MOŞ TOURNIER, CITITOR DE FILOZOFIE

MOŞ TOURNIER, CITITOR DE FILOZOFIE


Tournier sugereazã faptul cã i—a citit vreo şaizeci de ani pe Spinoza, Leibniz şi Kant, câteva mari cãrţi filozofice (--comparativ, Gracq e cel care ĩn mult mai mare mãsurã merge pe autori decât pe cãrţi—cazul cu Verne şi Chateaubriand, poate şi cu Zola şi romanticii nemţi şi ceilalţi, o sugereazã ĩndeajuns—nu alegea chiar MEREU).
Cu privire la Spinoza şi Leibniz, moş Tournier are ĩn vedere câte—o singurã carte a fiecãruia din ei.
Reluând un pic comparaţia, Gracq e de fapt cel mai afectuos, Tournier cel mai aspru, mai tãios, mai sarcastic şi zeflemist, mai ironic, persiflantul. Pe de altã parte, nu e chiar mult mai tânãr decât Gracq—cu 14 ani mai tânãr decât Gracq—cu 56 decât Claudel—cu 74 decât Stevenson. Bine situat, aş zice, ĩn istoria cronologicã a literaturii.
Probabil cã s—a format, ca cititor cel puţin, ĩnafara ĩnrâuririi lui Gracq—diferenţa de vârstã fiind prea micã pentru a se exercita o pedagogie temeinicã.
Ei, şi cum am ĩnceput, moş Tournier sugereazã cã la 80 de ani ĩşi continua lecturile filozofice ĩntreprinse din tinereţe. Desigur, grila lui filozoficã nu e şi a mea.
Ĩşi are marile cãrţi filozofice de citit; raţionalişti austeri.
Dincolo de sarcasmul, de zeflemeaua şi ironia lui, eu cred cã Tournier nu se joacã atunci când e vorba de jaloanele lui filozofice.
Altfel, Tournier lasã impresia unui om mult mai ironic, tãios şi sceptic decât era Gracq; mult mai persiflant şi ‚apucat’, cum se zice.