Din viaţã

Omul e mult mai liber decât e el adesea gata sã o admitã, orice nume ar da libertãii lui i cu orice amãgiri ar umple spaiul real al libertãii lui, virtualizându—l. De obicei, omul ĩi ĩngrãdete singur aceastã libertate, din fricã.
Omului ĩi e fricã sã se admitã liber. Fuge de asta. Ĩi camufleazã libertatea.
宇
Maica lipsei de fricã. Ĩmpãrãteasa lipsei de fricã. Ĩn aceastã casã, Fecioara este onoratã ca Maica lipsei de fricã.
宇
Teologia Litaniei lauretane, afirmaiile teologice, propoziiile teologice ale Litaniei lauretane (de ex., ‚Maica Fãcãtorului’).
Pentru mine, nimic prea ĩnalt nu se poate spune despre Maria. Adicã, nimic din ceea ce se poate spune cu privire la ea nu e ‚prea ĩnalt’, exagerat. Aici, ĩn privina execrabilului lor minimalism mariologic, mã despart eu de progresiti i de zelatorii Vaticanului II. Prudena trebuie la rândul ei cenzuratã de cãtre o altã prudenã, superioarã, nemecanicã.
宇
Ĩnsã azi oamenii vor mai ales exotism teologic.
Vor cãuta rugãciuni armeneti sau persane, care li se pare cã le spun mai multe decât propriile lor tradiii.
宇
Ceea ce nu ĩmi e decât strãin. Mã refer la pleava ziaristicii religioase, a ‚tirilor religioase’, a literaturii proaste, a televiziunii—ceea ce e gãunos, van.
宇
De multã vreme, oamenilor ca atare le—a luat locul, ĩn episcopat, un sistem de promovare, singurul care se exprimã (pe sine).
Nu mai poate fi vorba de individualitãi; singurul care se exprimã astfel e sistemul de promovare, mainãria administrativã.
宇
Rãsãritul cretin de azi e ajutat, ĩn funcionarea tradiionalismului sãu ‚instinctiv’, i de deficiene culturale, de carena culturalã, de arierare i de lipsa efervescenei intelectuale apusene.
Acest faimos tradiionalism e semnul arierãrii culturale; ĩn Antichitate nu era aa, nici cãtre sfâritul Evului Mediu.
Altfel, scorneau zilnic câte o erezie.
Ĩn epocile de ĩnflorire culturalã ale Rãsãritului, acesta colcãia de erezii i de inventivitate.
宇
‚Modernizarea’ nu e o opiune, e ceva necesar, un imperativ.
宇
Şi Saint—Simon, i Beyle fuseserã, se zice, mini practice.
Ceea ce nu exclude lenea ocazionalã.
宇
Prin curãia atotputernicã a Sf. Fecioare.
宇
La nivelul uman al ‚Parmei’, al lui Tacit i
宇
Pamuk dã o interpretare neplãcutã, culturalã, ‚Halimalei’—altceva decât Holberg, Beckford, De Quincey, Coleridge, Borges. Nu remarcã latura de vrajã, ci pe aceea de depravare i inumanitate a lumii descrise.
Or, ĩn spatele romanului picaresc se aflã basmul—nu invers. Ĩn aprecierea esteticã a lui Pamuk, elementul etnografic primeazã.
宇
Romanele i proza arghezianã.
宇
Romane bine scrise.
宇
Vârsta: valori. Romane. Lecturi. Surogate. Cititul. Loara. 4 x ....
宇
Ĩmi place tenacitatea romancierilor, etica lor, romancierii care scriu ĩndeajuns de mult, tiind cã asta le e meseria—romancierii care nu se cred Mallarmé.
Ĩn sfertul de viaã cât a scris romane, cât s—a exercitat ca romancier, Beyle a scris mult—cele patru romane, cele douã scrieri autobiografice, cele vreo douã schie de roman. Nu s—a jucat, vreau sã spun.
宇
Imagini ale absurdului, zãdãrniciei, descurajãrii i defetismului.
宇
Ceva din etosul benedictin, carmelit, dominican. Ĩnsã, mai ales benedictin. Etica benedictinã.
