Din viaţã: DESPRE DOCUMENTUL CARD. IOSIF (REFERITOR LA CANONIZAREA ŞI CULTUL SF. GRIGORE AL TESALONICULUI)

sâmbătă, 27 decembrie 2008

DESPRE DOCUMENTUL CARD. IOSIF (REFERITOR LA CANONIZAREA ŞI CULTUL SF. GRIGORE AL TESALONICULUI)

۞
Dupã cum se ştie, existã acordul explicit, concret, nu tacit, al Romei, pentru cultul Sf. Grigore al Tesalonicului ĩn acele Biserici de rit estic care au cerut—o.
Un acord este echivalent cu o decizie, şi cu o canonizare.
Se spune cã decizia a fost susţinutã de un memoriu amplu al Card. Iosif (fost rector al Acad. de la Lviv, şi profesor de dogmaticã la seminarul de acolo). Acest om refuzase net, rãspicat, ĩn ‚53, sã se alãture schismei.
Decizia Romei referitoare la cultul Sf. Grigore al Tesalonicului este un pas istoric.

۞
Mulţi creştini aflaţi ĩn unitate cu Sf. Scaun (ucrainieni, orientali) practicã ,şi cu acordul Romei, cultul Sf. Grigore al Tesalonicului—refuzând sã accepte grila propagandei antilatine.
Ei ĩl revendicã pe Sf. Grigore ca pe un mare sfânt şi pãrinte al Bisericii Rãsãritului.

۞
Din partea Romei, nu putea sã fi fost o ‚concesie’, şi din partea Card. Iosif, cu atât mai puţin.

Roma de fapt n—a revocat niciodatã canonizãri; a revocat, dacã se poate spune aşa, cu ocazia reformei postconciliar—liberale a calendarului, nişte canonizãri populare, locale, produse ĩn afara Romei, ĩnainte ca Roma sã fi preluat acest prerogativ.
Dar ‚propriile’ ei canonizãri, canonic efectuate, Roma nu şi le—a revocat niciodatã; aşa ĩncât nu existã un precedent pentru Sf. Grigore al Tesalonicului.
Nimic din ceea ce a fost sancţionat oficial de Roma n—a fost vreodatã revocat.
Aşadar acordul Romei ĩn ceea ce priveşte cultul Sf. Grigore al Tesalonicului nu poate fi tratat ca un compromis, etc., ci este o decizie fermã, netã ĩn favoarea acestui cult.
Pe de altã parte, ĩntreaga dezbatere este bizar de marginalã şi de ignoratã. Abia este vag menţionatã, ceva vag menţionat.
Ĩncã douã menţiuni:--ĩn atmosfera anilor ‚70, vesticii erau deja prea abrutizaţi, dezabuzaţi pentru a sesiza implicaţiile acestei omologãri cultuale (ea ĩnsãşi, de fapt, practic general ignoratã, neremarcatã);--o analogie s—ar putea mai degrabã face cu Sf. Isaac Sirul, şi s—a şi fãcut altundeva de cãtre alţii.
Ĩnţelegerea contextului real trebuie completatã cu faptul cã Ioan Paul al II—lea a precizat cã existã unele incompatibilitãţi de doctrinã cu isihasmul—lucrurile nu trebuie tratate belfereşte.

2 comentarii:

Ela Roseni spunea...: Off topic:
Gând frumos de Anul Nou/ îmbrăcat de sărbătoare/poposind la fiecare/şi lăsând din el un ou/ de ninsoare-alinare
Cu drag, Ela-Marinela
LA MULŢI ANI!; 31 decembrie 2008 la 14:42
Doctor Singularis et Invincibilis spunea...: Mii de multumiri.La multi ani.(Ma loghez foarte rar,conexiunea e cum e,la fel si programul meu ...,); 6 ianuarie 2009 la 10:56

Trimiteți un comentariu

Maică Sfântă a Luminii celei negrăite

Bucură-te, toiagul din care Dumnezeu, odrăslind fără de sămânţă, a pierdut prin lemn moartea.

Bucură-te, norul Luminii celei neapuse, care ai purtat în braţe pe Însuşi Domnul slavei.

Firii celei dumnezeieşti ne-am făcut părtaşi prin tine, de Dumnezeu Născătoare.

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu.

Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui. Ci te deşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte.

Mire, cela ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Carele ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, dezbracă-mă de chipul greşalelor mele cel ticălos, prin împărtăşirea patimilor Tale. Şi împodobindu-mă cu haina slavei Tale celei înfrumuseţate, fă-mă împreună-şezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv.

Plinind rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră!

‘Acolo unde (…) viaţa amarã, tulburatã şi plinã de decepţii este trãitã senin şi calm pânã la presupusul sfârşit … acolo se aflã Dumnezeu cu îndurarea Sa eliberatoare. Aceasta este mistica vieţii cotidiene, a—L gãsi pe Dumnezeu în toate lucrurile; aceasta este starea de beatitudine lucidã a spiritului, despre care vorbeau Pãrinţii Bisericii şi liturghia anticã.’ (Pãr. Karl Rahner, ‘Erfahrung des Geistes’)

‘cu o inimã am aşezat ca sã ne întoarcem în sânul sfintei Maicii Biserici romano-catoliceşti şi iarãşi sã ne unim cu ea, toate acelea primindu-le si crezându-le care ea le primeşte, le marturiseşte şi le crede. Şi mai întâiu mãrturisim acelea patru puncte, în care pânã acuma ne-am împerechiat:

a) Cunoaştem cã Papa de la Roma este cap vãzut a toatã biserica Lui Hristos, care peste toatã lumea e lãţitã.
b) Mãrturisim cum cã afarã de Cer, scaunul celor fericiţi, şi afarã de Iad, temniţa celor osândiţi, al treilea loc este, în care sufletele celor ce încã nu sunt curãţite se ţin şi se curãţãsc.
c) Cum cã pâinea azimã este destulã materie a Cinei Domnului şi a jertfei Liturghiei, nu ne îndoim.
d) Credem cum cã Duhul Sfânt, a treia faţã în Treime, de la Tatãl şi de la Fiul purcede. Şi primim, mãrturisim şi credem toate celelalte, care sfânta Maicã Bisericã romano-catolicã primeşte şi crede.’

[declaraţia oficialã de unire a Ep. Teofil, febr. 1697]

‘Însă întru acest chip ne unim şi ne mărturisim a fi mădularele sfintei catoliceşti Biserici a Romei, cum pe noi şi rămăşiţele noastre din obiceiul Bisericii noastre a Răsăritului să nu ne clătească, ci cu toate ceremoniile, sărbătorile, posturile, cum până acum aşa şi de acum înainte să fim slobozi a le ţine după calendarul vechi şi pe cinstitul vlădicul nostru Atanasie până la moartea sfinţiei sale să n-aibă puterea a-l clăti din scaunul sfinţiei sale..." […] "Şi aşa ne unim acei ce-s scrişi mai sus cum toată Legea noastră să stea pe loc. Iară de n-ar sta pe loc acele, nici aceste puncte să n-aibă nici o tărie asupra noastră şi vlădica nostru Atanasie să fie cap şi nimeni să nu-l hărbutăluiască.’ [1698]

‘slobozi de bună voie şi porniţi de Duhul Sfânt ne-am unit cu Biserica Romano-catolică şi prin rândul acestora ne mărturisim a fi mădularele ei, toate primindu-le, mărturisindu-le şi crezându-le, câte le primeşte, le mărturiseşte şi le crede dânsa şi mai ales acele patru puncturi, în carele ne vedem până acuma a fi osebiţi...’ [5 sept. 1700]

Izvoare

‘Acolo unde (…) viaţa amarã, tulburatã şi plinã de decepţii este trãitã senin şi calm pânã la presupusul sfârşit … acolo se aflã Dumnezeu cu îndurarea Sa eliberatoare. Aceasta este mistica vieţii cotidiene, a—L gãsi pe Dumnezeu în toate lucrurile; aceasta este starea de beatitudine lucidã a spiritului, despre care vorbeau Pãrinţii Bisericii şi liturghia anticã.’ (Pãr. Karl Rahner, ‘Erfahrung des Geistes’)

Rozanov, Bloy, Nietzsche, Weininger;

Stevenson şi Lang;

Cingria, Gracq, Sebastian;

Tresmontant, Gracq, Simmel, Philippide;

Toma, Maxim, Bonhoeffer, Rahner;

Maxim, Damaschin, Teodor, Proclu;

Isaac, Dorotei, Varsanufie;

cãrţile sapienţiale;

Claudel, Schopenhauer,

De Quincey,

Rozanov, Bloy, Weininger, ‘Morgan’;

Saward, McCabe, Weinandy;

Bonhoeffer şi Rahner;

sâmbătă, 27 decembrie 2008

DESPRE DOCUMENTUL CARD. IOSIF (REFERITOR LA CANONIZAREA ŞI CULTUL SF. GRIGORE AL TESALONICULUI)

2 comentarii:

Despre mine

Arhivă blog