PROSTIA DNEI. YOURCENAR
Pe Dna. Yourcenar o consider o romancierã sublimã, iar despre meritele ei literare scriu ades; opera ei comportã şi expresii ale unei prostii, mai mult sau mai puţin caracteristicã pentru aceastã femeie.
Aceastã prostie yourcenarianã are aspecte diverse; voi alege ĩnsã o notã aparte, o trãsãturã singularã a neroziei acesteia.
Nota de prostie specific burghezã decelabilã la Dna. Yourcenar constã ĩn nãravul ei de a numi animalele ‘zeitãţi’, cu un aer de cucernicã ĩncântare cu burghezã şi deasemeni cu aerul cã ‘a zis—o’; dat fiind mediul uman ĩn care a trãit Dna. Yourcenar, poate pãrea explicabil cã animalele ĩi apãreau drept zeitãţi—aceastã fetiţã avusese o bonã care se prostitua şi un tatã care trãia cu nişte surori, o atmosferã cam insalubrã. Existã o trãsãturã senilã şi de nerozie, ĩn acest nãrav burghez, şi aminteşte de odioasele metafore mitologice ale lui Proust, pedante, sãţioase, şi pe care şi acela le socotea drept extrem de izbutite.
Altundeva, Dna. Yourcenar exprima vag un soi de crez panteist—existã ceva divin ĩn toate, etc.—sau, cu alte cuvinte, nu existã ceva divin; a spune cã totul e divin echivaleazã cu a profesa cã nimic nu e divin.
Totul, asezonat cu veşnicele scarcasme, ironii, atacuri ĩmpotriva catolicismului; ele vin din partea celei care mãrturiseşte a fi fost ĩncântatã când, la unsprezece ani, a fost dezbrãcatã şi pipãitã de vãrul ei.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu