REMARCI DESPRE GYURI LUKÁCS ŞI ROLUL SĂU

REMARCI DESPRE GYURI LUKÁCS ŞI ROLUL SĂU

Ĩntr—un sens, ĩl apreciasem greşit pe Lukács, ĩntrucât ĩntâiul Lukács, ca şi primul Bloch, chiar avea o fizionomie literară simmeliană; el n—a fost mereu satrapul leninist sau activistul bolşevic. Dacă relaţiile lui cu stângismul datează din perioada primelor studii, cele ungureşti, nu e mai puţin adevărat că acest evreu germanofon burghez a fost la ĩnceput un autor de profil simmelian—ca şi Bloch.
Existau, aşadar, motive reale, intrinseci, pentru relaţionarea celor doi—legături altfel decât numai universitare.
Falia a apărut şi s—a adâncit ulterior—oricare vor fi fost relaţiile iniţiale şi personale, umane. Lukács a abjurat totul, tot ceea ce scrisese, tot ce crezuse şi gândise—inclusiv neokantismul tinereţii. Drept care a devenit o lichea leninistă—trebuie subliniat şi că materialismul lui Gyuri Lukács a fost unul de filieră leninistă, sovietic—leninistă—dependent de contextul sovietic, bolşevic.
Cel obişnuit cu nivelul intelectual al lui Rickert, Weber şi Simmel a putut trece la ... Lenin, şi la interpretarea bolşevică a materialismului. Se simte, de fapt, că nu factorul raţional sau aprecierile intelectuale ĩi guvernau opţiunile—ci imperativele firii lui şi idealuri apărute din necesităţile firii lui, nu din raţiune.
Cele patru vols. ale ‘Esteticii’, apărute postum.
Un filozof—şi ĩncă un neokantist neamţ—care intră ĩn scena politicii. Partidul ĩi oferea ocazia de a fi, pentru a doua oară, actor—de data aceasta, pe scena istoriei; există multiple mărturii despre răutatea lui Lukács—ca hăituitor ĩnarmat şi ca politruc care ordona execuţii, ĩn tinereţe; ca delator şi apoi ca participant la epurările staliniste, la bătrâneţe, la 60 şi la 70 de ani.
Hăul dintre filozofia artei aşa cum o propunea şi practica Simmel, şi tezele lui Gyuri Lukács despre realism. Ce ‘vedea’ fiecare din ei ĩn artă—de la adâncurile metafizice ĩntrezărite, la ‘totalitatea obiectivă de relaţii sociale’—contrast ascuţit.
Lukács se subordonase cu totul colectivismului, colectivismului leninist, gândea ĩn funcţie de o variantă surogat a materialismului—leninismul.