RENAŞTEREA TEOLOGIEI APUSENE
Teologia catolicã preconciliarã nu mai era aceea a manualelor romane de pe vremea lui Scheeben, Newman şi Möhler—ca sã nu mai vin pânã la Maritain, Blondel, Gilson, Chesterton, Claudel, marii teologi laici interbelici, etc.. Renaşterea teologicã apuseanã precedase cu mult Vaticanul II şi bunele lui intenţii—precedase cu un veac intenţia bunilor Episcopi reuniţi ĩn Conciliu. Marea culturã catolicã a premers Conciliului, şi unul din caracterele ei era participarea creatoare a laicilor (--de ex., cei patru mari tomişti—un german, doi francezi, un insular; sau marele fenomenolog german care—şi disputã cu Barth superlativele acordate de Pius al XII—lea--). Ĩn acelaşi sens, şi teologia ‚ortodoxã’ de azi are nevoie de o emancipare de sub tutela sârbo—athonitã.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu