Menéndez y Pelayo
Trãim vremuri în care e mai la modã ca lumea sã se entuziasmeze de cultura lui Marx sau a lui Foucault, decât de aceea a lui Menéndez. Ba chiar uneori nu se pierde nici ocazia ca acesta sã fie blamat pentru bigotism.
Despre poligraful Menéndez y Pelayo am aflat de la Eliade, din autobiografia acestuia (ceea ce îmi aminteşte şi despre un jurnal de cãlãtorie al lui Marino, unde e descrisã puţin biblioteca parizianã a lui Eliade); la noi s—a tradus ceva, într—o antologie a eseului spaniol. Mi se pare cã Borges s—a referit cu dispreţ la Menéndez, al cãrui catolicism trebuie sã îi fi displãcut profund, sau cel puţin la versurile lui.
Menéndez aparţinea generaţiei lui Simmel, Durkheim, Bergson, Foucauld, Marmion, Duhem.
Capodoperele lui sunt Historia de los heterodoxos españoles, Historia de las ideas estéticas en España, Los orígenes de la novela en España, Estudios de crítica literaria, La ciencia española şi Horacio en España. A editat opera lui Lope de Vega, a antologat poezia hispano—americanã şi a scris şi o istorie a ei. A fost un mare comparatist. A predat literaturã spaniolã la Madrid. În centrul preocupãrilor lui s—a aflat cultura spaniolã înţeleasã ca un întreg; literatura a investigat—o sub fiecare aspect—roman, dramaturgie, poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu