CEVA NOTE DESPRE FILOZOFIE, CULTURĂ ŞI LITERATURĂ

CEVA NOTE DESPRE FILOZOFIE, CULTURĂ ŞI LITERATURĂ

Acest fundal cultural kantist, marxist şi nietzschean, la Simmel, Weber şi Tönnies; oamenii ca Weber şi Simmel veneau din tradiţia ştiinţifică nemţească [--savanţi ca I. Kant şi Marx--], dreasă cu riposta romanţioasă a lui Nietzsche. Riposta antisavantă de la care se revendicau ei şi cu care complementau kantismul era aceea a lui Nietzsche.
Pe de o parte, kantismul trebuia să fie şi a fost deschis istoriei; ĩnsă nu trebuie uitat că ĩnsuşi Kant abordase teme de natură mundană, socio—istorică.
۞
Gheorghe, Antonie şi Sofronie.
Simmel ĩl cita pe Luther pentru gândirea lui religioasă, pentru percepţia lui metafizică—şi orientarea de ansamblu pe care a dat—o istoriei spiritului german.
Simmel cita şi autori religioşi—chiar ca fapte ale istoriei spiritului—numai că trebuie ţinut seama de necreştinismul lui—nu numai ca apostazie de la religia practică—ci şi ca orientare ĩn sensul lui Goethe, Kant, Schopenhauer, Nietzsche—nu tocmai autori de catehism. Simmel urma o tendinţă necreştină a culturii germane—adesea, chiar explicit necreştină. Pe de altă parte, e drept că se interesa de unii autori de un iudaism explicit [--Cohen şi Lazarus--], de autorii evrei [--Marx, Bergson, Weininger--], era apreciat şi susţinut, recomandat de către Husserl, etc..
۞
Nu e o ‘religie privată’, o ‘formulă privată’, ci expresia ĩntâlnirii personale, a privatului, a ‘experienţei proprii’, a experienţei autentice, personale. De aici singularitatea şi elementul personal. Lăuntrul e realul; sinaxa vizibilă e simbolicul, e semnul văzut. Cineva poate aprecia ĩn numele acestei ĩntâlniri personale.
Cred că la aşa ceva se raporta de fapt DB când critica aspectele vieţii creştine americane. De la aceasta pornea—de la autenticitatea experienţei lui personale. Există ceva care ĩndreptăţeşte aprecierea.
۞
Ce făcea DB ca vicar lutheran ĩn Spania.
۞
Simmel studia gândirea lui Kant şi Cohen, ĩnsă şi pe a lui Luther, Nietzsche şi Schopenhauer—şi, mai general, evoluţia religioasă europeană.
۞
Toţi cei pe care—i citeam la ieşirea din adolescenţă ĩl admirau pe MH—şi ME, şi CN—chiar şi EMC ...; şi HRP, şi GM. Până la 27 de ani, cred, n—am găsit nimic spus ĩmpotriva lui, obiecţii de vreun fel.
Trecerea lui MH de la antimodernism la ... Luther—şi, apoi, la RM—şi la refuzul teologiei. Ĩn ceea ce am citit mai nou despre MH nu se vorbea tocmai despre interesul lui pentru ML. Trecerea lui MH de la antimodernism la teologia lui ML.
۞
Semnificaţia gândirii despre femei a lui. ‘Un misogin sau un feminist?’
۞
Cafea fructată, florală. Aciditatea cafelei.
۞
Mitraliera sarcasmului, răpăiala sardonică.
۞
GL—nu preluase dispreţul. ’97—rev.—silit. Confuzii. Ageamiu. Novice.
۞
Clasa de lecturi menţionabile, notabile, aşa cum/ ĩn felul ĩn care tânărul EMC consemna ĩn scrisori lecturile lui din FILOZOFIA BANILOR, mi se pare—ar putea fi Hegel, Marx, etc.. Dublul aflux. Mail. ½ l..
۞
De obicei, cei ĩn faţa cărora ne dezvăluim nu sunt onoraţi ĩn acest mod—căci n—o facem fiindcă i—am stima—ci dimpotrivă—aşa cum te destăinui frizerului, slugii, servitorilor, lui Sancho Panza, celor prea neĩnsemnaţi pentru a conta. Dimpotrivă, abia ceilalţi sunt cei onoraţi cu consideraţia noastră—ĩi considerăm deasupra nivelului respectiv, ne ruşinăm de ei, părerea lor contează, acceptăm să acţionăm ĩn funcţie de ea—adică, să ne abţinem de la mărturisiri, etc.. Confesiunile nu fac cinste celui care le primeşte—ci exprimă lipsa de consideraţie a celui care se destăinuie—e ca o golire a maţelor, o ĩmproşcare cu dejecţii—faţă de slugi, vreau să spun, nu e chiar aşa ruşine să vomiţi, etc., e un act necesar sau oportun. Cu mărturisirile, dezonorăm. Ne manifestăm dispreţul. Există o agresiune ĩn mărturisire. O agresare a celui căruia ĩi e adresată mărturisirea.
۞
Despre Hartmann, Heidegger, Noica, DE CAELO, Maliţa, IDEI CONTEMPORANE, Ralea, colaboraţionism, Sadoveanu, marxiştii francezi, Bloch—netrad., ungurul, Eckermann,
Eckermann; Saki, Claudel; GLOBUS; Heidegger, Noica—numai cărţile de tinereţe, DE CAELO; Goldmann, Althusser; Lukács. Ralea, Sadoveanu. Compromiterea. Pavelcu. Manuale de psihologie. Socialiştii. Marxiştii, Wald, Şora, ed., Pavelcu. Narodnicii. Huizinga; ed.. RĂUL de MP. Despre ULISE—3 pg..
Despre Maliţa, Pătrăşcanu, viaţa ţăranilor sovietici.
Galbraith, Suppes, Selye.
۞
Cei mai interesanţi marxişti vestici nu erau traduşi.
Nu se făcea nimic pentru ĩnţelegerea şi cunoaşterea operei şi a gândirii lui KM. KM la cei trei sociologi nemţi antebelici.
۞
Cartea despre Nietzsche e de—abia cea de—a doua carte a lui Tönnies, la 42 de ani, la zece ani după COMUNITATE .... Filozofic, el apare ca un reacţionar protoheideggerian, ĩn ceea ce priveşte apelul la comunitarism reacţionar şi refuzul modernităţii ca factor distructiv—dizolvant—ca element al mişcării de protest ĩmpotriva modernităţii, şi ca element al ripostei antimoderne; cu toate acestea, nu ştiu să fi avut vreo afiliere politică practică, empirică.
Teza lui Tönnies e de la 22 de ani; prima carte, de la 32 de ani, cartea despre Nietzsche—de la 42 de ani, cea despre Schiller de la 50 de ani.
A corespondat cu Höffding—schimb publicat ĩn ’89.
Despre Storm a scris şi Lukács—şi, mai târziu, Tönnies—ambii, ĩn al doilea deceniu al veacului trecut. Tönnies a tratat şi subiecte mai general—filozofice—abordând filozofia politică şi studiind doctrinele engleze.
La 49 de ani, Simmel a publicat Schopenhauer und Nietzsche—la exact zece ani după apariţia cărţii despre Nietzsche a lui Tönnies.
COMUNITATE ŞI SOCIETATE are, ĩn ambele ed., subtitluri interesante—‘comunismul şi socialismul’, apoi ‘concepte fundamentale ale sociologiei pure’.
Uman, Tönnies—şi chiar Weber—erau mai rudimentari decât Simmel.
۞
Lecturi ca aceea consemnată de către tânărul EMC.
۞
Azi, despre Pătrăşcanu, Joja şi Muşoiu. Ĩn ’96, Joja—la CN—citat cam de complezenţă.
۞
CREANGA DE AUR—prima variantă, la 36 de ani; varianta desăvârşită—la 57—61 de ani.
۞
Islamologie.
۞
Măcar cărţi--ADONIS, ATTIS, OSIRIS; PSYCHE'S TASK; TOTEMISM AND EXOGAMY; THE DYING GOD; THE BELIEF IN IMMORTALITY AND THE WORSHIP OF THE DEAD; FOLKLORE IN THE OLD TESTAMENT. Eliade părea să fi fost un FRAZERIAN COMPLETIST.
Autor expirat sau perimat antum. Dispreţul prostesc. Interpretări.
Prima carte despre totemism—la 30 de ani.
Atât aspecte de mitologie—cât şi de etnografie.
MITURILE DESPRE ORIGINEA FOCULUI.
Vreo biografie.
Studiase atât mitologia/ mitologiile—cât şi etnografia, cum era moda.
۞
Blogul—Ralea, Simmel, Marx, Frazer.
Ca la EMC ...; ambele tabele—ieri [--joi—lecturi, premial/ raft--]; pe alese, sejur, Iisus.
۞
Despre ULISE—ieri, filmul, ed.; tabelul; poftă; azi, tarabe, dezgustul ipocritei filistine.
۞
1/ l.—Gracq, Hegel—marii autori, marile cărţi [--ca FILOZOFIA BANILOR--].
۞
De la Hegel ĩncoace, marii filozofi sunt şi mari istorici ai filozofiei [--Schopenhauer, Simmel, Bergson, Heidegger--].
۞
Istoria. Lamb. Lamb—istoria. Iisus.
۞
Cf. ieri [--joi--]—ca la EMC—DB, KR, HB.
۞
Cele patru cărţi ale lui Piaget.
۞
Ca la EMC—’96—DB, KR, HB, Althusser, Goldmann—marile cărţi. Care dintre marxiştii francezi era structuralistul. Mode. Lecturi notabile.
۞
Ĩn filozofie—evreul, Ep.; a sorta.
۞
Un om nu e cu adevărat ĩnţeles până când nu e ĩnţeles şi ĩn limitările lui, până ce nu e ĩncadrat şi de acestea.
۞
Transformarea.
Sechele.
Tangibil.
Sejur.
Sejururi. Risipă. Chixurile.
۞
'Ceva' nu ĩnseamnă 'orice', iar definirea unei identităţi nu constituie o formalitate.
۞
Pentru marxişti, literatura, arta sunt chestiuni de cultură—şi de propagandă sau de pedagogie-nu de estetică. Marxiştii discută literatura ca pe o latură a culturii, ca pe un factor cultural, nu ca pe un dat estetic.
۞
Una e tendinţa, alta e tendenţiozitatea; tendinţa e firească, e orientarea. Tendenţiozitatea e ĩnveninarea şi reaua credinţă, oţărârea.
۞
Ĩn cultúrile religioase, esteticul nu este dat ĩn izolarea lui, ca ceva izolat, autonom; nici ca ceva ‘subordonat’ efectiv, ĩnsă drept ceva integrat, luat ĩn corelaţiile spirituale.
۞
Rusia, Nepal, Japonia, Damasc, Siria, Egipt, Argentina.
۞
Sofisme, raţionamente false.
۞
A reflecta despre o operă—şi a reflecta despre cu totul altceva—o viaţă, noima unei existenţe, sensul ei.
۞
Lucrarea şi nu ipostasul ‘direct’, da. Aşadar, nu pricepusem greşit. Incognoscibilitatea absolută, pe de o parte, şi ‘necomunicarea ipostasului’, neĩmpărtăşirea ipostasului.
۞
Deformarea liniilor chipului, deformarea fizionomiei.
۞
Gilbert se află, existenţial, de partea autenticităţii, a calităţii, a aprofundării—ca şi GS, ca HB—ca aceia pe care—i respect.
Pe de altă parte, cred că marxiştii nu se află de această parte; neokantienii, ceva mai mult. Iar vitaliştii goetheni sunt de partea autenticului existenţial.
Gilbert e raţional, neaprioric, critic, personal, necomplice.
۞
O a treia cale literară—blogul—ca scrisori—sub forma scrisorilor neadresate. Ca la EMC—cărţi savante—autorii, 1/ l.—izvoare.
۞
Inteligenţă şi tezism. Inteligenţa nu face cu neputinţă tezismul.
۞
Romane, filozofie, poezia, simţuri, muzică, autorii—cf. ieri—Hegel şi JG ....
۞
Orice schimb e imperfect—fiecare identitate este nesubstituibilă—aceasta fiind explicitarea principiului identităţii.
۞
Ieri, vin., am auzit ULISE vorbit de rău de către o puţoaică filistină—după ce joi fusese vorba despre acest roman ĩn filmul lui De Niro iar eu redactasem un tabel de romane care dau o bucurie desăvârşită.
۞
Ĩntâietatea pe care Lukács, Ortega şi Marcel o acordau literaturii.
۞
Literatură, artă, filozofie; teorie biologică; filologie, romanistică; sociologie; ‘psihologie metafizică’.
A ierarhiza.
Corelarea, conexiunile, o doctrină a raporturilor.
De partea Absolutului.
De fapt—nici ....
۞
1 ½ l..
۞
Ocazia unei teze de sociologie. Francezii. Mode. Germana. LA.
۞
Adorno, Fromm, Marcuse, Habermas, Horkheimer şi Benjamin.
۞
Materialişti marxişti—adică filozofi de mâna a doua.
Atracţia marxismului este tocmai una de tip iraţionalist şi necritic.
Nivelul şablonard şi rudimentar.
۞
Sunt ceea ce mă consider—şi mă declar—a fi.
۞
Cărţi despre artă.
۞
Colete ...; cărţi despre artă; 1/ l.; autorii; sejur—pe alese; premial; şansă; tarabe; ½ s.; poezia; ambele tabele—romane, premial. Poezia. ½ s..
۞
Orice fel de ‘ideologie literară’, de ‘program literar’, rămâne de cealaltă parte, de partea abstractului, a teoreticului; ceea ce contează este individualitatea operei de artă.
۞
Semnificaţia estetică a toamnei.
۞
Nivelul interbelicilor ĩl dădea literatura—nu cinemaul.
۞
Călinescu avea ochi pentru fineţea vechilor noştri prozatori.
۞
Mi se pare că—mi amintesc cum, făcând bilanţul posterităţii ingrate a lui GS, EMC amintea de unul din discipolii marxişti ai neamţului.
۞
17 ½ l.—moşul.
۞
‘Niagara’, Grant, cele patru filme. Serialul. 6 x serial. Filmele—no..
5 x ’88—japonezii, ed.; 3 x arta; AD.
۞
Două vols. de filozofia artei, studiile despre Rodin, Michelangelo, Leonardo, Böcklin, eseurile despre chestiuni fundamentale ale esteticii. Inspiraţia de a reuni toate scrierile lui despre artă.
Există o identificare a lui cu modernul.
Pe de altă parte, e interesant că vorbea despre ‘metafizica culturii’.
‘Studii preliminare la o metafizică’.
Psychologische und ethnologische Studien über Musik, Soziologische Ästhetik, Ästhetik der Schwere, Die ästhetische Bedeutung des Gesichts, Der Bildrahmen. Ein ästhetischer Versuch, Die ästhetischen Quantitäten, Über die dritte Dimension in der Kunst, Schopenhauers Ästhetik und die moderne Kunstauffassung, Das Christentum und die Kunst, Vom Realismus in der Kunst, Philosophie der Landschaft, Vom Tode in der Kunst, Gesetzmäßigkeit im Kunstwerk, Das Problem des Porträts.
Zur Metaphysik des Todes.
Über Geschichte der Philosophie, Die Gegensätze des Lebens und der Religion.
A ĩncheiat cu ‘esenţa ĩnţelegerii istorice’.
۞
Absenţa articolului hotărât.
۞
Ideea unor culegeri simmeliene tematice—filozofia artei şi estetică;--sociologie, ştiinţe sociale şi socio—istorice;--scrieri kantiene;--metafizică;--chestiuni fundamentale ale filozofiei.
۞
‘Axiomele’.
Teze, enunţuri filozofice.
۞
60 ½ ani. Martie—sept.; de la—nceputul lui martie, la capătul lui sept.—aproape 7 luni, peste cei 60 de ani.
۞
O culegere de studii despre artă. Din fiecare deceniu al celor trei de activitate literară.
Bruchstücke aus einer Philosophie der Kunst.
Studiile de la 1915; este evident că, de la un moment dat, analizele cultural—politice preiau atenţia acestui om care fusese mereu interesat de istorie, de ştiinţele sociale şi de direcţiile politice—ca şi de marile figuri politice germane.
۞
Se simt gazetăria, mecanismul, facticitatea.
۞
Resorturi.
۞
Inspiraţie.
۞
Filozofia culturii ca interpretare şi analiză. Periodicul respectiv—vol. 11: ĩn ‘22.
Postumele de filozofia artei.
Culegeri. Intenţia, ideea, cr., tematic.
۞
Metafizică—analize—arta—literatura.
۞
Eşecuri. Ratări. Mentalitatea. Şansă. Profesionalitatea. Temperament. A progresa—10 z.—hainele—20 z..
۞
Reacţia sociologilor faţă de Simmel ilustrează propriile lor mărginiri, deficienţe şi limitări, lipsa de imaginaţie şi de simţ filozofi, esenţiala mediocritate.
Deficienţele, limitarea sunt de partea lor, ei sunt cei neĩnzestraţi. Asta ĩi arată, ĩi vădeşte, ĩi dă pe faţă drept cei neinspiraţi. Nici nu e vorba de inteligenţă—cred că moş Piaget era inteligent—ca şi Aron, ca Tönnies, ca Troeltsch, ca Lukács şi Bloch—ca Durkheim, etc.—cred că erau inteligenţi—asta nu ĩnseamnă că erau extrem de inteligenţi, sau că nu erau şi mărginiţi ori că n—aveau prejudecăţi. Inteligenţa nu implică, din păcate, absenţa prejudecăţilor. Oameni ca Aron, Piaget, Lukács şi Troeltsch ar fi fost vrednici de ceva mai mult—ĩnsă n—au fost la ĩnălţime.
۞
Câteva concluzii. Omul poate să se ascundă astfel ĩncât să nu mai fie ĩntâlnit de Dumnezeu.
۞
'Vărzuca'.
Germana, nemţii, teologii, LA, transferuri.
۞
‘Cele două Gertrud’—nevasta.
ZUR PHILOSOPHIE DER KUNST ..., ’22.
Şi articolul, şi trad.. Articolul—ieri—oră. Cărţile—cele patru trad.—una, americană. Vârsta—eu-17 ani. Pronunţii, ’96, radio, GL.
’97—două teze, intenţii.
Confuz. Vag.
Studii despre artă.
Grimm şi Jordan—daţi ca profesori de istorie.
Simmel alterna aforismele cu analizele, cu expresia analitică—unde, fără a fi prolix, era minuţios şi amplu. Se spune că n—a scris despre muzică; ĩnsă a ĩnceput tocmai prin a scrie despre muzică. Iar ocazional, s—a referit la fapte muzicale. Se vede ĩnsă că privilegia vizualul şi plasticul.
Discipolii ingraţi, insolenţi.
۞
112 romane, 24 de cărţi de filozofie, etc.. Vârsta. Substanţa.
۞
Criticii lui nemţi, detractorii.
Simmel era perfect conştient că succesul lui ca vorbitor/ profesor era unul perfect iluzoriu, ĩnşelător, că de fapt nimeni nu—l va urma ĩn sociologia ‘lui’, că nu—l va continua.
Eseurile despre iubire, actor, naturalism, metafizică. S—ar părea că şi el lucra cu dosare, cum intenţionam eu ĩn ’97; descoperirea adevăratei pedagogii, la un scriitor francez.
Simmel n—avea nimic din cârpăceala şi improvizaţia unui boem; avea vocaţia operei realizate.
Articolele lui de ziar—DIE BAUERNBEFREIUNG—36 ani; DER MILITARISMUS ...—36 de ani; SOZIALE MEDIZIN—la 39 de ani; ÜBER DIE ZURECHENBARKEIT ...—la 46 de ani. Ca gazetărie. Clişee şi prejudecăţi; de fapt, muzica există, dimensiunea politico—socială există—chiar şi o exortaţie.
Ajunsesem la o familiarizare cu numele specialiştilor de azi.
Un interpret faimos ĩn SUA părea să creadă că eseul despre poetul neamţ ar fi mai ĩnsemnat decât acelea despre francezi.
Nota despre criticile unui alt neamţ.
۞
Mişcarea, eroarea replierii, gest.
۞
Există articole de ziar, gazetărie; cursuri; conferinţe, discursuri; eseurile, studiile, cărţile—sociologie, ştiinţe sociale şi socio—istorice, epistemologie, filozofie, chestiuni fundamentale ale filozofiei, metafizică, filozofia artei şi estetică. Tratate, cărţi, studii, eseuri, articole de ziar, gazetărie, conferinţe şi discursuri, cursuri.
Manuale, ‘introduceri’, scrieri introductive.
Pedagogie—prezentare şi ştiinţă.
۞
Vocaţia lui este aceea a unei opere realizate,
Revista. Aprecieri greşite, false; indiciile cârpăcelii şi ale fundamentalei lipse de interes pentru epoca respectivă, impresia e de ignorare a acelei vremi, de cunoaştere cu totul exterioară şi ĩnsăilată.
۞
Cursul şi exporturile; debilitarea monedei, pentru a menţine exporturile.
۞
‘Eliberarea ţărănimii ...’—ca articol.
Articole, eseuri, studii.
۞
Metafizica lui nu e kantistă, nici nu există aşa ceva; lăsa deoparte criticismul, pentru a face metafizică.
۞
Investirea convingerilor şi a concluziilor—de ex., ‘nu există un consens, şi e bine că nu există’.
۞
Nu cred că Simmel a fost marginalizat mai puţin de către istoricii artei sau de către metafizicieni—decât a fost de către sociologi şi marxişti; respingerea a avut loc deopotrivă pe toate planurile, n—a fost mai acceptat ĩn alte domenii decât ĩn psihologie—ci la fel de bagatelizat sau de ignorat. Este el oare mai respectat azi ca filozof—decât ca sociolog? Probabil ĩncă şi mai puţin.
Posteritatea lui filozofică e ĩncă mai injustă decât aceea sociologică.
Se vorbeşte relativ rău despre el ca sociolog numai fiindcă ÎNCĂ SE MAI VORBEŞTE; altfel, nu s—ar mai vorbi deloc.
۞
Apolitismul blogului.
۞
Falsul apolitism. De fapt, cârpăceală, ignoranţă.
Documentare de mântuială.
Superficialitatea.
۞
Cârpăceală.
۞
Un preot imbecil spune, vorbind despre minunea cu Bartimeu [--la Sf. Marcu--], că mulţi ‘l—ar fi trimis undeva’ pe ... Iisus.
Acelaşi preot vorbeşte despre filozofii iluminişti Heidegger, Nietzsche şi Sartre—citând ‘condamnarea la libertate’.
Despre Sartre spune că ‘jongla printre idei’. E foarte caracteristic pentru un preot să nu citeze niciodată vreun Sfânt Părinte, ci numai pe Blaga şi Sartre.
Ĩn rest, idiotul care ĩmpănează cu bâlbâielile lui formulele liturgice e incapabil să citească inteligibil un tabel.
۞
Semioligofrenii ca el fug de lumina patristică—nu folosesc niciodată exegeza patristică pentru a explica Scripturile.
۞
Nu trebuie să folosim cârje numai pentru ‘a merge ĩn pas cu savanţii’, cu turma de savanţi.