UN VOT AL BUNULUI SIMŢ

UN VOT AL BUNULUI SIMŢ






Concluzia mea după rezultatele primului tur al alegerilor a fost aceea că a primat un vot al bunului simţ şi al realismului. Previzibil, chixul faunei infraelectorale (Potârcă, Manole, Iane, Oprescu, etc.) a fost nu mai puţin reconfortant. Electorii i—au măturat pe aceşti cârcâiaci ai alegerilor. Un neanderthalian al agramatismului ca Oprescu a fost adus, nădăjduim, cu picioarele pe pământ.
Rezultatul lui Antonescu, al cărui succes electoral ĩl estimam ca mult mai modest, mi—a făcut plăcere. Nu e rău că s—a votat pentru Antonescu.
Pe de altă parte, prestaţia lui Geoană s—a prăbuşit complet pe finalul campaniei, introducând ĩn scenă derizoriul masiv şi lăbărţarea oligofrenă, veleitarismul cel mai sfruntat (admiraţia unui socialist pentru Patriarh; dictoanele patristice; fapta bună de—a nu—şi alunga soacra; citirea discursului la anunţarea rezultatelor). După cum am mai spus, Geoană a greşit ĩntrerupându—şi brusc medicaţia. După confruntarea de vineri, Guşă explica faptul că Geoană n—a putut memora citatul patristic pe care l—a produs prin aceea că nu e ... practicant (iar Biblia, continua Guşă, e greu de memorat pentru cine nu e practicant).
Cu bigotismul neobosit afişat, Geoană are un loc ĩn partidul lui Becali—şi ĩn niciun caz la ... socialişti.
După alegeri, Antonescu a făcut bine, după derapajul cu denunţarea mogulilor şi teoria conspiraţiei, nedând curs ‘dezinteresatelor’ sugestii otrăvite ale lui Turcescu (neutralitatea).
Voinescu mi—a făcut cea mai bună impresie dintre purtătorii de cuvânt. Ploşniţa de Guşă s—a răsfăţat cu fiecare prilej. La fel şi ploşniţa de Săftoiu (--sau, mai bine zis, familia de ploşniţe Săftoiu--). Din punctul meu de vedere, jivinele Guşă şi Săftoiu şi—au deservit candidaţii. Ĩn neamul ploşniţelor, ‘Săftoiu’ e o familie.