Din viaţã

Ĩn arhivã nu mai existã niciunul dintre filmele vrute de mine azi (filmul lui Browning din anii ‚30 şi RITUALURILE SATANICE ...). Despre Simeon al Tesalonicului n—am gãsit nimic concludent; de NÔTRE—DAME cu Chaney n—a mai fost loc.
Azi l—am confundat pe Cushing cu Vincent Price (--cãruia, chiar şi dupã ce am realizat confuzia, ĩi spuneam ‚Vincent Lee’--).
۞
NÔTRE—DAME cu Chaney, Return of the Kung Fu Dragon (1976), Things to Come (1936).
۞
Neruşinaţii considerã cã rolul magisteriului este de a dogmatiza practicile credincioşilor, de a se inspira din ceea ce spun analizele sociologice cã fac credincioşii; din acest punct de vedere, magisteriul lui Moise a fost unul scandalos!
۞
A investiga vechea teologie—nu e ceva principial irelevant—adicã nu—s ca nişte arhive de electrochimie perimatã.
۞
'Jeff Smith over at Boneville has written some very nice comments on my essay on Bone. Considering that it is with Bone I at last discovered my true geekiness, this just tickles me’ [Davidson].
Sau—ca lovecraftienii—Verne, Machen, Wells—Loara—SF—romane SF—moş Hobana.
Bineĩnţeles, ‚Morgan’, Villiers, Barbey, Doyle, etc..
Ieri, ed. ĕ a epopeii medievale traduse.
Tot ieri, alte patru mari cãrţi de teologie europeanã.
‚he left behind a small body of literature--particularly his fairy tales and his one novel--that appear to be deeply religious morality tales, though Wilde claims, right in the foreword to Dorian Gray, that art is neither moral nor immoral’ [Davidson].
۞
Artileria—Eminescu, Sf. Toma, efectele, Verne şi Welles, Dickens, Hardy.
Diagrama; rod; chix; ritm; explicabil.
Antologia de scrieri isihaste; ed.. 6 ¾ l..
Cei zece isihaşti (--Teolipt, Nichifor Isihastul, Grigorie Sinaitul, Grigorie Palama, Calist II, Ignatie Xanthopol, Calist Catafigiotul, Simeon al Tesalonicului, Marcu al Efesului, Maxim Cavsocalivitul--).
Ca rezultate ale reflecţiei teologice.
۞
Se spune despre CRISALIDELE cã e necaracteristicã pentru factura lui Wyndham, aşadar e relevant faptul cã ‚Morgan’ n—o menţioneazã.
۞
Film de gen nedeghizat, cu cusãturile la vedere, cu aspectele ‚de consum’ subliniate,
۞
Luând rugãciunile drept expresia sublimã a unei ĩnţelepciuni milenare, ca texte liric—sapienţiale (--Santayana ...--). Ca bastion ultim al umanismului, şi ca reculegere, ca formare corectã a vieţii.
۞
Armonia ĩntr—o inegalitate corect ĩnţeleasã.
۞
Modul esenţialmente superficial ĩn care pot fi isteţi britanicii (v. actualul primat de Canterbury, Pãr. Hunwicke, Mitropolitul Ware ...).
۞
Totul denotã faptul cã predica a substituit Euharistia.
Predica e un scurt cuvânt al unui din membrii comunitãţii; Euharistia e un mister şi un mod de comunicare a Lui Dumnezeu.
۞
Sf. Toma, Sf. Bonaventura, Sf. Chiril, isihaştii, Journet, a testa, valoare cateheticã, stil—ca la ...Gide, memorarea şi adâncirea de pasaje, profunditatea lor infinitã.
۞
Rohmer, Pialat, Resnais, Ozu, Mihalkov, DIMINEŢILE UNUI BÃIAT CUMINTE, RÃUTÃCIOSUL ADOLESCENT, ILUSTRATE CU FLORI DE CÂMP; Dna. Duras; Antonioni; ĩnsã, ĩntr—un sens, şi atâtea filme cu Gere, Costner, Rourke, etc..
۞
Neomenia detestatã.
۞
Realizez cât de puţin—aproape deloc—cunosc filmografia lui Funès, rolurile lui.
۞
Parcuri, Grãdini, China. Turiştii. Cu cãrţile iezuitului francez, ale lui Scheeben, Möhler, Bonhoeffer şi Barth, Maritain şi Gilson, Anscar Vonier, Teilhard şi Garrigou—simboluri ale accesului de oriunde, direct, la gândire—esenţialul şi esenţialitatea; şi ceva exegezã, biblisticã şi teologia Sacramentelor. Aprecierea unui american despre trad. mai vechi (--cu ocazia vreunei noi trad. a INVESTIGAŢIILOR ...--). Sf. Teresa, Journet, Sf. Maxim, Pieper, Philippe. Afectuos. Afabil. Gentleman.
Un tomism, tomismul ĩnsuşi, ca atare, fãrã jargon tehnic.
۞
SF bine ales—ca la ‚Morgan’.
۞
Spiritul foarte nepatristic ĩn care se face teologia ĩn Occident. Ar trebui sã ştie patristicã nu din complezenţã, ci pentru binele credincioşilor, al Bisericii.
۞
‚Dumnezeu şi filozofia’, ‚Introducere ĩn filozofia creştinã’, ‚Ĩn apãrarea filozofiei’, ‚Tratat despre prudenţã’.
Confruntarea cu vechiul formular, formele de comandare.
Ed..
۞
Acra urâţenie englezã, figurile de estropiaţi, figurile ascuţite, de ţoape dispeptic—vicioase, ale scriitorilor englezi—Lewis, Wyndham, Larkin.
۞
CRISALIDELE de Wyndham—roman foarte enervant, insipid şi didactic, cu stângãcii de cârpaci (--v. ‚distanţarea’ adusã de reacţiile protagonistului la discursul nesãrat şi sforãitor al salvatoarei din sud--).
۞
Blândeţea şi suavitatea unui oligofren.
Acel rânjet, acea grimasã, cãci nu e de fapt un surâs firesc, corespunde deficitului de viaţã mintalã prezumabil.
۞
Structura ritualã şi sacramentalã.
Ceea ce pierde ĩnţelesul ritualurilor, ceea ce e viu.
۞
La 76 de ani, Introduction à la philosophie chrétienne; era cu trei ani mai tânãr ca Pãr. Teilhard.
Era neĩntrecut; n—a comentat crizele postbelice ale Bisericii; a fost teolog cel puţin pe cât şi filozof.
۞
Scrieri chineze vechi, Homer, Dante.
Dante—Claudel, Gilson, Sigrist, Gilbert.
Cei doi elveţieni; romane chineze vechi. Autenticitatea. Romanul lui ‚Morgan’.
۞
Rousselot.
Manualul CHRISTUS.
۞
Se pare cã Traktat über die Klugheit e o scriere de tinereţe, pe când cartea despre virtuţi e o culegere de eseuri, ulterioarã [--dealtfel, ĩntr—un caz e vorba de una din cele patru virtuţi cardinale—ĩn celãlalt, despre virtuţile teologale]. Nu ştiu ce credea despre Lewis—ĩnsã l—a tradus.
[Breviarul tomist—cf. sem. IX, documentarea.]
Culturã, cultivare, formare.
۞
‘When I think of a book with a wider message, I automatically think of works like 1984 and Fahrenheit 451. Whilst both of these books are brilliant, they’re brilliant not because of the message, but because we care about Winston Smith and Montag the Fireman. And I think this is where the secret lies. I can only speak from my experience – every writer, as far as I can tell, writes uniquely’ [Morden].
۞
Ca la Stevenson şi Lamb—setul de cãrţi de teologie, filozofie, literaturã (prozã—poezie—teatru—eseisticã), istorie, geografie, naturale, ştiinţe.
۞
Abuzarea, citirea textelor ca oracole, semnificarea arbitrarã.
۞
PRISTOLUL ARTEI. Lecţia lui St. Ours şi a grecului—lealitatea esteticã.
۞
De fapt, franciza TINTIN a existat 30 de ani. De la 53 de ani, ritmul lui Hergé se ĩntrerupe.
۞
Dacã ceva e evident, nu ĩnseamnã cã e şi fals.
۞
Azi (sb.), articolul englez despre Hergé. Minunat tablou sinoptic, despre variaţiile, transformãrile, metamorfozele, schimbãrile, diversitatea artei acestuia—de ex., unele trãsãturi de austeritate, sau vizibilitatea aspiraţiilor spiritual—estetice ale lui Hergé; unele lucruri, foarte emoţionante. Ĩn clinicã, şeful meu ĩmi vorbea de astfel de lucruri, când aveam 29 de ani; ĩnsã eu nu cunosc despre TINTIN decât desenele animate, vãzute la 12 ani.
۞
Cum se pot complace comunitãţile vaste ĩn vicii colective, ca, de ex., bãdãrãnia, aroganţa colţuroasã? Pãi, sã ĩncepem cu constatarea—faptul se ĩntâmplã.
۞
Altruism.
Marea artã e fãcutã sã despartã, sã dividã, sã separe pe creator de cei ĩnjunghiaţi de lama ĩnveninatã a invidiei, ĩnsã mãcar s—o facã cu un sens, cu o finalitate, cu un folos. Creativitatea, natura creatoare vor trezi ĩmpotrivire la cei din jur—ostilitate generatã nu numai de simpla obtuzitate şi mãrginire—ĩnsã, mai rãu, de invidie, de frustrare, de necazul neputincios al celui incapabil de aşa ceva. Marea artã nu va lucra ca, ĩn plan biografic, sã apropie, sã solidarizeze—ci sã ĩnvenineze, sã lãrgeascã falii.
Existã, ĩnsã, vreun scop superior ĩn toate astea?
Cred cã acest scop de atins e altruismul superior al artei, bucuria oferitã liber unor necunoscuţi.
۞
E adevãrat cã antiumanismul explicit, politic, practic şi teoretic, al sc. XX, a fost ĩnsoţit sau dublat de cãtre un umanism prost, siropos, rudimentar şi romanţios—şi, mai rãu, un umanism miop, aşa ĩncât excesul a pãrut sã fie unul ĩn ambele sensuri.
۞
Stenic—ceea ce nu se pledeazã, ci se constatã, e o notã directã, nederivatã, nepledatã.
۞
Ce ar fi ĩnsemnat, ĩn urmã cu un veac, ca un Cardinal sã se fotografieze cu Talmudul ĩn braţe .... Trãim vremuri de decadenţã, de mizerie.
Inclusiv eventualele extravaganţe sunt neavenite—ĩntrucât cei de azi nu mai au ingenuitatea anticilor.
۞
Şi alte cãrţi ale aceloraşi scriitori.
Ca pristol al artei.
Crez; Loara; EL—vârsta; antologia de critici; P.; risipa ....
۞
Nathanael WEST, Edith WHARTON, Ethel Lina WHITE, Charles WILLIAMS.
۞
Smerenia, ca formã de respect religios, nu e o decerebrare; un teolog smerit nu trebuie sã se comporte ca unul decerebrat.
۞
Teoria, abstractul e numai preliminarul; ĩn teorie, cam orice e ĩndeajuns de vag. Concludentã e realizarea ca atare a unui principiu.
۞
Ziarele—ed.; GF, PF; 3 x Dan, 4 x VM, 3 x Dna. O., MS; alte trei romane autohtone ca pentru bãieţi.
Alegerile raţionale ale cuiva spun ceva despre el.
Experienţe estetice, literare.
Metafizicul, cogniţia, optimism; Ştefania, firea; rasã; pristolul, motivele (estetice), Rozanov şi Sf. Toma, existenţial, Grãdina, inspiraţia; parcul; ‚93, ed.; SF; SF, ed.; Davidson; Stahl; autorii contemporani; onoarea; P.; rutina lui Stahl; clinicã; identitate.
۞
Aptitudinea perversã a omului de—a se minţi pe sine ĩnsuşi şi de—a—şi trece contrafacerea drept autentic, drept creaţie, de—a se convinge cã ceea ce nu—i decât contrafacere, nãscocire, poate fi autenticitate, creaţie.
۞
Ĩntr—un fel, Hergé este, cred, un autor ca şi Hitchcock şi Lang—un rãsfãţat ĩnzestrat, cãruia oportunitãţile carierei i—au permis sã se exprime pe ĩndelete, amplu.
Autorii unui proiect esenţialmente unitar, a cãror ĩnzestrare constã ĩn priceperea, realã, de a varia, de a inova.
Féval, Verne, ‚Bond’. Sigrist despre cãrţile cu ‚Bond’—nu numai cã nu le dispreţuia ....
۞
Oamenii nu—s surprinzãtori, la o a doua privire se constatã cã toate indiciile erau concludente.
۞
Existã şi filme de gen, sau de amuzament, de consum, care sã—mi placã la fel de mult şi la acelaşi nivel de sinceritate şi de ĩncuviinţare ca arta adevãratã, şi de satisfacţie şi completã bucurie [Welles—Antonioni—Kurosawa—Bergman—Buñuel—Hitchcock—Visconti—Renoir—Hawks] ?
Da, mai puţine, câteva—câteva cu Gabin, Belmondo, Bogart, Rourke, Bronson, Brando, Newman, câteva westernuri, câteva horroruri, câteva filme erotice italiene, câteva comedii, câteva SF—uri, câteva filme de aventuri, câteva policieruri, existã, sunt câteva, mai puţine decât cele de autor. Bineĩnţeles, existã şi nişte filme, hollywoodiene sau europene, care nu—s de autor, ĩnsã sunt identificabile prin regizor—Kazan, Wilder, etc..
۞
Ceea ce scrie White e apropiat de forma, atmosfera, chiar dramatismul basmelor.
۞
Cine nu are realul, se agaţã de forme, de simluacru; cine are realul poate lepãda exteriorul.
Nu pot juca şi cartea mediocritãţii, a banalului.
۞
O anumitã, patentã lipsã de subtilitate fireascã.
۞
Mintea beneficiazã mult de criticã, de necomplicitate, de neconcesivitate, şi e subminatã de atitudinea necriticã.
۞
"I have sudden inexplicable mood swings. I am anxious and dejected. I am awake late at night, and can’t get out of bed in the morning. I’ve lost interest in normal activities. I forget to shower and groom myself. I no longer eat meals at regular hours. Late in the afternoon, I am surprised to discover that I’m still wearing my pyjamas. I am drinking too much alcohol. I don’t return phone calls from friends. I feel like I can’t go on." [Graham Harman, citat de Ben Myers]
۞
Psihanaliza haosului—anarhia, ĩn particular haosul, haoticul—ca simbol (greşit) al libertãţii.
۞
Cele patru articole ale Dnei. Maitzen despre un roman al lui Ahdaf Soueif.
Care sunt cãrţile—ĩn special, romanele, sau poemele vaste—cu adevãrat analizabile. Ca fazã de reflecţie, ar corespunde istoriei—ca la Lamb, moş Ş., alţii. A duce discuţia ĩntr—o zonã dincolo de exclamativ, de naivitatea exclamativului.
۞
Echilibrul fals, abstract—defetist.
۞
Nu ĩnţeleg de ce se vrea ca un roman sã fie inovativ ca formã, şi nu desãvârşit ca formã.
۞
'The novel performs superbly one of the things fiction has done so well and vitally since at least the nineteenth century, with novels like Oliver Twist or Mary Barton: it puts a human face on systematic failures and abuses, ensuring that abstractions such as "severely undermining women's human rights" get, as it were, fleshed out’.
۞
Formula UMORULUI IRITAT, ENERVAT, SUSCEPTIBIL.
۞
Accentul pus pe incomprehensibil—şi nu pe semnificaţia pozitivã a Sacramentelor; deasemeni, un ‚sacramentalism’ vag şi difuz, de felul celui promovat de unii teologi ‚ortodocşi’ prin opoziţie faţã de teologia sacramentalã occidentalã, şi ĩntemeiat mai mult pe Blaga decât pe catehism. Fãrã sã vrea, predica reliefa didacticismul anost şi sentenţiozitatea poeziei lui Blaga, o sforãitoare prozã dezarticulatã. Vorbea de ‚taine’ (--cuvântul ‚Sacramente’ nici n—a fost rostit vreodatã--) ĩn accepţia difuzã, vagã şi aproximativã a apofatismului expus didactic de Blaga—rezultat ultim al occamismului.
Ignorã ĩn ĩntregime trãsãturile fundamentale ale Sacramentului—sau, cu alte cuvinte, ce anume face dintr—un Sacrament, un Sacrament. Aceastã ĩnţelegere diluatã şi confuzã se traduce printr—o vorbãrie centratã pe incomprehensibilitate.
Expresie, foarte primitivã, a defetismului teologic despre care un mare teolog francez spunea cã reprezintã sechelele modernismului.
۞
E interesant cã teologia franciscanilor a eşuat ĩn occamism, ĩn apofatismul occamist.
۞
E foarte relevant cã teologii latini, traducând termenul grecesc pentru Taine, au privilegiat un alt aspect noţional, vorbind de Sacramente.
Şi eu cred cã Misterele organizeazã nu numai cultul ca atare, ci ĩntreaga Religie, drept care nu trebuiau brutal subordonate teologiei şi modelor din comisiile liturgice şi altor prejudecãţi. Misterele normeazã teologia, nu invers. Vãzând cã teologia lor apostatã nu mai corespundea formelor cultului, modernii au ales sã schimbe cultul, nu sã—şi corecteze teologia deviantã.
Vreun progresist mai rãsãrit ar rãspunde cã Misterele au fost menţinute, dincolo de transformãri; ĩnsã aceastã dihotomie formã/ fond neagã ĩnsãşi concepţia sacramentalã, reducând Misterele la nişte principii abstracte, didactice, care pot fi formulate aşa, sau altfel.
۞
A admira o artã de romancier.
Dincolo de o primã impresie confuzã, fragmentarã, incoerentã.
A elucida, progresând, arta unui roman, a o sesiza, a o ĩnţelege.
۞
Cultura se referã atât la mintea şi cogniţia şi realismul, cât şi la arta şi scrisul meu; cãci sunt principial opus oricãrui sãlciu estetism finitist, oricãrui finitism, ifoselor, bridelor.
۞
Ceva care sã mã afirme explicit, nu sã mã nege sau desfiinţeze. Ritm—casã—articole, cf. azi—lecturi de amuzament—alternarea—10 z. [3 z.—vrafurile; 7 z.—casã]. Asanare. Terapie. Crez, GM, TH, americanii, Davidson, Sigrist, ‚Morgan’, GKC, literaţii, firescul. Nu anexionismul pueril—didacticist, ancilarizarea. Plenitudinea, plenarul artei, afirmat; pristolul ei.
۞
Nãruit. Mintea iritatã de fumat. Haosul—nãravuri—cf. EW.
۞
Obişnuit sã le am numai ĩn abstract şi prin delegaţie. Vie experienţã literarã.
Devenit necritic, nu mi—am mai convenit principiilor, am alunecat ĩn contradicţie cu mine ĩnsumi.
۞
Raţionalismul platonician e un reducţionism, el dizolvã obiectele, ĩşi concepe misiunea şi funcţia ca pe un reducţionism dizolvant—reducerea la prototip. Raţionalismul aristotelician e nedescumpãnit de ‚rezistenţa’ realului empiric, a individualului, a gândi ordinea realului nu—nseamnã pentru el a o despuia şi reduce la schematismul abstract al unei infrastructuri ideale care ar fi ‚adevãrata realitate’. Gândirea platonicianã nu vrea sã se ĩntâlneascã/ identifice decât numai pe ea ĩnsãşi; raţionalismul aristotelician e confirmat când ĩntâlneşte realul ca atare, existent, individual, compact. Ideea aristotelicianã nu e defel de a reduce existentul la gândire, la noţiuni, etc.. Raţionalismului platonician, idealist, ĩi scapã existentul nonideal—de fapt, ĩl neagã, aspirã numai sã—l dizolve şi escamoteze.
Raţionalismul aristotelician opereazã cu existentul, cu realitãţi; raţionalismul platonician opereazã numai cu sine ĩnsuşi, idei despre idei, e tautologic, circular, ermetic şi autist.
Raţionalismul aristotelician ĩntâlneşte existentul, realul, ceea ce e ĩnafara gândirii; raţionalismul platonician intenţioneazã numai sã reducã acest existent, sã—l arate ca iluzoriu, ca amãgire, ca iluzie.
Platonismul se regãseşte ĩn abstract, schematic, ĩn reducţionismul extrem, ĩn disecarea existentului pentru a ĩndepãrta realul ca pe o coajã de iluzie, ca pe o crustã de amãgiri.
۞
A regãsi, ĩn spirit goethean, sau tomist, sau chestertonian, sau gilsonian, acele coordonate ale umanului, ale plenarului, ale firescului, ale naturaleţii vioaie—inclusiv ĩn discutarea câtorva romane.
۞
Patru romane analizabile, şi patru cãrţi de amuzament [IVANHOE; Dan; Twain; un ‚Oz’ ].
۞
Probabil cã Goethe nu sesiza pragul, limita faţã de care trebuie plasatã umanizarea, umanitatea ĩnviorantã. Principiul lui e corect, iar aplicarea, defectuoasã. Se poate face ĩn deplinã umanitate ştiinţã a naturii, fãrã a recurge la ştiinţã fantezistã.
Deasemeni mai cred cã el fãcea din ceva care ar fi cerut discreţie şi eficacitate [coordonata umanã a ştiinţei] un pretext de exhibare, de retoricã, de gesticulaţii demonstrativ –ostentative—ceva inadecvat şi impropriu.
Nu cred cã o preocupare pentru umanitatea activitãţii ştiinţifice poate lua numai forma, excesivã, retoricã, ostentativã, forţatã, vanitoasã, pe care i—a dat—o Goethe; de aceea nici nu a fost, ĩn general, urmat. Calea lui Goethe nu e singura cale, unica modalitate; ba chiar e una stridentã şi artificialã.
۞
A lepãda maşinalul, sacadarea, artificialitatea, ceea ce nu corespunde esenţialitãţii adânci.
Modelarea umanului—nu e vorba de toane, ci de nevoie.
۞
Ieri (dum.), o orã din TOUS LES MATINS DU MONDE, cu multe ĩntreruperi, fãrã pic de inimã faţã de vraja filmului.
Gândul meu este cã existã cãrţi, filme pe care nu le clasezi, ĩnsã ĩn legãturã cu care e importantã ĩnnoirea experienţei—a face o nouã experienţã a acelei cãrţi, a acelui film—ca şi cu o persoanã omeneşte importantã—uneori ĩţi place mai mult, alteori nu prea, ceea ce conteazã e experienţa ĩnnoitã.
Nu e vorba atât de a evalua, de a da o apreciere, cât de a elucida noii termeni a experienţei—‚sã vãd ce—mi mai spune acum!’. Nu ĩncântarea sau dezamãgirea, decepţia, e relevantã, ci adâncimea instructivã a experienţei.
E un act de smerenie esteticã—ĩn acest sens, nu atât EU REIAU FILMUL SAU CARTEA, cât cartea sau filmul sunt cele care mã ‚reiau’ pe mine.
Nu e vorba ‚—sã vãd dacã mi se mai pare aşa bun—‚, ci, de fapt, ‚—sã vãd unde mã mai aflu eu ĩn raport cu aceste jaloane de artã—‚.
Ideea nu pare atât de a evalua, cât de a afla. Pe lângã astfel de opere ucenicim, de ele ne ĩnsoţim, despre unele ca ele era vorba ĩn romanul lui ‚Morgan’—acolo unde bãtrânul grec lãuda lealitatea esteticã. Ele sunt dincolo de evaluare—şi solicitã ĩnnoirea experienţei, ĩntâlnirea.
۞
Filme SF al cãror fan sunt—Godard, R. Scott, SOLDAT UNIVERSAL, câteva ALIEN şi, mai ales, nişte filme futuriste. Twelve Monkeys.
Joi, despre grila SF a lui ‚Morgan’—britanicii ....
۞
Opusul real al scepticismului nu e dogmatismul obtuz, colţuros şi abstract, ci existenţialitatea acelei reflecţii prudente, de gãsit la Ratzinger sau la acei vârstnici preoţi experimentaţi la care se referea Tresmontant. Existã câte o convingere prudentã şi rezervatã care e mai vie decât aceea abstractã, din manuale.
۞
Unii ignorã prudenţa pastoralã; alţii, laşii, se ascund ĩn spatele ei.
۞
Rãsãritenii—occidentalii, lecturi—teologii—moderniştii—esticii, triplul vot, la garaj—trufia--‚lumea’, Lemmon—cruzimea, apostazia, abjurarea practicã—isihaştii—Rozariul—Missa.
A tranşa. Pe teren. Nu pot nimic ĩmpotriva ....
۞
Zorile—ţigãri şi scrierile lui Davidson.
Davidson, ‚Morgan’, Seal, Sigrist, Maitzen, protestantul BM, AW.
Melodrame. Melodrama hugolianã; ed..
۞
Stil impetuos.
۞
Davidson a scris o preafrumoasã cronicã la Harry Potter and the Deathly Hallows; la o carte a lui J. F. Bierlein;
۞
Ĩmpãrtãşirea de viaţa şi autocomunicarea Lui Dumnezeu. ‚Cuminecare’ pe verticalã.
۞
Biblia la Davidson; la Claudel. Biblia, alţi câţiva autori şi cãrţi.
۞
De fapt, ideea este de a studia anual patru romane, aşadar relevant alese.
۞
Remarc şi azi (--marţi--) cã Davidson scrie remarcabil despre Biblie, cã are gustul şi instinctul biblicului.
۞
Excepţii. Nouã, rãsãritenilor, ne place aşa de mult.
O imensã simpatie, şi un simţ aparte pentru ceea ce spune el.
۞
Obiectivitatea coerentã şi profundã e posibilã; ea nu e şi involuntarã.
۞
Ĩmi place Davidson—se vede cã a studiat nişte subiecte, cã sunt lucruri despre care are ceva de spus (--mitologia, interpretarea miturilor, literatura secundarã a mitologiei—subiecte frumoase şi pentru un literat\ folclorist; Biblia--).
۞
Maeştrii eseisticii—Howard, Jaki, Sebastian, Chartier, Tresmontant.
Articole scurte, lapidare, la obiect.
۞
A nu face—şi, mai ales, riposta—decât atât, cât e, raţional, ĩndeajuns; a nu exagera (cu paroxisme de sarcasm, etc.).
E deajuns cã nu preiau acele tipare.