Din viaţã

Averty este pentru mine un simbol ĩn sens plenar—adicã o realitate semnificativã, ceva mai ĩnalt decât abstractul sau teoreticul, simbol al originalitãţii concludente, al calitãţii absolut evidente şi al eticii artistice neconcesive.
Lumea cinemaului surrealist european.
۞
Ca la AW—Dickens, Beyle, H de B, Dna. Eliot, Stoker, Machen, KI, AD, PF, GF, Twain.
۞
‚My definition of good literature is that which can be read by an educated reader, and reread with increased pleasure’ (Wolfe).
۞
Novelizãrile.
۞
Despãrţirile sunt misterioase, ĩnfrigurate şi clarvãzãtoare.
۞
'Morgan' are un grupaj foarte interesant despre cinemaul horror. Dealtfel, ‚Morgan’ e consecvent ĩn a discuta cinema sub forma acestor grupaje—horror, melodrame .... [Poate fi melodrama un vehicol, o formã pentru o investigare coerentã a realului uman? ‚Morgan’ ĩi acordã melodramei o accepţie foarte specificã—film la care se plânge. Ĩnseamnã aceastã direcţie emotivã faptul cã melodrama este totuşi un conţinut? Oare nu tocmai acest gen de conţinut aparţine de fapt formei? Se poate vorbi ĩn mod relevant artistic despre realul uman ĩn forma melodramei? De remarcat cã ‚Morgan’ scrie numai despre melodrama anglo—americanã—sesizând, de altfel, o opoziţie esteticã ĩntre modelul hollywoodian şi melodrama englezã.]
Melodrama, şi caricatura de melodramã, ponciful ĩnsuşi.
Revenind puţin la forma literarã a criticii de cinema a lui ‚Morgan’, ceva asemãnãtor mã intereseazã pentru SF, polaruri, westernuri, cinema gotic, seriale vechi. ‚Morgan’ e un empiric; ĩnsã, la alt nivel literar, aşa ceva a fãcut Chimet. Ĩntr—o vreme, citeam multã criticã literarã (Taine, Faguet) şi de cinema (Cosaşu, Dna. Mihãilescu, Sava—la care am ajuns de la o cronicã defavorabilã a Dnei. Mihãilescu); apoi, numai criticã literarã (--Lovinescu, George, Ibrãileanu—şi, din nou, antologia vastã a criticilor naţionali--) şi numai criticã de cinema (--exclusiv francezi—Bazin, Leprohon ...--).
۞
OMUL DIN RIO e inspirat de TINTIN, iar Spielberg s—a interesat de ambele. [Şi ‚Morgan’, pe de altã parte, discutã relaţia OMULUI DIN RIO cu TINTIN; pentru el, e vorba despre un omagiu cinematografic. Grila TINTIN/ OMUL DIN RIO oferã un cadru mult mai propriu de ĩnţelegere a lui INDIANA JONES—elementul comic, adicã, necaracteristic vechilor seriale americane pretins pastişate de Spielberg. Ĩnsã ceea ce la francezii din anii ‚60 era simpatic şi natural, la Spielberg pare forţat, silnic, mecanic. Nu cred cã Spielberg a reprodus bine comicul OMULUI DIN RIO, nici ideea aceea de comedie cu acţiune, de comedie de aventuri.]
۞
Sem. VII—Dna. Deneuve; Dna. Dorléac; Belmondo; Depardieu. Remarcasem cã am ĩnregistrat câte douã filme cu fiecare din aceşti actori francezi.
Electrizant.
Clasicitatea ĩnseamnã aptitudinea esteticã de a ĩncuviinţa stima acordatã unor capodopere—nu doar ‚de formã’, ci uman—concludent.
۞
Imbecilii care sugereazã, azi, cã Hergé ghicise realitãţile sovietice printr—un fel de intuiţie inexplicabilã şi consternantã, cã devansase cu decenii revelaţiile arhivelor, când e evident cã Hergé desenase numai ceea ce toatã lumea care vroia sã ştie ştia despre bolşevici.
۞
Am ĩntâlnit benzile desenate la 7 ani, ĩn vara lui ’85, ĩntr—o frumoasã revistã autohtonã. Vârful interesului s—a situat probabil pe la vârsta de 14 ani. Literaturii ĩi revine şi cronologic primatul ĩn existenţa mea; cea desenatã am ĩntâlnit—o la 7 ani—şi, cu acelaşi prilej, şi westernul—westernul desenat.
Iar prezentei mele pofte de benzi i—ar putea foarte bine rãspunde vechile almanahuri pentru copii. Cinema, lecturi, filozofie, graficã, benzi desenate, SF. medicinã, literaturã, filozofie.
۞
Barthes despre Saenredam.
۞
Scurte eseuri, ca ale lui Chartier şi Ralea, despre cinema, filozofie .... A prefera. Expozeul. Filozofii independenţi români.
۞
Educaţia deficitarã e mai nocivã ĩn cazul monahilor geniali, nu al celor ordinari; cãci geniul va lucra cum va putea cu aceste materiale, cu premise neadecvate, cu date de a doua mânã.
۞
Mintea e ruinatã de ceea ce—şi ĩnchipuie cã ar şti.
۞
Reflecţia despre dumnezeiesc—ceva ascuns şi discret.
Autenticitatea filozoficã.
Departe de vulgaritatea catedrelor, a lumii de ‚specialişti’ ai metafizicii.
Bucuria pe care mi—a dat—o filozofia, gândirea. Marcel şi Bergson. Marcel—ĩntâi conversaţiile; apoi JURNALUL ...; D. Toma; apoi conferinţa; uneori, cartea de conversaţii, stima, probitatea, izvoarele lui. Bergson—cele trei cãrţi; ‚97; o apreciere condescendentã; marea sintezã; o conferinţã, pentru ĩnviorare. Ruinat de lipsa eticii, a credinţei ĩn ceea ce fac. Nihilism mut.
A trece dincolo de aparenţe.
Activ, a afirma—de fapt, a pãşi dincolo de .... Egofobie.
Bucuria completã, supraplenitudinea bucuriei mi—o dã arta—romanele.
Istoria mã intereseazã ca artã literarã—ceea ce nu ĩnseamnã numai stil (--succinta clasificare a istoricilor, la Cãlinescu, e remarcabilã şi atinge principiile de interes literar ale scrierilor istoricilor). Viziunea. Geografia. Listate.
Altfel, sunt un clasic, un deziluzionist (--iar istoria ca preocupare literarã are drept resort exotismul, convingerea cã altcândva societatea era mai interesantã, etc.--).
۞
Nici eu nu m—am purtat mai bine cu cei aflaţi ĩn puterea mea.
۞
Sectarismul cãlugãresc, vivisecţia; când citesc cã Ordinul Predicatorilor este ‚acel Ordin aflat ĩn serviciul adevãrului’, implicaţia vãditã este cã celelalte Ordine sunt ĩn alte servicii; or, aceastã defalcare de valori şi harisme pare sã nu rãmânã la nivel periferic, ĩn ordinea considerentelor practice, ci sã dividã Biserica. Nu e rar ca Ordinul Sfinţilor Bonaventura, Anton, al lui Alexandru şi Ioan Duns Scotus, sã se conceapã pe sine drept ‚antiintelectualist’ şi ĩntr—un serviciu altul decât cel al adevãrului. Dar aceste virtuţi şi harisme fundamentale trebuie toate cultivate la un nivel de excelenţã.
۞
III:--LC;--italianul—italiencele, starletele;--Corina, Luminiţa.
۞
Umorul lui ‚Morgan’ e scrâşnit şi anost, ostil, cãznit şi şicanator. Omul seamãnã ĩntr—adevãr cu George.
Iisus. Nu e nevoie sã şi existe MULTE izbânzi ale unui gen, câteva, reale, autentice, sunt de—ajuns. [Sau poate foarte bine, cum explicã ‚Morgan’, şi cum o simţeam şi eu, sã nici nu existe vreo astfel de izbândã—idealul, intens gustat, avid simţit, e de—ajuns. Iar aprecierea criticã beneficiazã enorm de confruntarea cu un ideal estetic. Ĩncurajeazã credinţa ĩn artã—şi ĩn plenitudinea şi posibilitatea ei.]
۞
Cineva semnaleazã salariile bugetarilor drept ‚grãsuţe’.
۞
Ĩn cele trei zile urma sã fi citit antologia de nuvele ruseşti, cartea lui Ratzinger, NIKOLA, un tratat de metafizicã, MAIDANUL, un MAIGRET. Raţia—luni.
۞
Dacã unele analize ale lui ‚Morgan’ suferã de schematism şi de reducţionism [acolo unde metaforizeazã şi aduce la nivel simbolic], altele sunt inspirate şi de o pãtrundere aparte. Ĩn unele privinţe, e un extraordinar critic de cinema, de inteligenţã şi de fineţã. Dupã jurnalele fãcute public, notele lui ‚Morgan’ despre cinemaul horror şi melodramatic sunt cele mai bune lucruri etalate de el (--cele despre filmul cu subiect catolic şi vechile psihothrilleruri sunt prea sumare şi banale--).