Din viaţã

Realul rãu [--vreau sã zic, adevãratul rãu, rãul real--].
Ce e distragere, şi care e dibuirea rãului real—cum se simte.
۞
Un fel de test e cã omului religios nu—i poţi spune lucruri iraţionale, nu se lasã dus de lucruri iraţionale, de frici, etc.. Omul religios nu e vulnerabil la frici, a lepãdat germenele iraţionalului.
۞
Suntem orbi, ca sã nu recunoaştem cã ceea ce e mai preţios e la ĩndemânã, e ceea ce e risipit şi desconsiderat, e ‚dincoacele’.
Desconsiderarea maladivã a ‚dincoacelui’.
۞
Trei inspiraţii capitale ale studiilor mele literare provin, cu toatele, de la trei Dne.:--eseurile Dnei. Maitzen despre Soueif;--un microeseu al Dnei. Demanski despre PORTRETUL UNEI DOAMNE;--şi o diatribã, nişte preatãioase aprecieri despre POTTER (--ori poate, de fapt, numai despre moda omonimã--)—şi care mi—au dat ideea unui standard literar, estetic, al ceea ce izbuteşte sã satisfacã imaginaţia subtilã.
[Eu mi—aş dori ca POTTER sã fie mai degrabã un infra—Eco, decât un Coelho. Ĩn orice caz, avertismentele şi demascãrile nu—şi au sensul—cine ar putea beneficia de ele, nu are nevoie; cine are nevoie, oricum e incapabil sã priceapã ĩnaltul standard literar propus spre comparaţie. Cei avertizabili ştiu deja; cei care au nevoie sã fie atenţionaţi, nu pot fi.]
Romane, sau literaturã analizabilã.
Am cele patru eseuri Soueif ale Dnei. Maitzen--Middlemarch in the 21st Century? [aprilie a.c.], Exploring Key Concepts in Post-Colonial Studies [martie a.c.], The Other Sides of Silence [mai a.c.], But Why Always George Eliot? Ahdaf Soueif’s In the Eye of the Sun and Middlemarch [mai a.c.]—investigaţie literarã, estetic—ideologic—conceptualã, sau noţionalã, ĩn care eu cred. Nu ĩn aparatul noţional, ĩn instrumentar, ci ĩn duhul acestei analize estetice care nu e boantã. [--Şi, de fapt, cele patru nu—s eseuri despre o autoare, ci despre o carte, un roman al acestei autoare.--]
۞
‚after spending years in graduate school poring over The Princess Casamassima, The Wings of the Dove, What Maisie Knew, and "In the Cage."’.
۞
Chestiunile abordate de postmoderni se situeazã, de fapt, şi sunt valabile, la alt nivel, mai prozaic, mai direct, iar ifosele hegelian—apodictice cu care le trateazã coţcarii nu fac decât sã falsifice discuţia.
۞
France, Ibsen şi anticii pentru Lovinescu, Horaţiu, Leopardi, clasiciştii, epopeile, latinii; deasemeni, câţiva critici literari francezi (v. şi discuţia despre ezitãrile şi virajele carierei lui—filologie clasicã, apoi literaturã francezã ...). Nu am ĩntâlnit nicãieri o discuţie a culturii literare, gusturilor şi lecturilor lui Lovinescu.
Ca literat, el e reprezentat mai ales ca un cronicar (--şi ĩndrumãtor şi doctrinar--), un cronicar al prezentului literar; ĩnsã interesele lui estetice se ĩndreptau cãtre altceva, indiferent de modul pragmatic, utilitarist cum concepea el acţiunea criticului—ca subordonatã promovãrii tendinţelor necesare ale prezentului.
۞
Despre Asimov, prezentarea indirectã, filmul taiwanez, nuvelele gotice, himerele, ecranizarea romanului clasic chinez, jocuri matematice, filmele cu liceeni.
۞
Jocul e rezervat erotismului şi matematicii—nu literaturii.
Pristolul.
۞
Dick era omul amfetaminelor.
۞
Oportuniştii ca KF, care se fac cã nu vãd bigotismul lui Pullman, fanatismul şi bigotismul lui. Corelativ, clişeul creştinismului ilustrat de anticreştini—anticreştinii sunt, azi, pãgânii virtuoşi, sau oamenii surprinşi de invitaţia Lui Iisus de a I se alãtura ĩn Ĩmpãrãţie—ĩn interpretarea datã de Mauriac parabolei eshatologice. Specia creştinismului autocritic. [Resortul psihologic ar putea fi nevoia acestor ideologi cvasicreştini—avizi de luat palme peste cap de la anticreştini—de a se simţi ĩncuviinţaţi, şi ĩn acord ‚cu cine trebuie’.]
۞
Sofismele primatului Williams despre ‚urma de putere umanã’, un jargon foarte autosatisfãcut şi incantatoriu. Bâiguielile acestui decadent mi se par hidoase. Istoric, halul ĩn care au ajuns bisericile apusene nu e inexplicabil; de trei veacuri clocea aceastã otravã. Sc. XIX a impus şi respectabilizat acest model; primatul anglican e ca unul din liberalii sc. XIX—numai cu mai puţinã carte, mai ignorant. Pentru cutare preot anglican filoroman şi tradiţionalist, primatul este un model, fiindcã s—a prosternat la Lourdes; numai cã s—a prosterant cu aceste idei flasce ale lui cu tot. El e foarte negativ ĩn privinţa reprezentãrilor religioase tradiţionale; un fel de iconoclast teologic, un nooclast, un logoclast. Sorgintea dezagreabil—postmodernã a negativitãţii lui e foarte strãvezie—modul ĩn care denunţã şi desface noţiuni creştine tradiţionale sunã a modã apuseanã şi nu a Pãrinţii deşertului. Se spune despre primatul anglican cã ar fi foarte cultivat ...;ĩn mod sigur e mult mai puţin decât erau marii liberali ai sc. XIX. Ilustreazã ĩn chip excelent faimoasa inepţie teologicã englezã deploratã cândva de Coleridge. Pentru a contracara posibila descumpãnire a vreunora, trebuie remarcat cã aceastã absolutã inepţie englezã se ĩnsoţeşte de o sclipire literarã corespunzãtoare—pe cât sunt de inepţi, pe atât de isteţi, de ingenioşi literar, etc.. Adicã nu e o inepţie mohorâtã, fadã—ci, dimpotrivã, una atractivã, excitantã, isteaţã, vioaie. Pentru unii, asta ĩnlocuieşte necesara profunzime. [E adevãrat cã şi aprecierile superlative despre acest domn le—am ĩntâlnit, pe lângã englezi, la ... americani. De când ar fi rezonabil de aşteptat ca americanii sã fie foarte calificaţi ĩn a aprecia nivelul teologic al cuiva? Ĩn general, nu de la englezi şi americani sunt de aşteptat aprecieri foarte perspicace sau pricepute privind meritele unei ... teologii.]
Crede Williams cã este ĩn acord cu vreo tradiţie explicitã, atunci când teoretizeazã aceste imbecilitãţi fade, cãlâi?
۞
Fereascã Dumnezeu de ‚joc’ ĩn teologie, ĩn literaturã.
۞
Teologia poate fi gânditã având ĩn minte nişte imnuri, atmosfera umor imnuri, o anume atmosferã imnograficã.
۞
Noica—puritatea, neconcesivitatea—şi secularismul. Ĩnsã gestul similar, pentru tomism, existã—Chesterton, Gilson—lepãdarea convenţionalului, a artificialului.
۞
Domolirea toanelor.
Interacţia.
A face din nesaţ, ceva silnic, forţat, mecanic, dezumanizat, artificial.
۞
Americanii sunt guralivi şi autoasertivi, asta da, nu e surprinzãtor.
۞
Hitchcock era şi el ilustrativ pentru aceastã urâţenie britanicã—Lewis, Larkin, Wyndham ....
۞
Ĩnvãţau despre sfinţenie mai ĩntâi trãindu—şi viaţa de cãlugãri. Nu atât comparând, pedant, sau consultând tratate despre sfinţenie ale altora. Porneau de la empiric şi de la ceea ce e dat direct (--prin ‚empiric’ nu ĩnţeleg aleator, etc.--).
۞
'I read it in one gulp, with the excitement and pleasure I associate with reading really good science fiction. And, indeed, I was reminded of science fiction on almost every page, whether it was Neal Stephenson's blend of Sumerian mythology and cyberpunk in Snow Crash, Kim Stanley Robinson's exploration of an alternate history in which Chinese and Islamic civilizations rose and fell in the centuries after the plague depopulated Europe in The Years of Rice and Salt, or efforts by Guy Gavriel Kay, Dan Simmons, and Samuel Delany, in their very different ways, to combine myth, literature and fantasy and/or science fiction. And more: I was reminded of Neil Gaiman's graphic novel series Sandman, Amitav Ghosh's mix of memoir and history In an Antique Land, and Theresa Hak Kyung Cha's unclassifiable Dictee’ [--despre Wai Chee Dimock--]
‘I was reveling in the feeling of witnessing ideas I'd been working on over the past decade precipitating in somebody else's solution--ideas I never would have come up with on my own, but which shared a family resemblance to those of the many writers I've been tracking whom I've been connecting to debates over globalization and literary studies. I hadn't experienced such an intellectual rush since I read Thomas Bender's A Nation Among Nations--a feeling of things falling into place, things I had figured out taking on a new significance or relating to new context, things I had never considered before taking on a new interest and urgency. So while both works inspired all kinds of free associations, they also helped me identify large-scale patterns I had been groping towards, sharpen points I wanted to make, and imagine new possibilities for connections between times and places we usually think of as disjunct’.
۞
Percepere deformatã, francheţe, imperialism, intenţie.
۞
Ce mi—ar plãcea sã—l vãd pe un Claudel, sau Paleologu, sau Gracq, fãcând. Prompt.
۞
Imagini, scene, viziuni, ceva care sã ĩncânte imaginaţia—v. necesarul standard literar.
O cultivare a imaginaţiei cu creaţii artistice de prim rang.
Creaţia.
۞
Protestantismele au valoare euristicã—şi semiologicã—nu dogmaticã, simbolicã. Adicã ele servesc cogniţia, chiar o orienteazã, pot fi şi valabile ca tendinţã—dar nu oferã rezultate dogmatice, fondul.
۞
Antipapism asezonat cu buruieni mistice. Neoprotestanţii upgradaţi—antipapişti turbaţi deveniţi isihaşti. [Ei cautã şi pricep ĩn ortodoxie numai ceea ce au adus cu dânşii—antipapismul fanatic.]
۞
Vremea. Tillich, psihiatria, vârsta, scop.
Germana; franceza.
۞
2 s.\ 6 cãrţi SF; douã mari cãrţi de teologie.
۞
Una e a nu fi aflat—alta e a nu ĩnţelege.
۞
Faptul de a avea—şi de a nu avea—de ĩnvãţat mã descurajeazã deopotrivã.
۞
Nihilism rezidual.
۞
Admir, la alţii, moderaţia; practic imoderaţia.
۞
Inspirat de lecturi biblice.
Romane, poezie, piese; SF; autori; Biblia; teologia\ gândirea.
۞
Doctrina sacramentalã a Bisericii Romei nici nu accentueazã latura ‚misterioasã’ a Sacramentelor, ci pe aceea pozitivã, de autocomunicare divinã.
۞
A ierarhiza. Clinicã .... Ca medic; dezicerea.
۞
Gracq a ajuns la o sintezã cu adevãrat spiritualã şi originalã a geografiei, a geografiei peisajului.
Turiştii; ed.. Elveţienii.
Aspiraţii de veleitar—şi de parvenit ştiinţific.
Sintezã neacademicã, şi independentã faţã de geografia de catedrã.
Purificarea noţiunilor, a ĩnţelegerii. A afla ....
۞
Penibilele cacografii ale lui Wright—nume de autori, de cãrţi (v. Terabithia ...), de personaje (Obi Wan Kinobi).
۞
Biblia (sem. VIII), Sf. Simeon (sem. IX).
Diagrama.
Nu mã recunosc ĩn formele ĩnţelese ca artificialitate, silnicie şi arbitrarietate, ci ĩn esenţialitate şi firesc, ĩn scopul ultim, ĩn ‚lucrurile ultime’, ĩn fond, şi subordonând totul ĩnţelepciunii şi acestui fond şi esenţialitãţii.
Caut sã nu dau accepţii peiorative, ci sã reunesc—sã fac sã se ĩntâlneascã lucrurile utile, ĩn plenitudinea lor. Pentru asta, fac comparaţiile fireşti şi relevante.
Religiosul util nu trebuie identificat cu silnicul, cu artificialul, sau cu ostentativul sau demonstrativul.
Sigrist, Claudel, Bernanos, Gilbert, Howard, Chesterton, Coman, ţãranul vârstnic, firescul—discreţia, şi anume discreţia neartificialã.
Clasicitate. Diagrama, a prefera ceea ce e implicit. A compara. A confrunta. A conştientiza ceea ce nu e implicat, ceea ce nu ‚urmeazã’. Poluarea.
Casã.
Vrafuri; casã. Casã. Deteriorãri.
Cojocul.
Isihaştii—ed. ed. ĕ; listate. A studia.
Bont. Lama unor principii.
A onora implicit, şi discret, şi firesc—şi sigristian.
۞
Ĩn onoarea autorilor, mintea trebuie fãcutã mai ascuţitã, nu boantã.
Expresie; vârsta.
Novice.
۞
Davidson e de adãugat listei. A trãi aceste lucruri ĩn esenţialitatea lor.
GH—lapidar; Wr; Episcopul; cetitorii, boardul; ‚Morgan’; Davidson; Episcopul; AW.
۞
Diagrama.
۞
Orice poate fi afectat şi pozeur—inclusiv discreţia.
۞
Simbolicul e realul; simbolicul fiind modul istoric cum ĩi e dat individului ĩntregul (--de ex., imnul latin—ieri--).
Acesta este ‚simbolul fundamental’, esenţialitatea, nesecundarul.
Capacitatea de a simboliza este ceea ce defineşte creativitatea autenticã.
Pentru mine, teologia are o muzicã, ĩi corespunde o muzicã—câteva vechi imnuri latine –demult izgonite din Missã, ‚Pãtimirea dupã Sf. Ioan’, ceea ce pentru mine defineşte şi exprimã şi codificã esenţialitatea. Simbolizarea ĩi e opusã dispersiei, empirismului prost, dispersat.
۞
Antiritualismul esenţial—ritualul e important numai pentru eficacitatea lui metafizicã—altfel, vanitatea ritualismului e denunţatã ĩn Biblie, ritualismul nu e ceva neutru, ci ceva nociv.
Terapie.
۞
Evlavia ia formã ritualã, nu ritualistã sau formalistã.
Viaţa tinde sã asimileze firescul, şi sã excludã artificialul.
Orbirea—a nici nu vedea care e alegerea, care sunt opţiunile, unde se situeazã alegerea greşitã.
۞
'Cel mai mare filozof al sc. XX dupã Immanuel Kant ...'.
Bulgakov; ‚aproape orb’, ‚buchiseşte manual’, ‚peste sonetele shakespeariene’, poezie gnosticã. Marii sonetişti. ‚Un znob al marilor oraşe’.
‚Spre matematicã, spre fizicã, sau chiar literaturã ...’.
۞
Ritualul scoate la luminã, marcheazã lucrarea.
Fãrã sacru. Refluxul sacrului. Regenerat de sacru.
۞
La Hitchcock, eu aş vorbi mai degrabã despre FACTORI DE ANXIETATE; mi se pare cã ‚Morgan’ ia numai un element, ĩl detaşeazã, ‚penibilul’. Da, nu e numai asta, ‚penibilul’ semnalat de ‚Morgan’ are o funcţie, un rol—semnaleazã anxietatea, disconfortul, contribuie la ea. Ideea lui e cã Hitchcock a ales o blondã fãlcoasã pentru a o ridiculiza; cã, adicã, fãlcoasa respectivã ar fi o anti—blondã hitchcockianã, aleasã anume pentru a fi ridicolã şi nesuferitã.
۞
Ambiguitatea esenţialã poate caracteriza arta şi intuitivul—nu şi teologia.
۞
Un conţinut bogat, amplu, povestit ĩn mod lapidar, tãios, viril.
Povestit retezând direct cãtre cititor.
۞
A le vedea trãite.
۞
‚Morgan’—tocmai ĩntrucât ĩl ĩncuviinţez ĩn unele locuri, ĩl dezaprob ĩn câteva altele—empiric, neaprioric.
‚Morgan’—ca la Gracq—lecturi, nesaţ. Victorienii. Anglofilia.
۞
Ca fiu al Sf. Toma.
Nefastul Mãrãndescu.
Supraabundenţa dumnezeiascã.
Puritanism
Ca ĩntemeietor.
۞
Cãrţi sapienţiale.
Literatura.
Geografia.
Miracolul literar biblic.
Ca laturi ....
۞
Ceea ce pare sã dea un sens al dumnezeiescului, câteva pag. care izbutesc acest lucru.
۞
Şi Davidson, viitor preot, şi Ep. Sigrist m—au ĩndreptat cãtre BIBLIE.
۞
Teologia apuseanã şi imnografia—utilizarea vechii imnografii latine ca izvor teologic. Ceva ce nu se prea face.
۞
Câteva eseuri ale Dnei. Yourcenar erau mai convenţionale.
۞
Anii ‚70—ĩnceputurile nu numai ale lui Pacino, ĩnsã şi ale lui Stallone.
۞
Cultura europeanã complet decreştinatã—sc. XVIII (--‚complet decreştinatã’—adicã pânã—n principiile ei, nu ca extensie--).
۞
Dna. Yourcenar a dat formei scurte o demnitate deosebitã şi foarte neconvenţionalã.
Dna. Yourcenar semnaleazã chestiunea esteticã a romanului scurt. Romanul scurt gândit nu ca formã ‚imperfectã’, ci ca tratat artistic—analitic.
Specificul artei este acela de a nu se adresa identitãţii sexuale.
۞
Faţã de mizeria ambiantã, naturaleţea superioarã, autenticã, vie, trece drept artificialitate.
۞
‚Morgan’—ĩl dezaprob ferm ĩn unele locuri, tocmai fiindcã ĩl ĩncuviinţez ĩn altele. Pe de altã parte, e vãdit vorba de aprecieri de valabilitate strict personalã.
۞
'A great post on TCM's blog examines Dorothy Parker's career as a screenwriter in Hollywood, including the 15 films she worked on with partner Alan Campbell’.
‘A memorable scene featuring some vexatious circus freaks debating whether or not they should hide the fugitives (a reluctant Priscilla Lane and Cummings), the dialogue among the romantically minded Bearded Lady, the argumentative Siamese Twins and the belligerent dwarf was written by Parker, to Hitchcock's delight. Parker was even persuaded to appear in the film as a passenger in a scene with Hitchcock in a car passing by as the desperate kidnap victim Lane struggled with Cummings by the side of the road (seen above). "My," Dorothy's character murmurs, "they must be terribly in love."’
۞
Stricteţea remarcatã.
Exagerata stricteţe.
۞
Agresivitatea e caricatura fermitãţii.
۞
Arhitecturã mariologicã—autorii—cãrţi. Cârpãcealã. Semnificaţii, gândirea.
۞
Omagiu implicit, indirect. Teologia; poezia; autorii; romanele; victorienii; SF.
Ĩnsoţirea cu Biblia, cu Pãrinţii, cu tomismul, cu Shelley, Wordsworth, Trollope, Dickens, Hugo,