Un romancier care ĩngemãna o fire contemplativã şi religioasã, o dispoziţie a inteligenţei cãtre pãtrunderea acestor lucruri şi o cultivare pe mãsurã—cu gustul naraţiunii pitoreşti.
Avea natura, inteligenţa, cultura şi ĩnclinaţia necesarã.
Nici nu se poate, la urma urmei, spune cã era o naturã ‚epicã’—alegerea formei pitoreşti rãspunde, la el, unor considerente elevate.
Aşa ĩncât abia la el istoria nu este un pretext—pretext pentru pitoresc; diferenţa ĩntre acest romancier şi colegii sãi e aceea de temperament, iar el nu ilustreazã ‚narativul pur’, ‚epopeicul autentic’, ci dimensiunea contemplativã care se identificã ĩn chip firesc ĩn structurile naraţiunii istorice destul de originale şi de neconvenţionale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu