vineri, 6 noiembrie 2009
INFIRMAREA DEMOGRAFICĂ A TEORIILOR EVOLUŢIONISTE ALE SEXUALITĂŢII
INFIRMAREA DEMOGRAFICĂ A TEORIILOR EVOLUŢIONISTE ALE SEXUALITĂŢII
Ĩn interpretările majoritare, teoria evoluţionistă a sexualităţii este considerată a prezice multiplicarea indefinită, la rate ĩn creştere, ale populaţiei umane. Tendinţa prezisă ar fi una continuu ascendentă.
Sociografii par contrariaţi de faptul că declinul demografic contrazice simplistele teorii darwiniste ale sexualităţii; populaţiile umane nu se reproduc indefinit, arată statisticile. Demografic, populaţiile nu s—au comportat malthusian/ darwinist. Cu alte cuvinte, sociologia nu este o ramură a biologiei (evoluţioniste), iar curba demografică nu e prezisă de tezele darwiniste.
Datele demografice nu s—au comportat darwinist; pe de altă parte, nici nu cred că fenomele de declin demografic pot fi subsumate unei cauze unice—revoluţia sexuală este valabilă pentru SUA, sărăcia şi haosul pentru Rusia şi estul Europei. E adevărat ĩnsă că promiscuitatea şi pierderea reperelor moralităţii tradiţionale ar putea fi totuşi desemnată drept origine a comportamentelor demografice aberante. Săracii din culturile tradiţionale nu se comportă la fel ca aceia din culturile ‘liberalizate’ sau secularizate.
Ficţiunea sociologiei ca subcapitol al teoriei evoluţioniste generale (--teorie generală a lumii organice--) arată mizeria de care sunt capabili savanţii.
Populaţiile umane tind să se reproducă indefinit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu