ADRIAN FORTESCUE DESPRE SFÂNTUL VASILE CEL MARE
Sfântul avu relaţii continue cu episcopii apuseni, deasemeni. Când Valens ĩi persecuta pe catolici, Vasile trimise la Papa Damasus (366—384), cerându—i să—şi folosească autoritatea ca să facă pace ĩn Răsărit. ‘Singurul leac pentru aceste rele’, spune el, ‘este o vizită de la milostivirea ta’ [Ep. 70]. Ştia destul de bine că Episcopul roman are jurisdicţie asupra ĩntregii Biserici a Lui Hristos. (...) Ĩn toată această vreme trata cu Damasus, implorându—l ĩntr—una să trimită ajutor Bisericii răsăritene, şi arătând ĩn fiecare scrisoare cât de bine ĩnţelegea că episcopii catolici recurg la Roma ĩn vreme de mare necaz. S—a supărat când a aflat că toţi episcopii apuseni i—au luat partea lui Paulin ĩn schisma Antiohiei, pe când el, ca toţi răsăritenii, era de partea lui Meletie. Ĩntr—o scrisoare ĩl citează pe Homer ca să—şi exprime enervarea faţă de trufia apuseană [Ep. 239]. Ĩnsă i—a trecut enervarea şi mai târziu arată din nou cât de mare ĩi e respectul pentru ĩndepărtaţii lui fraţi latini. A fost ĩncântat la alegerea Sf. Ambrozie la Milan (374), părintele apusean al cărui caracter e cel mai mult ca al său ĩnsuşi. Când Ambrozie ĩi scrise să—i ceară să trimită moaştele lui Dionisie al Milanului (care murise ĩn exil pentru credinţă ĩn Capadocia) ĩnapoi, face aşa pe loc şi ĩi scrie o scrisoare fermecătoare plină de laudă pentru preoţii milanezi care veniseră să culeagă moaştele lui Dionisie, şi plină de admiraţie pentru episcopul care—i trimisese. ‘Om al Lui Dumnezeu’, spune el, ‘nu de la oameni ai ĩnvăţat Evanghelia Lui Hristos; Dumnezeu Ĩnsuşi te—a luat din jeţul magistraţilor romani ca să te aşeze pe tronul Apostolilor. Luptă lupta cea bună. Vindecă boala arianismului ĩn neamul tău. Reĩnnoieşte căile vechi ale Părinţilor, şi nu uita să—mi scrii adesea, aşa ca prietenia noastră să nu slăbească niciodată. Aşa ne vom ĩnvecina mereu ĩn duh, deşi o distanţă mare ne desparte pe pământ.’ [Ep. 197]. Ĩţi aminteşti aceste relaţii curtenitoare şi prieteneşti ĩntre cei doi mari Părinţi de la Cezareea şi Milan ca pe unul dintre cele mai plăcute exemple ale vechilor bune sentimente dintre creştinătatea răsăriteană şi aceea apuseană.
Adrian Fortescue, ‘THE GREEK FATHERS’, 1908
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu