O descriere în racursiu a vieţii în mai vechea locuinţã

O descriere în racursiu a vieţii în mai vechea locuinţã




Marţi, a opta mea zi în locuinţa veche, m—am dres cu bere, cârnaţi, icetea, covrigi şi snatchuri. Vipia a început sã revinã.

În a noua zi am continuat cu cola şi ţigãri; în ajun nu mai citisem nimic (dupã lecturile de dum. şi luni). Prima zi când am întârziat la lit. (ajungând, totuşi, înaintea epistolei pauline despre câştigarea pâinii şi nemâncarea celor care nu muncesc). Ap. Pavel mi se pare mai bun decât stoicismul.
‘Ascult muzicã, scriu foarte mult, citesc, aştept sã treacã viaţa.’
Îmi place smerenia lui Hallman, novicele augustinian. Omul de ale cãrui rugãc. aş avea nevoie, şi pe care le—aş cere.
Hallman spune cã Missa ‘anticipeazã mântuirea a toatã fãptura la a doua venire a Lui Hristos’.
Forţa a ceea ce e nou provine din absenţa ontologicã şi practicã a reversului, a alternativei. Adicã nu e încã fãcutã proba practicã a alternativei.
Pentru un entuziast (şi novice) al cumpãtãrii, cuvintele lui Hallman despre sinergia dintre existenţã, obiceiuri, acţiune şi apropierea de Dumnezeu au o raţionalitate aparte. Tocmai de acest alfabet—şi de aceastã alfabetizare—am nevoie. Hallman argumenteazã cu un citat din Ev. lucanã. Iar aspiraţia neoplatonicianã nu m—a îndepãrtat deloc de cumpãtarea creştinã, nu m—a dus înafara acesteia.

Cãtre renovãri n—am nicio tragere de inimã. Pe la 2 ½, cãldura s—a mai domolit, cu ceva adieri de vânt.
A şaptea lit. matinalã la care particip a fost a doua fãrã Recviem.
Recunosc torpoarea accediei. În concediu nu mã bãrbieresc zilnic; sb. mã bãrbierisem prima oarã de când sunt în vechiul domiciliu. Aş mãtura, aş spãla parchetul, mobilele, poate nişte rufe, aş citi; însã lâncezesc.

Docilitatea mea sub jetul de lãtúri al existenţei; crisparea ar fi un mod de a cere, de a—mi plânge de milã, ceva demonstrativ şi strident.
Mersul zilnic la lit. e gândit ca o participare neoplatonicianã la Mistere; cu alte trei gânduri, cel al Sf. Clement despre evlavia gnosticului, despre rugãc. gnosticului, acela al biblistului copt despre matinalitate şi beneficiile ei, şi dublul gând al rusului, al medievistului metafizician rus.
Descompunerea fãrâmelor de voinţã, de aspiraţie cãtre a întreprinde ceva. Pogorârea în accedie.
Ieri am stins la 9 1/3, dupã 20’ ale unei melodrame britanice cu Slaughter (în rolul unui ucigaş zis ‘Tigrul’); trezindu—mã sleit, nervos şi crispat, fãrã chef, am ştiut cã era de la accedie, nu de la vreun deficit de somn.
Scrisul în racursiu.

Participarea la Mistere, rugãc. dau interes vieţii.
Reflectez la succesiunea consternantã de nepriceperi (începând din lunea de pe prima turã; apoi, joi, vin.; apoi, ‘frica de joi’, paralizia). Ceva ce cred cã nimeni altcineva nu ar fi fãcut. Ceva neasemuit de neinspirat. Totul a început cu amânarea.
De fapt, nu trebuise ca, sb. şi marţi, sã aduc în contact ‘vechea viaţã’ cu noua viaţã. Vechiul altereazã noul, îi ia seva, îl relativizeazã, îi reteazã caracterul absolut şi necontestat. Iar marţi încã mai eram omagiat.

Aşadar, joi, pentru a nu deveni cu totul nepopular, am consimţit, spre searã, sã spãl tricoul negru, apoi nişte şosete.