Din viaţã

Alexandru Pesamosca.
Distrugere, epuizare şi desfiinţare.
۞
Nu ĩn calitate de kantist era el metafizician; dimpotrivă, era kantist şi metafizician ĩn mod alternativ. O metafizică criticistă este un oximoron. Adică—nu criticistul Simmel era şi metafizician; nici metafizicianul Simmel nu era kantist. Cele două ipostaze erau alternative. Alterna kantismul cu metafizica—incisivul kantism, circumspect şi relativist, cu metafizica intuitivă, adâncă. Nu există, nu poate exista metafizică criticistă—una o exclude pe cealaltă.
Ĩn mod popular, abtracţia, caracterul abstract sunt confundate cu adâncimea, cu trecerea dincolo de aparenţe.
Critica e un principiu de formă, nu de conţinut; e un instrument, o unealtă.
Purificarea raţiunii şi exercitarea intuiţiei.
Interpretarea pe care o dădea kantismului. Kantiştii contemporani; eu ştiu de patru din ei—Zeller, Cohen, Rickert şi Wildenband; pe de altă parte, Vaihinger şi Weininger. Cei care—i erau colegi la ‘Societatea Kant’, cei pe care—i va fi apreciat. Deasemeni, sociologiile germane kantiste. Kantiste, sau kantist—marxiste. Noţiuni şi procedee kantiste, conţinut marxist. Kantiştii nemţi cu care se ĩnsoţea, se asocia.
Cheia gândirii o dau ideile, propoziţiile, atitudinea cognitivă—nu referinţele exterioare, numele date ĩn treacăt.
Simmel nu corespundea exigenţelor filozofice ale lui Lukács—ĩnsă Lenin, da, corespundea, era la ĩnălţimea aşteptărilor filozofice. A trecut de la Simmel şi neokantism, la ... Lenin şi leninism. L—a schimbat, ca interlocutor filozofic, pe Simmel cu ... Buharin.
Lukács, natură de aventurier, temperamental, vanitos. Angajarea. Alternativele, opţiunile. Iluziile.
Simmel, antebelic, nu e mai puţin un filozof al sc. XX. Eforturile lui s—au adresat către climatul noului veac; două din cele trei decenii ale activităţii lui literare aparţin sc. XX—cu, de departe, cele mai bune cărţi şi scrieri.
۞
Ecranizările sovietice. Beyle, Scott.
Com.—prag.
۞
Fiziologia expunerii la frig—sau stressul caloric—hainele, casa, climatul.
۞
Rătăcind aiurit,
۞
Evreu; universitar neremunerat; chixurile profesionale; teza; istoria tezei doctorale, respingerea; ce citea; ce SE citea. Postumele şi naziştii. Apostazia de la mozaism; probabilul ateism real. Referirile ocazionale la Reformator, la scrierile Reformatorului. Vag—sau cert—respect.
۞
EMC, ’96, ambele ed.; ce citea. Că citea. Lecturi notabile.
۞
Abrevierile lui Hughes.
۞
Johnson şi Shelley despre stilul baconian.
۞
Aristotel, epopeile antice clasice, Shakespeare. Goethe, Neculce, Hamsun, Beyle, Dna. de la Fayette. Subiecte literare şi de artă ocazionale.
Nedecadent.
۞
Substanţă; existenţa goetheană, viaţă. Goethean. Vitalist. Intelectualitatea. Vitalismul intelectualităţii autentice.
۞
Cei ca Moltke, Böcklin, Leonardo, chiar George—subiecte ocazionale. [--Sau, pe altă treaptă, recenziile.--]
Studii şi eseuri [--şi evreul, şi ieşeanul--], articole, gazetărie ocazională, recenzii.
۞
Boot despre Moltke. Cultura lui vastă—dacă nu imensă. Era un desenator şi literat prestigios. Deasemeni, era un naţionalist şi conservator. Vremurile ĩn care medicii, biologii, militarii, savanţii erau şi mari scriitori.
۞
Mai puţin ‘un om’, cât ‘o pasiune’—sau, la antipod, ‘o funcţie’, o anume exercitare.
۞
Rolul, funcţia peisajelor—visarea, accederea, intuiţia. A analiza funcţionarea.
۞
II:--portretele evreului;--toamna; japonezii, romane, ed., asiaticii, artă, creaţie;--com. revocat.
Premial.
۞
Ca articole ale unei posibile enciclopedii a SF—ului autohton.
۞
Şansă; nesurclasat. A arăta ce pot. Energia. Rugăc..
۞
Cele trei romane goetheene.
۞
Ideea e de a nici nu privi.
۞
Treptele până la publicare. Crâmpeie, fragmente autobiografice.
۞
Rusia, Damascul, Siria, Egiptul.
Toamna ĩn ţările ortodoxe, toamna la răsăriteni.
۞
Sb. şi ieri, comedia mai veche—cea cu iluzionistul; azi, comedia ceva mai izbutită.
۞
4+ 21+ 1 eps.—26 eps..
۞
Chipul ungurului, inspiraţia, azi. Mentalitatea şi chipul ungurului, liniile chipului tânăr şi mândru, un pic arogant.
۞
Rânduri despre poezie, basme, antologii. Poezia. Eseuri scurte [--Chartier şi CT--].
۞
'Ai dracu' ruşi au fost românii.’
۞
A gândi literatura, a o analiza, a concluziona—ceea ce nu ĩnseamnă şi a o ‘teoretiza’, a o goli.
۞
Ce fac—cursuri, sejur, lecturi, hiaturi, lumina, eseuri, rezid., adulte.
۞
‘Permiteţi—mi să—i dau un Rudotel dlui. Nica.’
۞
Eu vin ĩntr—o cu totul altă configuraţie culturală—culturaţia culturală nu mai e aceeaşi, nu mai suntem la 1870.
۞
Dintr—o ‘rarefiere’.
۞
Ceea ce e indeductibil din concept, e neaprioric. Posibilităţile reale nu pot fi inventate, speculate.
۞
Un studiu al emoţionalităţii. Aspectele terapeutice—şi, ĩn acest sens, eminamente practice—ale filozofiei.
۞
Mă ĩnchipui ca neĩnstare.
۞
Izvoare şi referinţe.
۞
Evreica, antiapriorismul şi importanţa experienţei literare efective—nu virtuale.
۞
Un romancier italian este ĩnfierat fiindcă ‘ĩncalcă’ ‘canoanele unităţii de timp, de loc şi de acţiune’. De când există astfel de ‚canoane ale romanului’? Cine le—a decretat?
۞
Activism politic, public. Ca activist, politruc, satrap şi delator. Fire de decadent, de ambiţios, ins orgolios, activ şi amar, măcinat de vanitate, de orgoliu. Delaţiunile lui. Ceea ce e sinistru şi maladiv la Gyuri Lukács, ceea ce poate să repugne, să displacă franc; un apucat, un demonizat, există ceva rău, apucat şi demonic la el, turbarea activismului, activist şi politruc.
Se simte ceva neplăcut, ceva odios ĩn firea lui, ĩn ambiţiile şi orgoliile lui. Activism ieşit din vanitate, din apucare, din pornirea distructivă—ceva barbar şi negativ—leninism pur şi simplu—barbaria acestui intelectual apusean.
Latura tenebroasă şi oribilă, terifiantă a acestei activităţi de posedat—crisparea activismului de satrap politic. De la neokantism la leninism, a trecut de partea barbariei, s—a ‚convertit’, perfect conştient—căci Gyuri Lukács e unul din materialiştii bolşevici, de la o dată ulterioară evenimentului rusesc, când marxismul ‚inocent’, antebelic, se volatilizase, era decretat sau resimţit ca imposibil, ca perimat, când angajarea materialistă echivala cu angajarea pentru Soviete şi ĩn favoarea leninismului.
Firea lui Gyuri Lukács—de ambiţios amar, de decadent, de activist febril, de posedat, de politruc vanitos, ulterior—de delator zelos, de apucat.
Probabil că o transformare a survenit, o schimbare; la fel de probabil e şi că germenii noii fizionomii preexistaseră, ĩnainte de a prelua controlul asupra firii şi existenţei lui publice şi personale. Concludent—şi, simultan, deconcertant—e faptul că rolul de ideolog leninist nu—l mulţumea—se vroia figură publică, organizator—sau executant, ĩn funcţie de unghi sau de nivelul de apreciere. Ros, ars, măcinat de orgoliu, de vanitate, de turbarea ambiţiei. Iacobin, turbat, apucat.
Negativitatea rolului şi a acţiunii lui, activitatea sa de denunţare şi de sterilizare, de devitalizare a culturii, de aservire nemiloasă a culturalului, de subordonare faţă de leninism şi de acţiunea politică cea mai silnică, faţă de silniciile cele mai revoltătoare. Latură tenebroasă şi dezgustătoare.
۞
'Principiile ontologice fundamentale la Marx'.
۞
Fals contact, ĩnchipuit, iluzoriu.
۞
Zilele de inactivitate absolută.
۞
A reflecta cum se cuvine asupra unei cărţi—fie Simmel, Frazer, Hegel, Weber—sau, ca la Boudon, Durkheim—a reflecta asupra unei cărţi—asupra epistemologiei implicite, a specificului.
Literatură, cărţi savante, filme.
LW, ME, GT di L.
۞
Martorul ultimelor mele momente ca beţiv.
۞
Boc, vornicelul alaiului.
۞
Impasibil, şi intuiţia fundamentală, dramul de insolenţă.
۞
Pseudointelectualii angajaţi—fie ei Patapievici şi Liiceanu, fie CV Tudor şi Păunescu.
۞
Goethe la Simmel, Beyle la GT di L şi la JG; hedonicul. Umanitatea scrutată, idealul. Lecturi; hiaturi. ½ s.. Romane. Ca lucrări. A cunoaşte ca pentru a preda. ½ s..
Marile cărţi ale ştiinţelor umaniste. Modelul de lectură constitudindu—l Frazer la LW şi la ME.
Izvoare—cf. ieri, oră—serialul.
½ s..
۞
O ‚centrifugală’. ‚Coeficient de interes participativ’, ‚deconstrucţie a democraţiei’.
‚Imagine oarecum proastă—dacă nu chiar negativă.’
۞
Există o teologie informată de filozofie—şi o filozofie informată de către teologie.
Deschiderea poate fi una reciprocă.
۞
La mine—ar putea fi modernismul—şi tematica modernistă.
۞
Discipolii. Originalitatea. Neforţat. Icoane. Rubens. Neostentativ. Absenţa artelor plastice din scrisul marelui biblist francez şi teolog modernist.
۞
Buber, Marcel, Frank, Bergson şi Blondel, moderniştii, ‚filozofia religioasă’—filozofia izvorâtă dintr—o atitudine intelectuală religioasă.
Boutang, fenomenologii francezi.
Neotomiştii şi moderniştii.
Semnificaţie—ĩnţeleasă ca ripostă şi chiar ca ‚filozofie de luptă’.
Nu poate fi vorba de un divorţ ĩntre reflecţia religioasă filozofică şi cea teologică. Falsă divergenţă.
۞
De la filozofia artei la artă; am ajuns la artă de la filozofia artei—GS, HT, PC. Nu am căutat o interpretare filozofică; ci m—a interesat subiectul respectivelor studii de filozofia artei—ĩntr—un cuvânt, filozofia m—a ĩndreptat către artă.
۞
Folosul se traduce nu ĩn citate şi referinţe—ĩn ceea ce e exterior—ci ĩn vigoarea analizelor, ĩn valoarea ideilor, ĩn robusteţea gândirii—nu ĩntr—o panoplie şi—n zornăitul citatelor.
۞
Existau şi la Simmel autori ca Luther, Nietzsche, Goethe, chiar Schopenhauer, Moltke—autori de tip religios sau sapienţial—aforistic, neanalitic. Da, Luther, Nietzsche şi Goethe—ca atitudini spirituale.
Luther şi Nietzsche sunt exmplele cele mai bune; Goethe şi Schopenhauer sunt şi ei de menţionat.
۞
Eu nu exist ĩn tihna clisoasă.
۞
Una e faza noţiunilor, a ĩnvăţării—alta e faza ‚subiectelor’ [--de ex., BW cu filozofia ştiinţei--].
Mai ĩntâi e necesară familiarizarea minţii cu conţinutul unei discipline, pentru a ajunge la ‚subiecte’.
۞
Prostia lăbărţată—ca, de ex., faptul că nu s—a găsit un notar pentru discursurile lui Mallarmé, că nu s—a găsit nimeni să nu le consemneze, să le noteze.
۞
Cei care n—au decât lucruri neinteresante de spus despre Nietzsche. Oportunism.
A merita.
۞
Performanţa de a debita banalităţi despre subiectul cel mai interesant.
۞
Incongruenţa respectivă denotă opoziţie. Nu e numai ‚diferenţă’, ci şi adversitate.
۞
Cum visasem—şi ce s—a ales.
۞
Rostul preşedinţiei este numai acela de a media ĩn mod coerent—nu de a iniţia reforme ĩn răspăr.