Din viaţã

Ca lecţii despre Goethe, Shakespeare, Balzac, Dickens, Homer, Claudel, Shelley, Saint—John Perse, Ramuz. Subiecte ocazionale.
Gracq, Simmel, Lampedusa.
Simmel, Gundolf, Lampedusa, Chartier, Weininger, Constantin, Chesterton, Thompson, Cingria asta au făcut—sau, ĩntr—un caz, numai au intenţionat. Idealul operei realizate.
Neepigonic; nu ca epigon.
Beyle, vechea literatură franceză, Shakespeare şi Byron.
Subiecte generale şi subiecte ocazionale.
Existenţa goetheană.
Natura; arta plastică; literatura.
Cf. ieri—marii autori—tonus.
Modelul ‘Lecţiilor ...’.
Subiecte ocazionale. 4 studii/ an pare când prea mult, când derizoriu de puţin. Studii cu care să şi arăt ce pot.
Mai există şi articole, ceva gazetărie, proze ocazionale, recenzii.
Simmel face o filozofie a artei care serveşte arta, care are ĩn vedere arta, nu interesele ‘proprii’ ale unei filozofii ĩn sens ĩngust. Nu—şi subordonează arta, ci se deschide ei. Analiza lui nu coboară, ci urcă spre artă; nu e condescendentă. Iar ‘smerenia’ trebuie să fie una implicită, ĩn fapte şi nu ĩn vorbe.
A studia—ca evreul.
200 de studii.
Ca lucrări ...—v. la DB, vârsta. [--Ca la MS ...;--subiecte ocazionale;--a studia, evreica;--evreica—lecturi;--romane, a studia, a sorta;--marii autori—cf. ieri, marţi;--cf. azi—modelul ‘lecţiilor’ italianului.]
Climatul marilor autori. Climatul literaturii notabile.
۞
Cu un soi de sentiment estetic, estetic şi filozofic. Reducţionisme. Estetica peisajului natural japonez.
Simmel, Claudel, Schopenhauer, Călinescu ĩl aveau. La fel, Gracq, ieşeanul ‘meu’, Dna. Y.. Cu un sentiment de artă. Simţul frumuseţii. Nevoia virilă de armonie şi simţul aparte al frumuseţii.
Nedihotomizarea—şi la ‘Morgan’, şi la IH.
Ca la ‘Morgan’.
IH, 5 ani, 2 ½ ani.
Ĩnregistrarea existenţei—nu intenţii, ci viaţa.
Transformarea artei ĩn document direct, ĩn ĩnregistrare.
Experienţa de artă.
۞
Interpretarea, ĩnţelegerea, cogniţia. Esenţialitatea şi superfluitatea.
Clişeele. Abjurări. Erorile simţului comun.
۞
Scopul toleranţei nu e unul teoretic—cognitiv, nu e acordul, nu acordul real, esenţial—ci e unul practic, convieţuirea, un fel de acord limitat, exterior şi practic, parţial şi pragmatic.
Tipul achizitiv, fals—cognitiv.
Tipul teoretic şi cel practic.
۞
Forme de vanitate, impulsuri inferioare, provenite din vanitate—şi din parvenitism. Nu e nimic respectabil ĩn asta. O altă formă de parvenire.
۞
Experienţe. Epurarea. A onora. Sortarea.
۞
A dori mijloacele pentru ele, nu rezultatele.
۞
Farmecul. Ca la JG. Anual. Loara. Valuta. Antrenarea. Şansă; moşul, 17 l.; Dick; colete ...; atât AD, cât şi JV—la JG .... False dihotomii. AD şi RLS la A..
۞
Romanele ĩn care Verne chiar avea ceva de spus, un subiect/ o naraţiune, ceva interesant.
۞
Unele le cunoşteam ca ecranizări, ca discuri, sau ca benzi desenate.
۞
‘the only mystery novelists whose books I regularly reread for pleasure are Stout, Raymond Chandler, Elmore Leonard, Laura Lippman, and Donald Westlake. (I also enjoy Georges Simenon's Maigret novels, but for some reason I rarely read them.)’