RIT ŞI DISCIPLINÃ

RIT ŞI DISCIPLINÃ


Filozoful Alain Chartier nu vedea diferenţa dintre ritualul mozaic şi cel creştin, asta e limpede; sau dintre cele douã ritualuri menţionate şi orice alt ritual religios—cu diferite grade de elaborare. Pentru el, ritualul are o singurã funcţie—e o pedagogie, o disciplinare. Pentru Chartier, ritualul religios e un ritualism, vãzut dinspre pedagogie şi nu dinspre psihiatrie (--drept calmare/ ĩntreţinere a nevrozei--). Virtutea ritualului constã, aşadar, pentru Chartier, ĩn codificare, etc.; pentru un creştin, diferenţa dintre ritualul mozaic şi cel creştin e esenţialã—ĩntâiul e zadarnic, al doilea e eficient din punct de vedere metafizic.
Ceea ce nu ĩnseamnã cã aspectul de pedagogie şi de disciplinare nu e real—atât ĩn sens larg, cât şi ĩn accepţia lui Chartier; eroarea reformelor de tip lutheran/ progresist este de a lepãda ceea ce ‚nu are sens’—cãutând o corespondenţã la paritate ĩntre fiecare element al disciplinei şi folosul spiritual. Geniul disciplinei constã ĩn aceea cã, dacã elementele luate separat nu au câte un sens, toate la un loc funcţioneazã, organizarea lor fiind una intuitivã, nu funcţionalistã.
Ele provin dintr—o ĩnţelepciune mai ĩnaltã decât aceea a examenului raţionalist individual, şi sunt fãcute sã acţioneze ca ansamblu. Investigarea inerţialistã a fiecãrui element luat ĩn parte nu duce decât la lepãdarea succesivã a tuturor; e ceea ce s—a ĩntâmplat ĩn cultul lutheran, care şi—a pierdut, treptat, elementele religioase, ĩncât ceea ce i s—ar fi pãrut de negândit lui Luther a devenit de dorit şi firesc pentru urmaşii lui.
Reforma ‚rezonabilã’ e o reformã proastã; ĩnsã nimeni n—a ascultat protestele Sf. Pio ĩmpotriva reformãrii ‚rezonabile’ a capucinilor. Un set de reguli, o Regulã, nu—s fãcute sã funcţioneze dupã norme utilitariste, ĩncât sã fie ajustabile pe parcurs ĩn funcţie de considerente utilitariste, iar spiritul delãsãrii ĩncepe cu considerente utilitariste.