie estetică majoră.
Cele două direcţii principale, exclusive poate.
Ceva studii de teoria romanului.
۞
Ontologia lui Bergson, ‚fiinţa ĩn general’, fiinţa din punctul de vedere al fiinţării ca atare, ontologia lui Heidegger. Filozofia lui Bergson este ontologia, tratând despre ‚fiinţa ĩn general’; el o numeşte metafizică, şi o discută mai perspicace decât neamţul nazist.
Ispita de a nu mai da urmarea cuvenită.
۞
A şti o filozofie aşa cum ştia Simmel kantism.
۞
A nu aştepta de la religios ceea ce trebuie să facă umanul.
۞
Intelectual şi sexual electrizat.
۞
Destinul individual şi contextul social, uman; sensul individualului, şi acela al texturii sociale. Interstiţiul.
۞
Beneficiul rezultat din critici şi distanţări.
۞
‚Vitalismul kantian’ e un oximoron. Simmel era alternativ vitalist şi kantist.
Cineva nu poate fi ambele simultan.
۞
Lucrările de filozofie, metafizică, filozofia artei, chestiuni fundamentale ale filozofiei; cele trei clase, ĩnregistrate ca atare.
۞
Curentul socialist creştin de la 1840.
‚Creştinii sociali’ francezi erau adesea regalişti legitimişti.
La pg. 3—‚abolirea salariatului’.
۞
Ralea, PC; GS, CT, JG; ieşeanul ‚meu’;
TV—hal.
۞
Evreica; PG;
۞
GS, văzut ca un exponent al analizei marxiste. Ca filozof de tip marxist al culturii, ca operând cu noţiuni marxiste. Marxism mai degrabă implicit.
۞
Cele trei noi direcţii:--analizele metafizice, lumina, risipa, risipă de şase ani, independenţa, adevărul, cognitiv;--gramatica, biologia, a studia, ed., BIBLIA;--filozofia artei;--economia, mail, ed. ě, cartea franceză, articole—luni şi vin..
Temperament, pragul, obiectivitate, stil neutru.
Ĩmbătarea cu teorii.
Creştinii trebuie să ‚accepte premisele fundamentale ale creştinismului şi să reinterpreteze marxismul ĩn acord cu ele’—nu invers, să pornească de la fundamentele marxismului pentru a reinterpreta creştinismul—ĩn răspăr, de—a—ndoaselea.
Un concept fundamental despre realitate; carenţele marxismului—toate articolele Crezului.
۞
Mintea umană, facultatatea de a raţiona şi de a aprecia, firescul nu vor putea fi niciodată excluse din teologie. Locul minţii umane nu poate fi luat de ordinatoare teologice. Există o ordine specific umană a gândirii—ei ĩi revine să delimiteze, să aprecieze, să constate.
Nu poate fi transferat unui apreciator extrauman, neuman, ceea ce ĩi revine omului să facă, ceea ce e partea omului. Reformularea enunţurilor teologice va implica ĩntotdeauna acţiunea umană, curajul uman, discernământul, etc.. Nu există garanţii neumane, ĩn sensul de reificate, ale corectitudinii raţionamentului teologic. Nu există altceva, de partea aceasta a Creaţiei, pe care să se mizeze decât omul. Enunţurile dogmatice pot fi reformulate cu rea—credinţă; acesta nu e decât reversul faptului că pot fi reformulate şi ĩn spiritul ortodoxiei. Procesul nu poate fi transferat unor maşini. E nevoie de om.
Omului ĩi va reveni să se angajeze, să aprecieze, să constate. Neutralitatea e şi ea o atitudine umană, la ea nu se ajunge prin excluderea facultăţilor umane. Soluţia e, ĩn plan metafizic, sinergia. Ĩn plan istoric, e angajarea umană. Omul nu poate face teologie fără facultăţile lui, fără caracteristicile lui cognitive; nu se poate autoexclude, nu poate judeca aşa ca şi cum n—ar fi el cel care o face. E nevoie de aceste facultăţi; soluţia nu e recurgerea la ceva dinafara lor şi din planul creatului, al ‚lumii’. Garanţia ĩmpotriva erorii e, de partea ‚lumii’, tot numai umanul, cea mai ĩnaltă instanţă.
Nu o maşină sau o formulă ĩi vor proteja pe oameni de erorile umanului. Soluţia la rătăcirile umanului nu e de căutat ĩnafara acestuia.
Interpretarea e un factor esenţial; ea nu poate fi exclusă. Ĩnţelegerea este umanul. Fără ĩnţelegere, fără interpretare, fără cogniţie autentică, e numai reificare, numai inerţialism.
Leacul la erorile umanului nu e de căutat ĩn dezumanizarea teologiei, ĩn antiumanismul teologic, ĩn repudierea facultăţilor umane. Dumnezeu e Cel care a iniţiat cooperarea cu omul, a ales şi a decis că omul Ĩi poate fi colaborator.