Un creştin rãsãritean, filioquist, imaculist şi papist.
Identitatea rãsãriteanã creştinã constituie o preocupare pentru credinciosul rãsãritean aflat în comunitate cu Biserica Romei. Greco—catolicii reprezintã azi Biserica catolicã a lui Vasile, Grigore Teologul, Chiril al Alexandriei, Ioan Scãrarul, Maxim, Ioan Damaschin, Teodor Studitul, Isidor al Kievului, a Marelui Mucenic Iozafat. Nu poate fi vorba despre ‘a fi rãsãritean cu voie de la Roma’, sau ‘atât cât o permite Roma’, sau ‘în limitele impuse de latini’. Trebuie, adicã, sã gândim şi sã simţim numai din interiorul identitãţii noastre apostolice estice.
Fraţilor greco—catolici le adresez îndemnul ca diverselor întrebãri de naturã religioasã pe care şi le adreseazã sã le dea rãspunsuri întemeiate în tradiţia şi tradiţiile noastre rãsãritene; sã iubeascã scriitorii rãsãriteni, calendarul rãsãritean şi practicile religioase ale Rãsãritului, ca sã promoveze o conştiinţã şi o situare fundamentatã în identitatea teologic spiritualã rãsãriteanã, nesectarã şi neschismaticã.
Mãsura gândirii şi a sfinţeniei rãsãritene n—o pot da nici oţãrârile şi stropşirile antilatine şi vindicativitatea. Pe de altã parte, diferitele creştinisme rãsãritene nu pot constitui nici o ‘minoritate toleratã’, mutã şi de mâna a doua. Existã un ‘bine rãsãritean’, un specific religios rãsãritean, cãtre care sã ni se îndrepte inima şi conştiinţa. Universalitatea nu are de fapt dreptul de a dilua particularitatea. Nici nu ne putem permite sã ‘intenţionãm’ doar sã fim cu adevãrat rãsãriteni; se cuvine sã şi fim. Sã cãutãm rãspunsuri la cei mari, la marii autori rãsãriteni. O Bisericã localã vie trãieşte prin şi din resursele ei proprii, individuale—fãrã separatism, şi fãrã temenire.
Veniţi din sfera constantinopolitanã, avem tradiţii constantinopolitane, un calendar constantinopolitan. În calendar celebrãm multe evenimente din viaţa Bisericii din Constantinopol; iar aceasta nu este o identitate de mascat, de ascuns. Este ceea ce suntem. Iar cele umane, prin oameni se fac, şi cu oameni. Nu trebuie sã se înfrunte citate—ci sã se întâlneascã nişte oameni.
Toma, Maxim, Bonhoeffer, Rahner.
Maxim, Ioan Damaschin, Teodor Studitul, Proclu al Constantinopolelui.
Iosif de la Vãratec, Vasile de la Poiana Mãrului; Isaac Sirul, Dorotei, Varsanufie şi Ioan, Macarie Egipteanul. Cuv. Juan al Crucii.
Benedictinii, carmeliţii şi dominicanii.
Bunge, Habra, Saward, Zizioulas, Ware.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu