Acasã

Acasã





Sb., de sãrbãtoarea Sf. Augustin, Lecţionarul propune versetele din ‘I Corinteni’ despre paradoxul alegerilor Lui Dumnezeu, Care lucreazã prin cei neînsemnaţi, şi dureroasa parabolã a talanţilor, din care uitasem tirada slugii leneşe. Paróhul a dat o interpretare tonicã parabolei talanţilor, vãzând în ea motiv de încurajare (tratamentul egal acordat primelor douã slugi) şi îndemnând la considerarea talanţilor pe care îi are fiecare; a vorbit şi despre modestie, şi despre smerenia arãtatã de Sf. Augustin prin mãrturisirile lui publice, şi despre salahorii din Corint, oraş portuar. În timpul împãrtãşirii credincioşilor s—a cântat imnul iubirii al Sf. Pavel, care pentru mine a avut o rezonanţã afectivã deosebitã. M—am gândit la câteva versuri din balada lui Wilde (nevoia de o inimã zdrobitã). Acestea au fost cele patru gânduri de la Missã: ‘I Corinteni’, parabola talanţilor, balada lui Wilde şi imnul iubirii al Sf. Pavel. Şi gândul simpatiei, al simpatiei afabile (ca aceea a lui Marcel pentru schismatici), deschiderea afectuoasã şi atentã, tandreţea.
Paróhul sublinia faptul cã stãpânul nu diferenţiazã între primele douã slugi; li se adreseazã cu aceleaşi cuvinte, le considerã la fel de vrednice. Iar cea de—a treia slugã se şi obrãzniceşte.
Gândul de ieri la cei doi pictori italieni rivali ar putea sã fie ceva augustinian, o inspiraţie augustinianã.
Parabola talanţilor mi se pare nespus de dureroasã, fiindcã am simţit cã mã viza pe mine. Dacã stau sã mã gândesc mai bine, şi rãspunsurile slugii leneşe sunt ale mele. Motivele inacţiunii şi defetismului slugii leneşe sunt cele ale mele.
E nevoie ca inima omului sã fie zdrobitã, pentru a intra Dumnezeu în ea; cãci nu e zdrobit ceea ce e bun, ci ceea ce e rãu.

Pachetul de ţigãri l—am început abia dupã 5 ½ (ieri, de ex., începusem fumatul pe la 11 ½--12).
Numele lui Kermode l—am regãsit de trei ori zilele acestea: în divagaţiile miltoniene ale Dnei. Frye; în necrologul lui Sarvas; şi într—o recenzie de Taylor.

Sb. l—am citit pe Pennac o jumãtate de orã (9 ¼--9 ¾). Seara m—am rugat Sf. Spirit, apoi am visat—o pe ea.
Lecţionarul de dum. are un fragment paulin foarte bun (contrastul dintre înfãţişarea dumnezeiascã în cele douã Legi, frica lui Moise; Hristos ca mediator). Paróhul a predicat despre smerenie. Despre valorile vremii noastre (‘a se afirma’; ‘a arãta bine’). Despre etimologia ‘umilinţei’ şi a ‘modestiei’. Smerenia şi talanţii sunt teme favorite ale predicilor paróhului; a adãugat şi o anecdotã despre Sixt al III—lea şi ‘mâna mai mare’. A amintit douã imagini ale Împãrãţiei: nunta şi legãmântul. Absenţa nevoiaşilor de la ospãţul farizeilor dã de ruşine erudiţia lor biblicã şi tradiţionalismul lor fãţarnic, arãtând cã nu ştiu nici baza Legii. Competenţa biblicã a farizeilor e derizorie.