Din viaţã

Menéndez ca model de savant; era un original şi un independent.
§
Eu folosesc ‘pustiul’ şi ‘rarefierea’ numai pentru a descrie condiţia obiectivã, pe când ‘noaptea’ sau ‘strunga’ descriu corelativul moral.
§
Doi savanţi spanioli, prestigiul, ME, antologia& mistagogii, paralele& P., iezuitul, tratatele, proza sfântului, ruşii.
§
Vieţile sfinţilor sunt o întrepãtrundere a instituţionalului cu personalul şi individualul. Prin vieţile lor, ei contribuie sã sfinţeascã Biserica vãzutã, instituţionalã.
§
Scrierile contemplative ale iezuitului din sc. XVI.
§
Sf. Teresa şi Osuna şi Petru de Alcantara. Cãrţi.
§
Mã intereseazã izvoarele: literatura mistico—asceticã pe care o foloseau marii sfinţi ai sc. XVI, oameni ca Teresa şi Inigo, cãrţile care îi inspirau. Fireşte, ei nu au fost primii catolici care sã foloseascã astfel de cãrţi; însã literatura aflatã pe atunci la dispoziţia lor e una din pãcate ‘abolitã’ ulterior, ca şi aceea utilizatã mai târziu de abatele Marmion sau de Sf. Thérèse (patroana parohiei ‘mele’ adoptive); adesea, ca orice altceva, ascetica şi mistica se demodeazã arbitrar, ajunge sã ‘dateze’.
§
Mã gândesc cã nu e o întâmplare cã am ales o bisericã patronatã de o carmelitã. Dincolo de voga dubioasã, de edulcorare, de promovarea forţatã, necorelatã cu vreun gest popular spontan, şi de aprecierile iezuitului neamţ.
§
Pentru a le deosebi pe cele douã sfinte carmelite, eu folosesc grafia originalã a numelor lor.
§
Cunoaşterea adecvatã şi necesarã mediului în care trãiesc. A forţa.
§
Brutala atitudine poliţieneascã şi vigilantismul teologic.
§
Formarea de deprinderi şi atitudini.
§
A discuta un eseu, un articol.
§
Gratajul chimic, trauma chimicã.
§
Atunci când prea multã informaţie, un exces de informaţie ascunde esenţa.
§
Lonergan, avid de epistemologie şi psihologie, nu era mai puţin avid şi de istorie şi economie.
§
Iatã—l pe Martini declarându—se lonerganian!
Conferinţa lui nu e una de circumstanţã, cu elogii convenţionale şi conjuncturale. Denotã o deprindere realã cu gândirea lui Lonergan.
Şi spune cã paginile acestuia îi pot încuraja şi binedispune şi pe cei interesaţi de ‘serviciul social’, nu sunt rezervate studiilor tehnice sau atitudinii teoretice.
În totul, discursul lui Martini e una din cele mai emoţionante ocazii de a observa un gânditor elogiind aşa un alt gânditor. Subliniazã cât de mult l—au ajutat nişte tratate aparent abstruse în acţiunea lui pastoralã. Ca rafinament, confesiunea e fãrã pereche.
§
Poate cã iertarea dumnezeiascã nu ar fi fost completã (pentru violenţã, i., orgoliu sfruntat) fãrã aceastã experienţã.
§
Mi—ar fi plãcut sã citesc un discurs al lui Simmel despre Kant, sau al lui Rozanov despre Leontiev, scris ca inegalabilul Martini despre Lonergan; nãdãjduiesc doar cã are şi ceva similar despre Sf. Inigo.
Cu discursul lui, clericul italian deschide un drum, aratã o cale; şi, pe deasupra, e mereu convingãtor când se referã la rugãc., exegezã şi la filologia biblicã. Un intelectual care are ceva de spus. Farmecul lui e cel mai convingãtor argument—însã nu singurul. Harul frazãrii şi al argumentãrii, puterea analizei, etc..
§
Filozoful francez, teologul rus, atonitul, Sf. Maxim, KB, întâia dintre cãrţile despre gnosticism, aceea despre alexandrini.
§
Poate cu umor, italianul laudã în trei locuri limpezimea lui Lonergan (--limbajul folosit;--dã limpezime minţii;--limpezimea a ceea ce e propus--).
§
‘Fii atent, fii inteligent, fii rezonabil, fii responsabil.’
§
Pentru unii, faptul de a fi iezuit ajunge sã parã/ arate ca o întâmplare; pentru alţii, e o alegere şi o vocaţie.
§
Eroarea internalizatã; ceea ce e tare în mine e numai eroarea.
§
Îi considerã ‘catolici pentru o altã lume’, pentru o civilizaţie abolitã.
§
Dezbãrarea de fals—de factice—de apatie—şi de estropiere.
§
Lâncezirea—vocaţia lâncezelii şi a apatiei—balastul, sociabilitatea, discuţii (ca informare).
§
Martini spune cã filozofia lui Lonergan poate alimenta atitudinea practicã, empiricã, activã. Cã le e de folos celor cu vieţi imersate în empiric, în fluviul socialului. Nu e, prin natura ei, rezervatã speculaţiei de cabinet sau elitei savante. Toţi pot învãţa din ea. Aduce ceva util omului practic. Serveşte activitatea.
§
O atitudine pozitivã faţã de feminin şi de feminitate.
§
Eseuri.
Eseuri subtile.
Articole deghizate ca eseuri—gazetãrie, recenzii.
§
Interesant la Lonergan este cã nici nu preda ceea ce publica—nici nu publica ceea ce preda—încât cursurile romane au revenit postumelor.
§
Cu scoţienii şi cu Dna. Robinson, sunt împreunã cu calviniştii; cu luteranii catolicizanţi, sunt împreunã cu luteranii.
§
Omul e frumos atunci când se dã, nu când se rezervã, nu când se pãstreazã.
§
Caut sã abordez subiecte religioase, nu bisericeşti.
§
Resortul mitologiei comparate este acelaşi ca şi al întregii comparatistici şi al istoriei ideilor—premisa cã ceea ce e comun e general şi, deci, ‘mai adevãrat’, mai aproape de realitate. În acest fel, comparatismul este un anti—organicism, o tendenţiozitate a bunelor intenţii pacifiste. Ce demonstreazã asemãnarea? Ce înseamnã faptul cã douã/ x mituri seamãnã? Despre ce fel de fond comun ne vorbeşte aceastã situaţie?
Postulatul comparatismului e precedenţa generalului; foarte puţini comparatişti comparã douã fenomene pentru a le sublinia singularitãţile. Or, ceea ce conteazã e viaţa invidualului; numai individualul comunicã viaţa. Asemãnãrile pot sã fie reale—însã metafizic inconcludente. Stabilirea similitudinii nu înseamnã ceea ce pretind comparatiştii cã ar însemna. Cu comparatismul, se trece din spaţiu în plan. Comparatismul e pus în serviciul generalului, pentru a releva generalitatea; iar aceastã generalitate e definitã ca albie, ca esenţialul.
Morfologia lui Propp nu e nelegitimã; ea spune ceva. Însã e irelevantã pentru plãcerea cititorului de basme, pentru plãcerea pe care i—o dau basmele, cititorului. Semnificaţia esteticã e semnificaţia individualului. Esteticul e primatul individualului.
§
Poate cã se vorbeşte prea puţin despre învãţãturile sau doctrina Lui Hristos; ba chiar, adesea, sub pretextul cã mântuitoare e Persoana, nu doctrina, Lui, se înlãturã cu totul specificitatea şi interesul particular ale acestei învãţãturi, uitându—se ceea ce, pe fundalul spiritualitãţilor Antichitãţii, o fãcea net preferabilã—cum o face şi azi, în confruntarea cu celelalte religii şi cu formele ireligiozitãţii. Mesajul lui Iisus nu e defel identic cu cel al ‘marilor iniţiaţi’, cu acela la altor întemeietori, etc.. Cei care cred asta se fac moştenitorii eticismului raţionalist, ai reducţionismului raţionalist care preferã sã sublinieze ‘identitatea mesajelor etice ale marilor întemeietori’. Însã învãţãtura Lui Iisus nu e o eticã. De aceea, nu e subsumabilã niciunei iniţiative sincretiste; iar prin ceea ce are particular, e preferabilã altor religii propuse.
Cred cã se reflecteazã prea puţin la faptul cã Iisus a avut ceva de propovãduit, a avut o învãţãturã de transmis, a vrut sã facã publice anumite învãţãturi—cuvintele Sale. Evangheliile sunt o cronicã a faptelor—însã şi o transcriere a discursurilor. Iisus credea în comunicarea verbalã de adevãruri metafizice. Biblia însãşi e o mãrturie a acestei atitudini evreieşti de afirmativitate. Se poate vorbi despre Dumnezeu—în limbajul proorociei (VT şi Ioan Teologul), al poeziei, al parabolei, al discursului teologic (Epistolele). Uneori, aceste modalitãţi ale vorbirii sunt oblice sau indirecte, figurate, folosind medierea limbajului poetic sau simbolic—din necesitãţi poate pedagogice şi poate intrinseci, inerente.
Limbajul poetic poate apãrea nu ca o formã de limbaj pedagogic, ci ca forma cea mai înaltã a expresiei.
§
A se afla în lumina limpede a pocãinţei.
§
În exegeza biblicã, noul alegorism francez (sc. XIX, cu prelungiri în sc. XX).
§
Italianul, scrierile canadezului şi ‘Exerciţiile’; monahul; anglicanul; sociologul şi un tratat tomist (poate ‘Gradele existenţei’). Aşa ar putea fi şi predicile, şi ‘Gramatica’ englezului; şi cristologia cardinalului neamţ. Pastorul şi romanciera—KB, DB, KR. Sf. Maxim. Teologiile acestea labirintice. Un gest limpede, decis şi ferm. Platon, Sh., epopeile, asceţii. O pag. a ‘Imitaţiei …’, la monah—în cursul plimbãrii.
§
Teologii latini post—tridentini nu erau citiţi de cãtre nespecialişti—aşa cum, însã, marii filozofi erau. Existau cititori nefilozofi ai lui Kant, etc.. Teologia latinã post—tridentinã nu suscita niciun fel de interes.
§
Biblia, AS, filozofii. Falsa penurie. Uneori, basme, nuvele, poeme, eseuri, articole.
§
Scos din mizeria apatiei şi a dezlânãrii.
§
Canadezul—tomismul, WK, altãdatã Lossky.
§
Nefanatizat.
§
Cãrţile ‘altfel’, adevãrate manuale.
§
Cardinalul e mai degrabã un cititor al gnoseologiei lui Lonergan; iar anglicanul, mai degrabã al teologiei, al dogmaticii.
Existã Lonergan gnoseologul, psihologul; Lonergan dogmaticianul (din vremea profesoratului la Roma, unde a creat o impresie aşa de puternicã); şi Lonergan economistul. Activitãţile lui lasã impresia de a fi mult mai disparate decât cele ale altor teologi iluştri; mi se pare cã Martini sugera o cheie, o perspectivã din care sã fie sesizabilã unitatea realã a creaţiei lui Lonergan.
Un lucru despre care nu am citit niciodatã e omiletica lui Lonergan—şi, în general, Lonergan ca preot. Am citit vreo douã relatãri despre impresia pe care o fãcea profesorul Lonergan (una, ieri, sb.; alta, acum 4 ¾ ani); niciuna despre predicatorul şi preotul Lonergan, despre preoţia şi predicile lui.
§
Avea un chip de bujavercã, de om nesãrat şi tern, banal şi cam zaharisit.
§
Eram indignat, pornit, oţãrât şi strepezit.
§
Ideea cã justificarea folosirii apei baptismale nu e simbolismul curãţirii, ci limpezimea ca imagine a desãvârşitei simplitãţi a naturii Sf. Spirit; gând de adevãrat teolog, Dna. Robinson are dreptate.
§
Animalitate frustratã şi stâlcitã, mai degrabã infra—umanitate.
§
Ratzinger admitea cã existã o contracepţie acceptabilã, admisibilã, cea care nu serveşte drept substrat dezmãţului şi libertinajului, ci e o gestionare a vieţii cuplului.
§
‘Parizianul’ pe care multã vreme îl crezusem preot.
§
Deficienţele învãţãmântului teologic catolic preconciliar; ‘manualele’, etc.. Iar post—conciliar, tomismul comentatorilor nu a fost înlocuit cu un tomism al originalelor. Ci s—a pierdut pânã şi acel tomism al comentatorilor.
§
Un filozof la lucru e altceva decât un filozof vãzut în principiile sale abstracte, prin sticla adesea aburitã a principiilor sale abstracte. De aceea, un filozof oferã, adesea, mai mult decât fãgãduia enunţarea principiilor lui.
§
Coexistenţa cu o societate şi o culturã necatolice. Rãspunsul nu poate fi enclavizarea. Contextul social şi cultural post—renascentist e unul necatolic, sau secularizat. Blocarea în tehnicitatea unei teologii autiste nu poate reprezenta un rãspuns bun.
Mã gândesc cã şi în vremea coexistenţei cu pãgânismul existau credincioşi creştini, mai ales laici, care erau mai puţin rigorişti şi stricţi. Nu e vorba de laxism sau de compromisuri, ci de intuiţia pozitivitãţii.
§
Falsul misticism, înşelãtor; altfel, nu înseamnã cã omul nu e nevoie sã fie curat şi activ. Nu e adevãrat cã Dumnezeu încuviinţeazã apatia şi letargia.
§
Banalitatea; simplitatea. ‘Uneori’. Lexicul poate servi ca o formã de auto—educaţie.
§
Gustul acela lânced, caracterul anost şi insipid nu e propriu subiectelor discutate—ci numai minţilor care le discutã astfel. Într—un veac, existã zece oameni, poate, calificaţi sã discute bine astfel de subiecte. Restul deviazã în execrabilul gust rânced şi tern. De aceea detest maculatura religioasã.
Absenţa calitãţilor antreneazã prezenţa defectelor. De aceea, surogatele sunt nocive.
§
Moaştele risipite. Adversitatea. Vizionara, carmelitul, englezul, spaniolul din sc. XIII.
Azi—tel., orã; vin.; luni—marketul şi naveta.
§
Simpatia inspiratã de misticii spanioli—şi de sfinţii Contra—Reformei, în general. Fusese acea primãvarã numai aparentã?
§
De la Inigo la Teresa, şi de la Teresa la François; tradiţii de rugãc..
Manualele şi îndrumãrile sunt subordonate experienţei mistice—nu invers.
§
Inigo, Teresa, Juan şi François; iezuitul Francisc, Filip.
§
Acceptarea a urmat criticii; de fapt, înţelegerea a urmat criticii.
§
Cei care situeazã parabola tatãlui milostiv/ a fiului risipitor în inima învãţãturii mistice a Lui Iisus, ca pisc al doctrinei Sale.