Irenicismul simpatic şi rezonabil al lui Nor transpare cât de cât şi ĩn REĨNTOARCEREA PÃIANJENULUI, roman despre activitatea lucrãtorilor de Securitate. Mã refer la faptul cã detectivul de la Interpol este totuşi un personaj ‚pozitiv’.
Pânã ĩn prezent am citit un singur alt roman din SFINX, iar cartea lui Nor mi se pare mai bunã.
۞
Dupã romanul securist al lui Nor, continui cu LUMINA ZILEI, de Swift; ĩntâmplarea a fãcut ca ĩn zilele de Crãciun sã ĩntâlnesc realizãri care se referã la cultura mâncãrii—unele, direct (ca romanul de faţã), altele, alegoric ĩnsã extrem de concret (şi de ĩmbietor)—ca OSPÃŢUL BABETTEI (sã comparãm numai cu hidosul film al italianului, MAREA CRÃPELNIŢÃ). BABETTE este un pamflet, o alegorie, dar şi o reuşitã reprezentare hedonicã.
Arta culinarã din acest film nu este o aiurealã, ceva figurat, ci rezultatul unei cogniţii reale. De aici şi amplul realism al reprezentãrii.
Ĩn dublu sens, ce, cum mãnâncã un om (mecanic, abstras; dizgraţios—zoologic, vorace) rãmâne un test de personalitate formidabil.
La Swift este interesant cã e exclusã convivialitatea—el considerã, sau protagonistul policierului considerã, cã mâncatul singur nu te transformã ĩntr—un mâncãu.
La fel de satisfãcãtoare ca reprezentarea unui meniu este reprezentarea actului de a mânca ( ĩn OSPÃŢUL ..., generalul este cel care ştie sã aprecieze şi sã consume).
Books are good company, in sad times and happy times, for books are people — people who have managed to stay alive by hiding between the covers of a book (E. B. White)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu