L. DUCHESNE: ‘BISERICI DESPĂRŢITE’
Departe de mine gândul de a deprecia pe cei trei mari slujitori ai Lui Dumnezeu care au aruncat asupra catolicismului răsăritean, la finalul sc. al IV—lea, o strălucire aşa de pură de ĩnvăţătură şi virtute. Cu toate acestea, nu se poate disimula că aceşti teologi reprezintă o ortodoxie de convertiţi. Maeştrii lor, predecesorii lor au fost semiarieni, cum se spune. Au respirat acelaşi aer ca Vasile din Ancyra, Eustatie de Sebaste şi alte persoane faimoase pentru ostilitatea faţă de termenul de ‘consubstanţial’. Când această lume teologică, după multe ezitări sau slăbiciuni, a sfârşit prin a se ralia Sinodului de la Niceea, n—au făcut—o fără câteva rezerve; ei au stipulat pentru cele trei ipostase cu mai multă insistenţă decât le—ar fi convenit, ĩn fond, campionilor adevăraţi ai Niceei, Papilor Romei şi Sfântului Atanasie. N—ar fi de mirare ca—nu spun că ĩn credinţa lor—ĩnsă ĩn teologia lor să se fi păstrat vreun ataşament la concepţii anterioare. Au acceptat simbolul de la Niceea, ĩnsă l—au explicat cu filozofia lui Origen şi a lui Eusebiu al Cezareii.
Sfântul Augustin este scutit de aceste influenţe. (...) Origen nu apasă asupra gândirii lui; dacă, cu mult timp ĩnaintea sa, se raţionase—sau se raţionase prost, ĩn Apus, asupra Treimii, el nu sinchiseşte.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu