ROMANESCUL
Alain [=Chartier] vedea ĩn Stevenson pe succesorul lui Dumas; Wilde, nu. Gãsesc fascinantã aceastã chestiune a filiaţiei ĩn dinastia europeanã a romanului de aventuri.
Cu alte cuvinte, Alain vedea ĩn Stevenson un nou Dumas—ĩn vreme ce Wilde vedea—n el un Dumas ratat, un scriitor care a ratat şansa de a fi fost Dumas.
۞
Quiller pare omul care sã fi mers mai degrabã pe cãrţi decât pe autori.
۞
E interesant cã s—a gãsit cine sã proclame perimarea lui Scott—dar nu şi pe a lui Dumas.
Wilde, Stevenson, Lang, Chesterton, Quiller, Alain [=Chartier], Dna. Sand şi drepturile romanescului.
Cei ca Gautier, Giono, Fernandez, ca sã nu mai vorbim de Mérimée, Vigny şi chiar Beyle şi Balzac—consideraţi a fi prea ‚mainstream’. Deşi au slujit eminent romanescul.
Dumas—Stevenson, Lang, Wilde, Dna. Sand, Alain [=Chartier].
Scott—Stevenson, Lang, Chesterton, Quiller, Doyle. Scoţienii.
Aprecieri literare ale lui Doyle, Mason, Buchan, Weyman, Hope, Haggard—ce citeau, ce gustau.
۞
Ambivalenţa interesantã a lui Stevenson, Ianus literar—latura hazlittianã, şi cea dumasianã—impersonalizarea de creator obiectiv—impersonalizarea ĩn ‚fantazia obiectivã’, obiectivantã, necapricioasã.
۞
Dan, Dna. Ojog, Mitru, Tudoran, Frânculescu, Muşatescu.
Netraduse; ed. ĕ.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu