Douã lucruri aş vrea sã laud astãzi …

Douã lucruri aş vrea sã laud astãzi …





Douã lucruri aş vrea sã laud la sfinţii creştini şi în evenimentele vieţilor lor: Zenul sfinţilor paradoxali şi deconcertanţi, şi incognitoul Lui Hristos Cel aflat în slujirea aproapelui (exemplul poate cel mai renumit fiind hristofania de care a beneficiat Sf. Grigore Dialogul)—arãtarea în chip vãzut a adevãrului cã cine îi primeşte pe sãraci, pe bolnavi, pe nenorociţi, pe Hristos Împãratul Îl primeşte, şi aceluia I se dezvãluie.
Zenul sfinţilor paradoxali transcende canonicul şi limitãrile regulamentelor, ale legislaţiei.
Una din caracteristicile pe care le aflãm la sfinţii deconcertanţi este comuniunea lor cu animalele (prezentã şi în tradiţia referitoare la îngroparea atonitului Cosma de la Zografu), ceea ce sugereazã cã şi acestea fac, cumva, parte din rânduiala sacrã a Lui Dumnezeu, cu toate cã nu pot participa direct la viaţa Lui.
Franciscanul Iosif poruncea animalelor; Sf. Camil gãsea vreme pentru a se îngriji şi de un animal, a cãrui credinţã faţã de stãpân spunea cã vrea şi el sã o imite şi sã o primeascã. Ioanichie cel Mare, sihastrul de pe Olimp, se împrietenea cu animalele. (Lui îi e atribuitã şi o rugãc. trinitarianã.)