SATRAPII PROGRESIŞTI

SATRAPII PROGRESIŞTI

Cardinalul Kasper nu mi se pare decât un subversiv şi un viclean, un parşiv, un intelect corupt, un dugos—o combinaţie de rinocer şi de molie. Confruntarea dintre Ratzinger şi adversarii lui nu e deloc una de pe poziţii de pe egalitate, una tranşabilã abia ĩn a doua instanţã, o chestiune de argumente subtile, de situaţii balansate, cu respectabilitate de ambele pãrţi, cu poziţii ĩntr—o anume mãsurã deopotrivã de argumentabile, ci confruntarea ĩntre un om pentru care ortodoxia mai ĩnseamnã ceva—şi nişte arivişti şi şmenari teologici pentru care ea nu mai ĩnseamnã nimic, vandali teologici, barbari, mari poluatori spirituali.
Martini, Lehmann, Kasper, episcopii americani insurgenţi—toate aceste târâturi, aceste lepre imunde n—au de partea lor decât zdrenţele unei retorici infecte, scârboase. Nu e o confruntare de idei, ca aceea dintre modernişti şi ultramontani acum un veac, ci asaltul leprelor.
Kasper—slugarnic cu evreii şi ereticii şi schismaticii, obraznic cu Papa şi cu autoritãţile doctrinare; Lehmann—prigonitorul tradiţionaliştilor CATOLICI, şi promotorul operei lui ... Stãniloae. Faptele lor vorbesc pentru ei. Au trãsãturile mitocanilor—agresivi cu familia şi slugarnici cu strãinii. Avizi sã primeascã criticile de la schismatici şi eretici şi evrei, şi sã le gãseascã ĩndreptãţite, ĩnsã trufaşi şi nedornici sã audã ce—au de spus catolicii tradiţionalişti. Oameni care urãsc Missa aşa cum era ĩn vremea ĩnceputurilor lor ca preoţi—ce sã crezi despre asta? Ca tineri, slujeau, sau rosteau o Missã pe care—o urau?
Slugi faţã de strãini, satrapi faţã de cei ai casei. Se complac ĩntr—o ‚Bisericã’ pe care ai au nãscocit—o, şi care e cârpãceala lor.
Servili cu evreii, aspri cu tradiţionaliştii—unde le e solicitudinea? Pramatii ajunse.