Cei care au dat un nou chip filozofiei, ştiinţei, religiei şi sfinţeniei
Cea mai strãlucitã generaţie a culturii europene, în ceea ce priveşte mai ales filozofia şi religia, mi se pare aceea a intelectualilor nãscuţi cãtre sfârşitul anilor ‘50 şi începutul anilor ‘60 ai sc. XIX; din ea fac parte Simmel, Bergson, Durkheim, Blondel, Foucauld, Marmion, Duhem, Turmel, Laberthonnière, Lagrange, Frazer, Loisy, abatele Butler, Menéndez y Pelayo, Weyman, Hope, Zévaco. Se vede cã lista de aici include atât sfinţi, cât şi eretici.
Cele 5 vols. ale trilogiei lui Blondel au fost evenimentul filozofic al anilor ’30.
A se remarca faptul cã Pãr. Pouget era mai vârstnic decât ceilalţi modernişti; era din generaţia lui Nietzsche.
Moderniştii au fost înfãţişaţi ca nişte conspiratori; eu, însã, aş vorbi mai degrabã despre reversul situaţiei—despre o conspiraţie anti—modernistã, cu miliţiile şi delatorii aferenţi. Moderniştii reprezentau ceea ce e viu în religie, teologie şi ştiinţã.
Cu câteva excepţii, justificate, preoţii modernişti şi—au pãstrat preoţia, nu au fost privaţi de sacerdoţiu—Laberthonnière, Lagrange şi Pouget au rãmas preoţi, nu au fost caterisiţi. În zilele noastre, Pãr. Kűng e îndreptãţit sã atragã atenţia asupra faptului cã el nu a fost caterisit.
Moderniştii sunt viitorul creştinismului—acesta e crezul meu. Modernismul nu dispenseazã de raţionalitate, obiectivitate şi empirism.
Mulţi dintre ei sunt şi modelele mele (în special Blondel, Duhem, Lagrange, Simmel, Bergson, Foucauld şi Marmion, Frazer, Menéndez y Pelayo, Pãr. Pouget, şi mai ales Laberthonnière, radicalul.). Atâţia dintre modernişti au fost modelele lui Tresmontant, maestrul meu—şi sunt şi ale mele. De grupul modernist mi—am amintit ieri, joi, în timpul adoraţiei euharistice—când vicarul binecuvânta cu ostia.
Zilele acestea, progresismul meu m—a adus la ideea de a preciza care sunt modelele mele. E vorba despre Laberthonnière, v. Hűgel, Martini, Tresmontant, Rahner, Lonergan, Quay, Barth, Marmion, Dna. Robinson, un personaj al ei (pastorul din ‘Galaad’), Blondel şi Duhem, Kasper şi Danneels. Poemele în prozã ale diplomatului francez; ‘poemele asiatice’.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu