Din viaţã

REMARCI DESPRE GEORG SIMMEL


Habermas spune că influenţa lui Bergson asupra lui Simmel ar data din 1908, de când neamţul avea 50 de ani.
Ĩn textul său, Habermas eludează diferenţa esenţială dintre Simmel şi elevii ori criticii lui—aceea de intelect, de agerime şi subtilitate—ĩntr—un cuvânt, de ĩnzestrare; fiindcă cei care l—au continuat sau criticat ĩi erau inferiori ca minte şi ca predispoziţii.
Ţine de latura savantă, sau analitic—interpretativă, faptul că Simmel a scris atâtea cărţi despre gândirea şi creaţia altora; e ĩnsă deopotrivă de semnificativ faptul că a ajuns şi la expresia propriei lui doctrine, a propriei lui ĩnţelegeri a realului, vieţii şi existenţei.
Coser remarcă faptul că [şi] ca sociolog Simmel e ĩnrâurit de Marx—ĩn privinţa ‚dualismului cultural’.
Ca filozof, Simmel folosea mapamondul. Ĩn originalitatea ei, gândirea lui Simmel e una a deschiderii dialogale, a receptivităţii—modelată de acest dialog cu Kant, cu Schopenhauer, cu Marx, cu Nietzsche, cu neokantienii germani, cu Bergson, cu esteticienii nemţi, cu Weininger. E o gândire vie ĩn aceste dialoguri semnificative. E modelată de lectura metafizicienilor, a criticiştilor, a esteticienilor, a sociologilor.