NOŢIUNI ESENŢIALE ALE CREŞTINISMULUI

NOŢIUNI ESENŢIALE ALE CREŞTINISMULUI

Noţiuni esenţiale ale creştinismului rãmân, chiar pentru intelectuali, ĩn afara analizei şi ĩmpachetate ĩn vãluri groase de beznã. De ex., Davidson scrie aşa:’ Borg crede cã atunci când Iisus a murit, El a murit cu adevãrat’. Aşadar, bunul Davidson, intelectual catolic, arheolog, scriitor, cinefil, viitor preot, mãrturiseşte cã, dupã pãrerea sa, Iisus n—a murit ‚cu adevãrat’? Toatã neĩnţelegerea depinde, aici, de foarte tulburea noţiune de ‚a muri’. Iisus a murit cu adevãrat—adicã, materia animatã de sufletul Lui a devenit cadavru, atingând limita celor trei zile. Pe de altã parte, Borg nu spune cã Iisus a fost anihilat, cã a ĩncetat sã existe. Ĩn acest sens, nu numai Iisus n—a ‚murit’, dar nici Patriarhii, nici toţi ceilalţi oameni. Iisus n—a murit mai puţin ‚cu adevãrat’ decât oricare alt om, despãrţindu—se de cadavru; Evangheliile vorbesc despre semnele morţii Lui, despre faptul cã aceastã ‚moarte’, a materiei organice, a fost una realã.
Ĩn aceastã privinţã, Davidson n—ar trebui sã creadã altceva decât Borg. Dacã prin ‚a muri cu adevãrat’, Davidson ĩnţelege anihiliarea individualitãţii personale, atunci el crede cã toţi cei neĩnviaţi cu trupul ‚au murit cu adevãrat’, spre deosebire de Iisus? Aceasta pare o formã mai severã de luteranism, cu ‚somnul morţii’, etc..
Dacã ĩnsã Davidson crede cã Iisus n—a ‚murit cu adevãrat’, aceasta este o formã de fanteziasm, de docetism, care ĩnvaţã cã prezenţa Lui Iisus ĩn mâinile cãlãilor, şi apoi pe Cruce, şi expierea Lui, au fost numai iluzorii, aparente. Ĩnvierea cu trupul a Lui Iisus n—are nimic de—a face cu chestiunea morţii Lui, care fireşte cã a fost o moarte ‚adevãratã’, adicã adevãratã ĩncetare a vieţii biologice şi lepãdare a cadavrului.
Experienţa milenarã aratã cã adevãratul chip al Lui Iisus trebuie apãrat deopotrivã de zelotismul evlavios al docetismelor şi fantaziasmelor, nu mai puţin decât de adopţionisme, de nestorianism, de pluralism şi de derivele seculariste.
Un exces de partea evlaviei, o erezie ‚de dreapta’, cum sunt modalismul, monofizitismul, docetismul, e la fel de pernicioasã şi de inacceptabilã ca şi o derivã ‚de stânga’, adopţionistã, sau demitologizatoare, sau secularizantã.
Mai vreau sã arãt şi cã, din ceea ce spune Davidson, savantul Borg nu pretinde defel cã sufletul Lui Iisus, sau al oamenilor, ar fi unul pieritor, şi cã individualitatea Lui Iisus a fost distrusã de cãtre moartea Sa. Aşadar, Davidson gãseşte o modalitate greşitã de a respinge opinia lui Borg despre Ĩnvierea trupeascã—un cu totul alt subiect. Atât Borg, ca sã creadã cã Iisus n—a ĩnviat trupeşte—cât şi criticul sãu, Davidson, ca sã creadã cã Iisus a ĩnviat trupeşte-trebuie sã accepte, mai ĩntâi, cã Iisus a murit ‚cu adevãrat’, adicã Şi—a ĩncetat funcţiile biologice şi S—a despãrţit de cadavru.
Din punctul de vedere al creştinismului ortodox bimilenar, teza lui Borg referitoare la Ĩnvierea trupeascã a Lui Iisus este falsã; ea nu e falsã pentru ĩnchipuitele motive arãtate de Davidson. Mai departe—e Davidson vreun docetist? Vrea el sã spunã cã Borg pretinde cã, la moartea pe Cruce, sufletul uman al Lui Iisus a ĩncetat sã mai existe, fiind anihilat odatã cu funcţiile biologice?
http://www.scificatholic.com/2007/02/what-is-heart-of-christianity.html