Din viaţã

O imensã aptitudine de a se bucura de literaturã.
۞
Penny Serenade [Grant/ Dunne], The Amazing Adventure, She Done Him Wrong [Grant/ West], Love Affair [Boyer/ Dunne], Made for Each Other [Stewart/ Lombard].
۞
Subiecte ca ale bizantinologului; ce fac pentru asta.
۞
Autorii; pl. II. Istoria; singularitatea. Colete. A onora—cãrţi—sb..
۞
Fanatismul e consecvenţa celor simpli (--v. jurãmântul vechilor imaculişti, etc.--).
۞
Nonconformism instinctiv.
۞
Chaney; ecranizarea nemţeascã; comedii. Filme scurte, filme silenţioase.
Literaturã; cinema; plictis, grilã.
۞
Femeile nu cunosc onoarea.
۞
Cancerul teologiei sunt gândurile fãrã acoperire, gândurile de hârtie—falsa teologie.
۞
Poezie. Romane. Piese. Cum se simte. Criticã. SF. Genuri.
۞
'Momente afective'.
۞
Fraigneau, adicã un alt intelectual.
۞
Iubirea, roman.
۞
Dickensienii, cehovienii. Pastişe. Neovictorienii; ed..
۞
Despre Dick şi Martin—ca Verne la Gracq.
۞
Proaste şi complexate.
Ĩn general, cei mai arãtoşi, cei mai rãsãriţi, socialmente, sunt şi cei mai complexaţi, mai ulceraţi—vezi asta din promptitudinea susceptibilitãţii lor. Orgoliul lor e veşnic urzicat, ĩntãrâtat.
۞
Dezmãţ abia drapat—ĩn toate istoriile acestea cu invertiţi e evident contrastul rezultat din juxtapunerea iubirii absolute cu destrãbãlarea cea mai sordidã. Scriitorii invertiţi (--ca Proust, Gide, Dna. Yourcenar--) vorbesc de iubire, de pasiune—ĩnsã ĩn jurul lor e numai consum sordid.
۞
Creaţia literarã vs. aprecieri.
۞
A pune lucrurile cap la cap.
۞
Francheţea formei feminine; ceea ce e francheţe, onestitate, directeţe—femeile fiind, ĩntr—un fel, oneste cu trupul, sau numai ca expresie fizicã, sau numai prin conformaţia externã. De la 15 ani.
۞
4 x ....
Dna. B.—mãcar ĩncã alte cinci romane. Dna. T.—alte 16 romane. Iisus. Falsã penurie. Nu—s ĩn panã ....
۞
Ceea ce e degradant, e degradant ĩn mod real, nu simbolic.
۞
Precocitatea creatoare a altora ĩmi spune adevãrul ĩntreg despre mine.
۞
Probabil cã partenera lui Erh Tung Sheng este Yu On On\ Candice Yu.
۞
Ĩn memorialisticã, ironia Dnei. Yourcenar pare una lipsitã de veselie, cu o notã de rãutate şi chiar de severitate, de dispreţ prozaic.
۞
Trei romane; trei culegeri; douã vols. de memorii; conversaţiile.
۞
Remedii iluzorii. Cvadrupla cruzime, neomenie, n—o va lecui vreo hainã viitoare de Carmelit, ci numai practicarea de azi a virtuţii şi rugãciunea. E bunã ideea Ep. Sigrist de a reflecta la Hristos ca la destrãmarea iluziilor, la irupţia realului, la dejucarea, demascarea aparenţelor.
۞
Dumnezeu lasã natura sã lucreze, cu ritmurile ei; e evident cã Biserica pierduse, ĩn general, sensul a ceea ce mãrturisea. Aceastã crizã postconciliarã, absurdã, o va aduce la o conştiinţã a ceea ce este; aici e natura la lucru. Criza postconciliarã a fost numai expresia a ceea ce ĩnainte fusese ascuns şi mut.
۞
Cât m—a excitat s—o vãd plesnitã peste fund de un puştan.
۞
Relaţia organicã—cu stilul—ca de nutrire şi desfãtare—cu un autor.
۞
Cãrţile de memorii nu—s ‚adevãrul’, ci turul bucãtãriei, vizita la bucãtãrie.
۞
Remarcile anticreştine, anticatolice şi ecologiste rãpesc memoriilor Dnei. Yourcenar posibilitatea de a fi creaţii.
Ele sunt numai instructive, cu privire la prejudecãţile autoarei. Anticreştinismul ei, pe de altã parte, ۖincã amar la senectute, o umanizeazã. Ĩi cerea Lui Dumnezeu (--Cel al creştinilor--) acte magice, intervenţii magice.
۞
'Primarii au fost puţari' (--exvecinul meu, N. Buda, nu ĩnţelegea prin 'puţari' 'constructori de fântâni’--).
۞
Femei, alcool, literaturã—din cele
۞
Instituţiile creştine ar trebui sã nu se interpunã ĩn calea viei puteri de seducţie a Lui Hristos.
۞
Trei uverturi wagneriene [OLANDEZUL, MEISTERSINGERII ..., TANNHAUSER], preludii din TRISTAN, PARSIFAL, LOHENGRIN.
۞
Ce alţi autori mai sunt citiţi ca marii clasici greco—latini?
Horaţiu, Ovidiu, Vergiliu, Homer, Pindar.
Epigramele licenţioase medievale.
Leopardi, Tasso, unii poeţi—ar putea fi citiţi la fel.
Vârstã de stimuli, nou, dinamism, creativitate, aflux.
۞
Rolul yourcenarianului, ĩnţeleptului Ĩmpãrat Adrian ĩn nãruirea Templului ierusalimitan.
۞
Breton, scoţian. Pofta de filologie\ romanisticã.
۞
A vedea ĩn deschidere.
Criteriu de confruntare realã.
Ironie, persiflare.
۞
Dominican, Benedictin, Carmelit, Iezuit, Trapist, Augustinian. Istoria.
۞
Cronica lui Charles T. Downey la opera lui Teachout; nu altceva decât ce era de crezut.
۞
Polii—a face—12 cãrţi/ l..
۞
'Of philosophy I would say that what remains is a certain senses of a flavor which is
present in one place or another , of a fragrance if you will, and so without precise memory of any detail I am made happy by the thought of Plato's Parmenides,(Yes!) of Nicholas da Cusa and Simeon Frank and Gabriel Marcel and F.H. Bradley even. I look at almost any paragraph of these writers and think ,as Sherlock Holmes would say on a case, "The game is afoot!".
۞
Oamenii se ĩndrãgostesc de simboluri proaste—deşi adesea cu rezonanţe zoologice limpezi—ale ‚ceea ce e vrednic de iubit’. Ele sunt simboluri proaste, ĩnsã notabile.
۞
A studia; autorii; ed.; listate; vechiul imn latin, raţia—cf. vin.; isihaştii—ed..
۞
Eu nu cred cã prin apartenenţã la Bisericã cei vechi ĩnţelegeau numai ‚relaţia cu Hristos’; dacã asta ar fi vrut sã spunã, eu cred cã asta ar fi şi spus.
Exegeza declaraţiei Pãrinţilor de la 1215 nu trebuie sã constituie o ‚interpretare convenabilã’, o diluare. Iar infidelitatea faţã de intenţia—limpede discernabilã—a Pãrinţilor din sc. XIII nu e mai puţin şocantã decât implicaţiile doctrinei lor ecleziologice.
۞
Arhiep. König al Vienei, ecumenistul; Arhiep. Döpfner al Münchenului;
Am mai scris—o, vecinãtatea cu protestantismul n—a ascuţit catolicismul, nu l—a cãlit, ci l—a infestat, pervertit şi tocit, de unde catolicismul bont, denaturat al germanicilor şi insularilor.
۞
Raporturi; frumuseţea explicitã; asiaticii; unde se situeazã frumuseţea.
Yama no oto – 1949 ; Sembazuru – 1949.
۞
Latura sãlbaticã, vulgarã, agresivã, ultragiantã, ‘italianã’, meridionalã, neruşinatã, sfruntatã, prozaicã, şocantã.
۞
Japonezii şi psihologia, iubirea; analitism. Temele capitale.
Stil neutru, despodobit, auster, direct. Ifosele reporterilor, stil ornat, grosier.
۞
Neconcesiv, necomplice—asiaticii, IB, ceva muzicã, câţiva poeţi italieni novecentişti,
A privi lucrurile de acolo de unde e evidentã frumuseţea lor—fiorul, ĩnfrigurarea, domoala emoţie.
Frumuseţea stilului nu constã, bineĩnţeles, ĩn podoabele lui, ci ĩn gândirea implicitã. De aceea el nu poate fi falsificat, contrafãcut.
۞
Se coreleazã—firea—stricteţea—factorii.
Tendinţã. Nãravuri.
۞
Caracterul decepţionant al majoritãţii actelor—cârpãcealã.
۞
Trad. proaste—epopeile.
۞
Forma studiului hedonic; nãravul accepţiilor peiorative, un soi de extremism.
۞
Ĩn memorialisticã se menţine la nivelul eului accesor.
Eul transfigurat, plenar şi impersonal al creaţiei literare.
۞
La PC existã, deşi ĩn altã cheie, mai energicã, aceeaşi ĩnclinare cãtre senzualitatea conştientã, cãtre frumos şi cãtre plenitudinea energiei stilului şi ascuţimea gândirii—ca şi la poetul simbolist.
۞
Istoria—Iisus—cãrţi care meritã studiate—vârsta—a testa—neaprioric—inteligent. Vrafurile—clasele.
۞
Mozaic de documente despre oameni pe care ea—i gãseşte interesanţi.
۞
Bãrbaţii sunt oaspeţi ĩn trupul femeiesc; fireşte cã nu şi femeile ....
۞
Sapienţial, filozofic, religios, mistic, teologic. Asceţii orientali, ĩnţelepţii apuseni. Vizionarii; ĩnţelepţii; anticii. Isihaştii, misticul belgian, GM.
۞
La Claudel, Saward, Bloy, Villiers, Baudelaire, Howard, Marcel, Ratzinger—nu e deloc mai puţin vorba de artã şi spiritualitate. Cine refuzã creştinismul, refuzã spiritualitatea—iar surogatele oferite de hedonismele finitiste e exclusã spontan. Claudel, Saward, Howard, Marcel nu—s deloc mai puţin ĩnrâuriţi de marea artã, decât Ĩmpãratul Hadrian sau Proust; dihotomia e falsã—iar mai auster şi antiartist decât marii pãgâni antici nu era nimeni—un Pascal e nu numai egalat, ci de departe depãşit de ĩnţelepţii antici aşa de veneraţi de anticreştini—desconsiderarea artei existã din plin la ei.
Pe de altã parte, arta creştinã n—a rãmas un deziderat; Rafael, Da Vinci, Rubens o probeazã.
Dacã ĩn Biserica rãsãriteanã respectarea canoanelor nu e vorbã goalã şi ceva de bagatelizat sau de luat ĩn accepţie peiorativã, atunci nici ĩncurajarea libertãţii creatoare, ĩn Biserica apuseanã, nu e de bagatelizat. Icoane neinspirate existã, cu canoane sau fãrã.
۞
Ĩnaintea iconoclasmului postconciliar, Biserica apuseanã pãrea a urca pe un al treilea val de creativitate artisticã, dupã cele medieval şi renascentist—tridentin—baroc. Sulpicianismul şi suspiciunea morocãnoasã pãreau a fi deopotrivã ĩnvinse.
۞
Binele—literatura, relaţiile.
Nevoia de stea polarã—aşa cum spune Dna. Yourcenar cã era muzica pentru Egon—ceea ce e mai realist decât afirmaţiile unor inşi pioşi.
Existã riscul de a atribui şi rãtãcirile, erorile noastre comunitãţii cu Dumnezeu, comuniunii—sau de a nu mai pricepe de fapt nimic.
۞
Nu decizii, ci idei; sau, mai bine spus, deciziile noastre se nasc din idei.
۞
Nevoia cumpulsivã de a insulta Biserica Romei.
۞
Pentru Dna. Yourcenar, existenţele sordide, de concupiscenţã şi adulter, sunt mai interesante decât cele monastice.
Se simte cã, la ea, existã nevoia de a descalifica existenţele creştinilor—ca ipocrizie, monotonie, etc..
Lucrurile sunt amestecate, şi o minte curvitã, alteratã poate sã ajungã la rezultate valabile.
۞
A vedea ca palpitant—nu ca traumatizant, lezant, tracasant.
۞
Cartograf al Raiului.
۞
Literaturã—pe alese, filologie, anticii, alcool, femeile. A ierarhiza.
Ambele laturi—arta şi creaţia—ĩnţelepciunea.
۞
Lumea literarã nu e o lume de asceţi.
۞
La 19 ani vroiam numai Bucureştii; peste un deceniu, nici nu s—a pus problema de a face medicinã acolo—cu toate cã puteam.
Conturare. Modulare.
Ştefania.
Falsul sentiment al comunicãrii. Ce voce .... Nota de marţi. Viitor ...—ĩmi spunea rãposata bunicã—mea, acum 3 ½ ani, cã eu am viitorul de partea mea. Am mult din firea ei, ceea ce maicã—mea a vãzut; semãn cu ea la fire. Ĩi semãn. Diversitatea umanã.
۞
Se poate alege o cale raţionalã. Fãrã exagerãri.
Altruism.
۞
Eu am vãzut iubirea, iubirea adevãratã, incadescentã—la Sf. Pio, capucinul.
۞
Sf. Pio, capucinul, şi cei ca el, erau adevãratul Vatican II, aceasta era reforma necesarã. Bineĩnţeles cã huhãmii reformei n—au avut nevoie de pãrerile unui moşneag fanatic.
۞
Ca filolog romanist.
۞
Prin Imnul acatist cãtre Preasf. Fecioarã, suntem cu toţii constantinopolitani; aceasta este teologia. Ĩnsã Litania lauretanã a apusenilor e cel puţin la fel de sublimã. Pius al XII—lea ca Papã al sublimitãţii.
Schismaticii—apusenii—moderniştii—Liturghia rãsãriteanã—triplul vot, la garaj—‚lumea’.