Din viaţã

Ceea ce e electrizant ĩn cinema scapã convenţionalei tematologii sumare şi exterioare, care se situeazã din capul locului ĩnafara esteticului.
۞
Nu neapãrat ĩn caracterizãri de ansamblu, ci relevând vreun aspect aparte, ceva notabil, un element, o scenã, un personaj, o emoţie, o idee ....
۞
Douã filme silenţioase; westernul; polarul; filmul italian; cel japonez, şi cel francoitalian.
۞
Divergenţa cu şeful meu—şi reticenţa mea—se referea nu la relevanţa benzii desenate—ci la ĩntâietatea acordatã ...belgienilor (--eu fiind un americanofil exclusivist, neconcesiv--).
۞
N—aş spune cã eram chiar nelalocul meu ĩn clinicã.
۞
Lectura BD—ului nu are linearitatea celei literare.
۞
Penibilele, dezgustãtoarele autocritici ale lui Hergé.
Pe de altã parte, de ce ar surprinde perifericul oportunism al unui desenator—al unui mare grafician?
۞
'Morgan', apt de o criticã de cinema nuanţatã, deschisã, pãtrunzãtoare.
۞
Bond, Fantômas, Tintin, Indiana şi ‚omul din Rio’.
۞
Ieri (vin.), al treilea FANTÔMAS al francizei cu Marais, şi, dupã aproape 13 ore, de la 4 1/6, ½ h. din FANTOMA DE LA OPER×impulsionat şi inspirat de ‚Morgan’.
۞
Ce prefer—medicinã, literaturã, filozofie, cinema, muzicã.
Lecturi ....
Filmele—paşi.
Filme—cf. ieri.
Seal, ‚Morgan’, Davidson.
Turism; câteva biserici; arhitecturi; Pãr. Coman, PC, ţãranul vârstnic contemplativ.
Formal. Exterior, de formã, formal. Aparenţe.
Optimismul reflecţiei.
۞
Stricteţea, deploratã ca excesivã de naşul meu.
Unde stoicismul şi rezonabilitatea devin masochism şi tendenţiozitate lezantã.
۞
Reprezentãri primitive.
۞
Ca mereu ĩn serviciul credinţei oamenilor simpli, nu al propriilor fantezii academic—oţioase.
Clericul teolog nu—şi poate—ngãdui sã abandoneze acest serviciu al credinţei tradiţionale. Rostul teologilor nu e sã—şi batã joc de credinţa oamenilor simpli.
۞
Ĩndobitocit, abrutizat de plictis.
۞
'—Nu, nu e Gary Grant, e Cary Cooper ....’
۞
Pe toatã durata agreabilului OUTSIDE THE LAW (--veche melodramã a lui Browning--), eu am crezut cã Chaney este tatãl fetei şi cã ambele lui roluri sunt secundare—tatãl lui Molly şi servitorul chinez. Abia ulterior am aflat cã Chaney fusese gangsterul josnic, refractar, probabil, la ĩnţelepciunea confucianismului. Film silenţios MAI BINE CROIT decât FANTOMA DE LA OPERÃ. Aşa cum notez şi ĩn grupajul despre cinemaul horror, al doilea film numit aici l—am vãzut ĩn trei etape—ieri (sb.) ĩn zori ( ½ orã), ieri de la 10 1/6 la 11 (aproape o orã) şi astãzi.
۞
Unii fac o criticã de cinema ‚de nişã’, ultraspecializatã (--cinema silenţios; arte marţiale --).
۞
Sleit de inactivitate.
۞
Chixul relativ de neconceput—articole şi eseuri—cibernetica lâncedului.
Rod; Iisus; altruism; smochinul uscat.
Noimã.
Motivele (estetice); artã—crez; EL—vârsta; Loara, vreme, orã.
Inspiraţia; blogul tematic; Davidson; SF; autorii; Episcopul.
۞
Pentru psihosofie—pe prag nu e dat ĩncã gustul, abia gestul ca atare deschide, gustul nu e anticipat ĩn dilemã.
۞
Citindu—l pe Wyndham, mã gândesc cã protagonistul sãu, refuzând sã identifice polidactilia drept o ‚anomalie’, procedeazã ca un aristotelician—şi e un intuitiv şi un esenţialist; tocmai din acelaşi motiv aşa—zisul ‚aristotelism’ şi empirism al lui Kasper nu—mi inspirã deloc ĩncredere—fiindcã e edificat pe sofisme, pe tendenţiozitate, e chiar foarte ‚idealist’ şi abstract—nu e deloc o atitudine empiric—aristotelicianã.
Empirismul e o atitudine de demascare a pretenţiilor teoriei, de dejucare a ĩntâietãţii abstractului. Aristotelismul e cel al personajelor nonconformiste ale lui Wyndham, nu acela al teologului german.
۞
Restrângerea autoritãţii papale nu poate fi decât o chestiune de prudenţã, de simţ practic, nu de teologie.
[Acordarea autoritãţii complete ĩn chestiunile esenţiale nu poate fi teologic dublatã de restrângerea prerogativelor ĩn chestiuni secundare, de relevanţã localã. Cine poate decide depunerea Patriarhilor şi anularea Sinoadelor poate decide ORICE ALTCEVA. O stãvilire a acestei puteri poate ţine doar de—un raţionament pragmatic, de considerente de prudenţã şi de condescendenţã pontificalã. Câtã vreme i se admite autoritatea de a decide singur ĩn toate chestiunile de prim rang, nu se vede de ce ar exista alte limite ale acestei puteri. Cã exercitarea monarhicã a ei nu e ceva prudent sau de recomandat sau chiar de dorit, e altceva-caz ĩn care Pontiful va fi tras la rãspundere pentru abuzarea de prerogativele lui de drept divin. Ĩnsã nu pot exista PRINCIPII TEOLOGICE care sã justifice o restrângere dinafarã, o limitare ‚colegialã’. Aşa cum susţin câţiva teologi, implementarea noii rânduieli liturgice a ţinut de o execrabilã exercitare a primatului—ceva ce—ar fi fost de negândit chiar pentru unii Papi cu reputaţie de absolutişti din trecut.]
۞
Personaj de roman gotic.
۞
Mai multe edituri care publicã simultan aceeaşi carte.
۞
Berdiaev vedea ĩn Scheeben un teolog nelatin—adicã de o calitate nelatinã.
Detestabila tipologie ecleziologicã—de fapt mereu ĩn defavoarea vesticilor—reflexe de needucat—ca atunci când apropiaţilor nu li se mai observã decât defectelor, iar strãinilor—numai meritele.
Impresia este cã marii teologi vestici ai sc. XIX sunt foarte desconsideraţi, azi, ĩn lumea ‚savanţilor’, a teologilor de catedrã, a teologiei academice.
Operele lor sunt menţionate ca nişte fosile, ca ceva vestigeal.
۞
Teologie, filozofie, istorie, litere, filologie. Sem. VII—programatic, lui B. [--dezicerea, distructivitatea, nihilismul--].
Geografia.
Loara.
Turism.
Mama, preotului, despre bibl. mea (--filozofie, istorie--).
۞
E grãitor faptul cã ĩmpotriva definiţiilor papale solemne din sc. XIX—XX s—au gãsit atâţia teologi simandicoşi care sã protesteze şi sã avertizeze şi sã cobeascã; ĩnsã, ĩn cazul reformei liturgice, n—au mai existat aceste conştiinţe prompte, aceşti indignaţi.
۞
Romanele cele mai pure—linia lui Fromentin, Flaubert, Balzac, Beyle, Hardy, Meredith, analitismul şi modernismul.
۞
SAINT—OURS—formidabil, ĩntr—un fel, roman ludic şi livresc, fantazist, pe care la noi l—ar fi scris George sau târgoviştenii—ĩnsã mult mai reuşit şi mai amuzant decât scrie George. Paginile despre crezul cultural sunt emoţionante—a putea spune la fel despre Shakespeare, Homer, antici, clasicii francezi—adicã vreo cinci dramaturgi francezi (v. cap. I al cãrţii I—SOSIREA ĨN SAT). Roman extravagant şi artificial, improbabil, livresc, curios, original, a cãrui existenţã surprinde .Ai zice cã oamenii numai schiţeazã astfel de cãrţi—nu cã le şi ĩndeplinesc, cã le finiseazã. Genul de carte care ţine de FALSELE BIBLIOGRAFII, de bibliografiile scornite, inventate. Ĩnsã iatã ca se gãseşte şi câte cineva care chiar sã scrie asemenea romane. Iar ca libertate a formei, ai zice cã aparţine sc. XIX, cu romanele lui extravagante şi ‚greşite’, sau sc. XVIII. Evident cã acea originalitate, izgonitã ulterior, era o noimã. Cartea aceasta a lui ‚Morgan’, caligrafiatã ĩngrijit, nu pare deloc ceva ĩnsãilat, ci o fantasmagorie caligraficã. Echivalentul literar al unor curioase decoraţiuni gotice. Roman extravagant şi bizar, bine scris, de aceastã formã neregulatã, ‚barocã’ şi, aparent, aşa capricioasã.
Ĩntr—un cuvânt, şi ca romancier ‚Morgan’ face figurã de decadent. Ĩn roman, criticã, jurnale ĩşi creazã un personaj de ciufut iremediabil, de nesociabil hirsut, pornit, ranchiunos şi cârcotaş.
Existã câteva creaţii literare—Laurent, de ex.—şi livresc, şi atmosferã, şi inteligenţa unei persoane rafinate. Şi, ce e mai important, e şi un roman—univers, construit pe diversitate, pe multiplicitatea unghiurilor, pe lumi deschise.
۞
Ermetiştii, Sadoveanu, Neculce, Eminescu, Antim, literatura popularã [--adicã ‚de gen’, sau ‚pentru bãieţi’—şansa de a şi fi Dumas--] autohtonã, Iorga, tânãrul Lovinescu, Negoiţescu, Chimet, Bãlãiţã, Muşatescu, evreul (interb.), VLAŞINII, Eliade, Holban, umoriştii, Colin, Breban, Camil P., Dumitriu, George, câţiva poeţi, folclorul, cu o intensitate autenticã şi ĩnaripatã, inspiratã.
۞
ZEPPELIN—de la ‚I’—muzicã rafinatã ĩnsã un pic banalã şi bizantinã, preţioasã, arabescuri care camufleazã numai lipsa ideii muzicale.
Test—cr.—policierurile ‚galbene’—tratatele, antologiile, ed.—a utiliza.
۞
Formula unui roman despre intelectuali, inteligent şi extravagant, digresiv, ‚eseistic’, cu butade şi ironie, de savoarea livrescului.
Din mizantropie, dispreţ net, tãios, tranşant—nu din timiditate şi chircire, blocaj.
۞
Nãravul anarhismului şi teribilismului pozeur, de cabinet.
۞
Neĩncrederea ĩn istorie, ĩn cooperare, ĩn sinergie—preferinţa pentru abstract, aprioric, ermetic.
۞
Articole despre Trollope, Meredith, Wells, Dna. Spark, elizabetani, Eco, EI—efecte—articole aşa cum ar fi scris S—B; mai ales, a identifica lucruri a cãror reluare sã dea plãcere—ca trãsãturile unei fiinţe plãcute—nu ca şi cheia unui rebus. Rod, efort intelectual plenar, activ, a afirma, exersare. Ansamblul. Şi alte cãrţi de aceiaşi autori.
KI, Dna. B. (--neovictoriana--), neovictorianul, ed.. Iisus.
۞
Pentru un imbecil, studenţii de la medicinã sunt ‚intelectuali sofisticaţi’.
۞
Citibili ĩn buclã—Montherlant, Beyle, Stevenson, Waugh, Fowles, Gracq—4 x ...—Loara, vremea, orã—JG.
Gracq, T de Q, Chartier; moş B., GT di L. Machen şi stilul; 2 l.; istoria—plãcere, ca la Lamb. [6 romane; trei romane, o culegere; douã romane; trei romane; patru romane.] Ce e viu vs. ce e formal. Dickens, Machen, Dumas, Lamb, Bouvier, Dna. Yourcenar, anticii, romane chineze vechi, Ghica.
V. şi MC, Barbu, etc..
34 cãrţi.
۞
Repertoarele de escroci şi bibliocizi ale lui ‚Morgan’.
۞
Naturaleţea de a fi dobitoci.
۞
O anume ĩngheţare şi nontemporalitate a nãravurilor, nesusceptibile de modulare.
۞
Nu am ajuns la naturaleţea reflecţiei asupra literaturii de care era capabil Cingria.
۞
Cf. Dnei. Rohan Maitzen—romanul care nu dezamãgeşte, care nu decepţioneazã.
Remarcile despre surrealismul sino—arab şi clasicismul etern ca esenţialitate. Iar ĩn locul filmului italian, ‚Morgan’ despre NAŞTEREA UNEI NAŢIUNI, polemistul germano—american, douã repertoare (v. supra).
۞
Gracq, Chartier.
Dna. Eliot. Joyce, Sterne,
Tolstoi,
Flaubert, Giono.
Camil P.,
Cãrţi pe care de fapt le cunosc atât de prost ĩncât nici nu ştiu ĩn ce mãsurã le ignor; pragmatic, şi aceasta e una din funcţiile criticii—de a face notabilã diferenţa dintre ignoranţã şi cunoaştere.
۞
Atât istoria cât şi axiologia dezmint apriorismul—romanele nu pot fi tratate ca şi cum ar fi egale—cãci nu sunt. [Prin istorie, desemnez istoria cognitivã personalã.]
Existã un inanalizabil care nu e al inefabilului, ci ţine de stereotipie.
Adicã, un inanalizabil al puţinãtãţii materialului—al lui ‚n—ai, dom’le, ce analiza’.
Sau, de ex., renunţãm la a mai avea orice noţiune de frumuseţe artisticã—pentru a include, aprioric, orice posibilã formã, pentru a nu fi prea restrictivi, etc..
Cititorul nu trebuie sã vadã ĩn literaturã numai intenţii—realizate sau nu—ci sã fie ĩn stare şi sã aprecieze dacã respectivele intenţii sunt oportune, estetic, sau nu.
۞
Existã o ĩnfrigurare a contactului direct cu creativitatea vieţii. Un fel de ‚noutate’ intrinsecã a ĩntâlnirii—şi infinitatea ei inteligibilã şi propice omului, minţii, inimii. BIBLIA exprimã asta prin tresãltãrile ĩndrãgostirii. Când omul este confirmat ĩn ĩnaltul umanitãţii sale.
۞
Garnisirea.
Azi, reluat romanul lui ‚Morgan’ (--de la cap. III al cãrţii a doua—PRIMI PAŞI ÎN SAT--) . Unele lucruri sunt extraordinar scrise, vrednice de un maestru; existã fraze cizelate, dãltuite, nimic nu pare arbitrar—ĩn fond—de o rarã gingãşie a observaţiei morale—ca şi de o vastã expeerienţã de psiholog—iar uneori, un umor convingãtor.
۞
A ignora pânã şi—n ce mãsurã nu cunosc o carte.
۞
Un fel de simpatie filtratã, sau calificatã. Iar Tolstoi e un exemplu aşa de bun—fiindcã ĩn planul elementelor, ĩn plan factologic, la el abundã oţãrârile, admonestãrile, ieşirile, pornirea, chiar vrãjmãşia, probozelile tãioase; simpatia lui Lev Tolstoi nu—nseamnã o diluare bleagã, un umanitarism fad sau naiv sau rudimentar.
۞
Tonul incontestabil viril şi competent şi lucid al marilor teologi creştini—Pãrinţii—simpatia lor virilã, netã, deziluzionistã.
۞
Artizanul literar ĩnceteazã sã fie artist—sau, mã rog, nici nu ajunge—şi ĩnceteazã de a fi gânditor—dezerteazã de la discernãmânt, apreciere, echilibru, armonie—plonjeazã ĩn finitism, denatureazã arta, o falsificã.
Artist—Lev Tolstoi, Hardy, Flaubert, James, Dna. Eliot.
Arta merge dincolo de simpla artisticitate, decât care e mai ambiţioasã.
Arta cere fermitate, necomplacere.
۞
Raţionalismul platonician crede cã deasupra realitãţilor sunt ideile, şi considerã cã progreseazã ĩnlocuindu—le pe primele cu celelalte. Raţionalismul aristotelician ştie cã nu poate substitui realitãţilor, ideile—a ‚explica’ nu—nseamnã a dezveli osatura de idei, scheletul ideal.