DIVAGAŢIE DESPRE CÂTEVA NUVELE ALE DNEI. YOURCENAR

DIVAGAŢIE DESPRE CÂTEVA NUVELE ALE DNEI. YOURCENAR



Am citit cele trei nuvele de tinereţe ale Dnei Yourcenar, iar basmul oriental aduce a Márquez [pe care bineĩnţeles cã—l precede de fapt ...]—ĩngãimatã incoerenţã cu ifose; celelalte douã sunt, ĩnsã, nişte exerciţii care ar face cinste oricui. Ele sunt, e drept, mai ales exerciţii de expresie, de formã. Nu sunt scrise la fel de bine ca literatura ulterioarã a autoarei—ce, ĩnsã, e scris la fel de bine?
[Preferinţa vreunui cititor pentru Márquez e patognomonicã—la fel ca aceea pentru FORREST GUMP sau agurida cinematograficã a lui Miller—SIN CITY şi ‚300’—descalificã pe loc, şi fãrã drept de apel.]
Creaţia literarã a Dnei. Yourcenar ia de fapt forma unui ĩncântãtor paralelism—pe de o parte, cãrţile narative, sau analitic narative—romane, nuvele, basme [şi, bineĩnţeles, creaţia propriu—zis liricã şi dramaturgicã]; iar pe de alta, cãrţile despre literaturã—de la timpuriul ‚Pindar’ la ‚Mishima’. Dupã cum spune protagonistul lui ALEXIS, viaţa a fost cea care—a ĩnvãţat—o sã scruteze literatura; ĩnţelegerea literaturii e inspiratã de cãtre viaţã.
Cu un curaj formidabil, aceastã femeie a ĩnnoit experienţa uman—cognitivã a moraliştilor francezi şi i—a dat o expresie de o demnitate, savoare, perspicacitate şi adâncime incomparabile şi poate, ĩn vremea noastrã, neegalate. Proiectul sãu literar porneşte de la constatarea existenţei unor tipare, tipare spiritual—intelectual—uman—culturale, acelea ale clasicismului; Dna. Yourcenar spune cã precedentul lui Gide a ĩncurajat—o ĩn direcţi asumãrii viabilitãţii acestei cãi literare.