Din viaţã

M—am mai gândit la câteva din ĩntrebările tale telefonice şi cred că ele erau extrem de greşit adresate. Există ĩn ele un iz neoprotestant, nişte premise inacceptabile. Eu nu cred că e deloc vorba despre ‚ceea ce ĩţi oferă Liturghia’, ci de ceea ce ai tu de oferit. Nu cred că prima ta ĩntrebare, prioritatea ta trebuie să fie ‚ceea ce iei de la Liturghie’, ci ceea ce ĩţi oferă ea. Ĩn general ĩntrebările tale mi—au amintit, dincolo de sentenţiozitatea cu care reduceai poziţiile mele la nişte caricaturi fără ĩnţeles şi dincolo de graba ta de a mă cataloga după cum ţi se părea, de atitudinile neoprotestante de tip ‚Eşti mântuit?’, ‚Te simţi mântuit?’. Participarea la Liturghie—şi, de fapt, oferirea preacuratei Jertfe de către sinaxă—este ireductibilă la chestionări tendenţioase despre ‚autosugestie’ sau ce mă mai ĩntrebai—chestionări care rămân exterioare obiectivităţii faptului, şi participării la o ‚obiectivitate mai ĩnaltă’. Răspunsurile mele pozitive păreau să nu te mulţumească, drept care căutai să le răstălmăceşti prin sofisme AD HOMINEM şi prin concluzii care—mi atribuiau ceea ce n—am spus. Or, tu nu ĩţi poţi aroga defel dreptul de a ‚deconstrui’ afirmaţiile mele—asta, dacă vrei ca o conversaţie să se desfăşoare ĩntr—un climat civilizat, care presupune egalitate şi nu pe tine explicându—mi mie ceea ce sunt sau pot eu ‚de fapt’—dincolo de ceea ce spun.
Această aroganţă a ta, refuzul tău de a lua afirmaţiile mele la valoarea lor ‚de faţă’, răstălmăcirea lor, constituie o lipsă de respect şi o deficienţă care ţine de ceea ce precede religia sau creştinismul
Ĩn general, remarc la tine emoţionalism de tip neoprotestant. Eroarea ta mi se pare a consta exact ĩn faptul că abstractizei şi scindezi viaţa religioasă, că porneşti, fals, de la ‚cititul Bibliei’, sau de la ‚Liturghie’, către viaţă—şi nu invers. Ai să iei din ele exact atât cât vei fi capabil să aduci. Viaţa ta e interpretarea modului cum citeşti tu Biblia, nu trăirile pe care ţi se pare sau nu că le—ai avea citind—o.
De aceeaşi situare neoprotestantă a ta mai ţine şi distincţia dintre ‚religie’ şi ‚credinţă’, aşa cum mi—ai aplicat—o mie, şi care din nou pornea dintr—un mod arogant al tău de a devaloriza experienţa mea ĩn numele priceperii tale superioare. Din nou, aceastea ne situează ĩn afara oricărei ‚religii’, şi la nivelul lipsei de respect fundamentale faţă de un alt om.
Tu ĩmi vorbeai mie de caracterul ‚cultural—religios’ al poziţiei mele (--ca opus aceluia ‚de credinţă’ al poziţiei tale--); numai că din nou tu erai cel care ĩmi adresai mie aceste formulări insultătoare (--ĩn numele credinţei tale, presupun, cea superioară ‚religiei’ mele cantonate ĩn ‚cultural’-), ĩn timp ce eu nu ĩţi adresam ţie fraze insultătoare de niciun fel. Tu erai cel care mă lua pe mine la rost de la ĩnălţimea poziţiei tale superioare. Probabil că nu făcusem gestul, de simplă civilizaţie, de a te contacta, pentru a te auzi pe tine compătimindu—mă pentru irosirea de bani şi efort pentru a ajunge numai ceea ce am ajuns, concluzionând că eu nu am timp pentru reflecţii adânci (--ca ale tale, presupun--), ţintuindu—mă cu aroganţă indescriptibilă pentru naivitate, vorbindu—mi de profeţia care s—a ĩmplinit şi deducând, arbitrar, ĩn dispreţul a ceea ce tocmai ĩţi spuneam, că nu citesc Biblia aşa cum o faci tu (--şi cum, prin urmare, trebuie s—o fac şi eu--) şi permiţându—ţi să—mi dai sfaturi necerute despre cât de recunoscător să fiu. Acest comportament al tău, la telefon, provenea din ĩnţelegerea superioară, pe care o ai, a credinţei. Ei, Daniel, când cineva se comportă aşa, e stupid să mai ĩntrebăm despre Liturghie şi Biblie. Ĩnainte de religie şi credinţă sunt lucrurile acestea mici, civilizaţie şi afabilitate. Cine te crezi ca să—mi spui că mă compătimeşti că deşi am investit bani şi efort, nu sunt decât ceea ce sunt? Ţi—am spus eu aşa ceva? Ĩntre terminarea studiilor medicale şi telefonul de vineri discutasem cu tine de alte patru ori la telefon; niciodată nu ţi—am spus că studiile mele nu mi—au adus ceea ce era de aşteptat de la ele. Te crezi ĩn poziţia de a aprecia mai bine astfel de lucruri? Nu corespund standardelor tale ĩnalte de ĩmplinire profesională? Dacă ajunseseşi la această concluzie despre zădărnicia efortului meu, făceai un gest de caritate creştină atrăgându—mi şi mie atenţia? Găseşti o sordidă mângâiere ĩn eşecurile altora, ĩncât ai nevoie să le şi inventezi? De unde eşti aşa de modest cu eforturile altuia? Ţi—am spus eu oare că era de preferat să mă ţină familia, decât să fac eforturile respective? Când ţi—am spus eu ţie că studiile mele medicale nu mi—au adus ceea ce vroiam ca ele să—mi aducă? Cum ĩţi permiţi să ĩmi vorbeşti de parcă ai fi Prof. Covic de la Parhon? Chiar te crezi invulnerabil ĩn privinţa carierei? Sau că, dacă aş fi nemulţumit de viaţa mea profesională, aş vrea să schimb cu tine? Dacă eu evit să te ĩntreb ORICE despre viaţa ta personală, familială, etc., tu cum ĩţi permiţi să ĩmi scrii epitaful? Să mă fi felicitat la terminarea studiilor nu—mi amintesc; era sub nivelul tău uman şi religios. Atunci nici nu—ţi permite să concluzionezi tu jalnic despre zădărnicia a ceea ce fac eu. Nu ai nevoie, presupun, de ĩndrumător duhovnicesc pentru a—ţi reţine veninul.