宇
‚Mãnãstirea din Parma’, ca desãvârire. Ca romanul impecabil, desãvârit, ireproabil. Romanul ideal, romanul ĩnsui, absolut, prag, extraordinar. Extraordinarul acestui roman desãvârit.
宇
Pasul. O nouã vârstã. I., rugãc., triplul vot de ieri (dum.), banii, lecturi, romane, a scrie, tarabe, casã, practic, afabilitatea, neindignat i rapid, prompt.
宇
Cãlãuzirea pe aceastã cale; polul, rugãc., lecturi.
宇
Holban era un empiric, ca i Gracq.
宇
Critica, aa cum o gândesc eu, nu poate fi decât rezultatul unor preferine energic exercitate; nici nu poate fi vorba de excluderea lor.
宇
Intelectual, Barbey ĩnseamnã De Maistre (i ali câiva doctrinari catolici francezi), Beyle, Balzac, Byron, Scott i ; iar admiraiile lui sunt vii i instructive i exprimate i literar. S—a vrut, de fapt, critic literar, cãci citea mult i reflecta just. A trãit mult, ĩndeajuns cât sã vadã linia Baudelaire—Huysmans—Bloy (cãruia ĩi plãceau Baudelaire i Poe). Indirect cel puin, ajunsese sã tie i de faimoii decadeni recenzai de Huysmans ĩn romanul lui—catalog.
Arta nuvelei, Barbey, Balzac, Beyle i Gobineau.
宇
Ĩl gãsim la Stevenson, Matei C., Holban i Gracq, la Lorrain i la Bernanos. Ba chiar i, se zice, la ... Proust.
Şi, de fapt, Stevenson a fost i el autorul unui mister urban—nu mai puin decât Matei C..
Nu a trecut defel neobservat. A suscitat i mari pasiuni literare.
宇
Era un om blazat, calcinat, cinic, defel ingenuu.
宇
De fapt, lui Barbey i—a plãcut enorm literatura contemporanã (ĩn primul rând Beyle i Balzac, apoi Scott, Byron); avea privirea agerã, mintea ascuitã, deloc boantã.
Cultural, apoi ca i critic literar, nu era un cârpaci.
宇
Denunarea ĩn viciu, ca i complacere ĩn viciu. Nici mãcar discipolii lui ĩndepãrtai, ca Matei C., nu se vor dezbãra cu totul de atare moravuri i apucãturi moraliste.
宇
Firea i temperamentul. O temperamentalã cu firea calmã.
宇
Apreciez la Barbey cã scria despre ceea ce ĩi plãcea; nu doar meniona fugar, ci analiza, revenea. Biografia lui intelectualã e un parcurs real, existenial. Nu o formalitate, sau ceva superflu.
宇
Era cu numai un deceniu mai tânãr decât Balzac. Era de—o vârstã cu romanticii mai tineri--i cu aceia ‚de tranziie’, ‚recalificai’ ulterior.
宇
Contradiciile atitudinii, independena lui faã de abloane nu au trecut neobservate.
宇
Ieri, Litania i episcopul capucin american; azi, articolul despre marele nuvelist.
宇
Arta nuvelei.
宇
Ceea ce la el e existenã i creativitate, la alii e pozã (i modã).
Epigonii.
宇
E adevãrat cã i JG se mai pierdea uneori ĩn generalizãri vagi, cu imprecizia ... de rigoare: cum e sc. XIX, cum e sc. XVIII, cum e surrealismul, cum e romantismul, etc..
宇
Barbey: uneori, critica lui e obiectivã, justã, neutrã, cu remarci la obiect; alteori, recurge la pamflet, la arjã.
宇
Romantismul: monstruosul, larvarul, hibridul, transgresivul, alunecosul.
宇
JG se declara preocupat mai ales de latura de spiritualitate a romantismului.a
宇
Regula afabilitãii.
宇
Multe povestiri amare, decepionate, blazate—chiar cinice.
宇
Unde, ĩn ce nu l—a urmat.
Semidoctism.
宇
Catolici ‚neconvenionali’ ca Barbey i Baudelaire presupun i postuleazã tocmai catolicismul crâncen al vremii lor, nu ĩl neagã.
宇
Artistic, i mãcar ca nuvelist, Barbey se considera un balzacian.
宇
Ĩngãlarea. Slinul i ĩngãlarea, drept categorii de viaã—cârpãceala i semidoctismul, trãsãturile de moluscã.
宇
De fapt, eu nu cred cã ĩi ĩneleg, uman, pe Barbey, Baudelaire, Bloy. Ĩn sensul ĩn care pe Bernanos ĩl ĩneleg.
宇
Nãravurile rãmân neatinse. Ele sunt, de fapt, mecanicul omului, mecanicul psihologic, scurtãturile, ceea ce nu pretinde creativitate i adaptare.
宇
Virtuile, dimpotrivã, pretind ĩnnoire, creativitate, inventivitate—ĩn ele ĩnsele.
宇
Laitatea, instalarea ĩn comoditatea ticãloiei.
宇
Uneori, critic obiectiv, sau recenzent la obiect; alteori, pamfletar.
Tonul insultei.
宇
Lâncezind.
宇
Jalnic, distrus, gradul de atrofie testicularã.
宇
Din situaia omului activ, dinamic, practic, empiric (JG, GT di L).
宇
Existã, la cei ca Gracq i Lampedusa, sau Sebastian i Pavese, i o repudiere implicitã ĩnsã decisã a abstractului. Un refuz, adicã. Ei refuzã abstractul.
宇
Citind mult Jókai/ citindu—l mereu/ neĩncetat pe Jókai.
宇
Când eu, când hainele.
宇
Ĩntrucâtva neurastenic, sleit de efort, de adaptare.
宇
Gândirea trebuie sã ia, sã urmeze contururile realului.
宇
E i altã carte, nu aceea de cãlãtorii asiatice (v. pg. 51).
Acum am patru cãri ale lui—cãlãtoriile, versurile i nuvelele.
Gracq, Nerval, Pavese i Barbey. Arta nuvelei. Nuvelisticã subtilã.
宇
Romancieri elegani, agreabili i productivi—hedonism--pastie superioare, ĩn cel mai bun caz: parafraze neratate.
宇
Cristologia lui Owen.
宇
Solubilizarea mutualã. Ĩnmuiat sau solubilizat sau difuzat unul ĩn celãlalt.
宇
Scheeben ĩl admira pe Suarez.
Iezuiii Suarez, Vasquez, Ruiz; Soto, Cano, Medina; dominicanul Bañez.
宇
‚Noii teologi’ par convini de zãdãrnicia i pedanteria teologiei sc. XVI, ba chiar de nocivitatea ei.
宇
Cârpãceala vs. Deipara.
宇
Forma este, ĩn artã, adevãr i cogniie. Nu existã ‚prezentãri poetice ale adevãrului’, cum cred didacticitii.
Cu alte cuvinte, principiul cognitiv al adevãrului e indisociabil de expresia lui.
宇
Eseul despre firea umanã al iezuitului francez. Citeazã caracteristica fiinei la Sf. Irineu i Grigore al Nyssei.
宇
Rãutate, cruzime i dezechilibru nervos.
Eu n--a fi vindecat—o, ea m—ar fi distrus.
宇
Interpretez evenimentele de azi (joi), ca pe un rãspuns la rugãc. din ajun.
宇
Ĩntr—adevãr, da, numai sufletul omului conteazã.
宇
Redus la o existenã infraumanã.
宇
Eu atept sã treacã viaa. Nu am ambiii, aspiraii.
宇
Interesul literar al propriei viei.
Noiuni prea ĩnguste—sau artificiale—sau abstracte.
宇
Cu aplecarea interbelicã spre scandalos i scabros.
宇
Deopotrivã literatura i viaa (ĩn formele ei agreabile).
Nu existã o opoziie, sau o rivalitate.
Necesare sunt ambele.
宇
Când i când, nite cozerii—ca la JG ....
宇
Latura de nerozie a lui Beyle, ceea ce e nãtâng la el. Şi alura celor ca Beyle, CD, H de B.
宇
Rugãc. transformã, limpezete, fortificã, face sã vrei mai bine.
宇
Modernii nici nu mai ĩncep atât de prost ca Beyle i H de B; nici nu mai ajung, dupã aceea, la fel de sus.