Probabil cã umanitatea sau cel puţin o anume laturã a umanitãţii—aceea a sinceritãţii şi cinstei—este cea mai impozantã reuşitã a lui Gide, pânã la urmã tot o trãsãturã cultivatã ĩn protestantism. Gide a fost acuzat tocmai de contrariu—cã se pronunţa arãtând facticitate şi lejeritate, cã era pozeur.
O cinste dusã pânã la capãt; iar Tresmontant spunea cam acelaşi lucru despre Sartre.
La fel de adevãrat e şi cã cinstea lui e pedestrã, esenţialmente insipidã.
Cãsãtorit la 26 de ani, Gide nu şi—a consumat niciodatã cãsãtoria, conform articolului francez pe care—l citesc (--ĩnsã copii ştiam cã a avut--). Relaţia lui Gide cu verişoara lui este de un echivoc clisos—pe care el a ales sã—l etaleze.
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu