În toiul renovãrii casei—ca Ahab pe puntea unui vas în furtunã

În toiul renovãrii casei—ca Ahab pe puntea unui vas în furtunã






Ieri, luni, mâncasem zece covrigi la prânz, iar drept cinã trei sandvişuri de pui şi bere.
Lecţionarul de marţi are versetele pauline despre procese şi pãcãtoşi. (Pretinsul ecumenism paulin nu îl face pe Apostol sã aibã o pãrere aşa bunã despre magistraţii pãgâni. Oricum, propunea muşamalizarea disensiunilor în mijlocul comunitãţii, nu aducerea lor înaintea judecãtorilor pãgâni.)
De ieri searã e mai cald.
Pentru cinã am cumpãrat cârnaţi, cremwurşti, bere, ketchup, roşii, cola. Azi, chiar mai mult decât ieri, am simţit nevoia de bere—şi de grizare.
Cãrţile se deterioreazã, înregistrând risipa de timp, apatia şi letargia mea.
Am fost înştiinţat de suplimentarea cu 2, 6 milioane a costului tâmplãriei. Explicaţia fiind o, vai, omeneascã eroare de citire a dimensiunilor tâmplãriei pentru balcon (5 metri şi ceva, în loc de 4 metri şi ceva, cum se citise).

Am ajuns la Missã un pic înainte de Kyrie. Lecţionarul oferã profeţia lui Mihea, foarte nobilã, şi evanghelia genealogiei (paterne) a Lui Iisus. Alegerea evanghelicã nu mi se pare prea inspiratã. Preotul a menţionat mariologia din Lumen Gentium; în rest, clişeele despre ‘plan’, etc.. În Maria cinstim nu numai pe colaboratoarea Lui Dumnezeu, ci o fiinţã complet şi cu desãvârşire divinizatã. În timpul Missei ploua, vremea e cenuşie şi rece; nu a existat dascãl, nici Recviem. S—a cântat Osana.
Am avut un gând şi pentru cea mai strãlucitã omileticã marianã (Damaschin, Nicolae, Grigore al Tesalonicului, Bernard).