Estetica titlurilor CLUBULUI TEMERARILOR
În CLUBUL TEMERARILOR au apãrut atât naraţiuni cu titluri electrizante ca ‘Idolul de sticlă’, ‘Vînătorii de capete’, ‘Moarte şi portocale la Palermo’, ‘Uhm, fiul hienei’, ‘Omul cu o mie de chipuri’, ‘Comoara din peştera scheletelor’, ‘Templul otrăvii’, ‘Corsarul de fier’, ‘Simbamuenni’, cât şi altele cu titluri lamentabile, execrabile, ca ‘Miu haiducul’, ‘Ioviţă Valahul’, ‘Întoarcerea lui Miu Haiducul’, sugerând maculatura pe care o citea copilul Sadoveanu şi, în plus, duhnind a tezism şi tendenţiozitate, a propagandã patriotardã; nu ştiu de alţii copii, însã pe mine, la zece ani (când am descoperit aceastã serie), nu m—ar fi bucurat sã citesc despre eroi numiţi ‘Miu’ şi ‘Ioviţã’, şi aş fi resimţit în mod neplãcut neaoşismul îngãlat al acestor însãilãri.
Majoritatea autorilor sunt nume ştiute cititorilor de literaturã autohtonã de aventuri.
Bãjenaru a fost publicat cu douã nuvele; Anania, Bãrbulescu, Nor, Dna. Orleanu, cei doi Lecca, Roman (nimeni altul decât autorul ‘Rachetei albe’, aici despre un alt vehicol aerian—o ‘farfurie zburãtoare’) şi Corbul cu câte una, iar Ştefan, Theodoru, Tita, Radina, Mircea Popescu şi Noran fiecare cu câte douã naraţiuni.
Câţiva autori sunt cvasinecunoscuţi—Uba, Calovia, Topolog, Iliescu, Iuga, Micu, Cosmescu, Pãduraru şi Ion.
Binevenite sunt pastişele dupã literatura occidentalã de aventuri.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu