De natura rerum diversarum

Badea despre filmul lui Van Damme cu Moore. [Se prefãcea a nu—şi prea aminti titlul—DRAGONUL DE AUR].
۞
‚Sunt motor cu reactor ...’
۞
Invidiez reuşitele altora (--ceea ce este greşit prin aceea cã este azoic--).
۞
Royce folosea termenul ‚filozofia vieţii’ ĩn 1911 (ĩn relaţie cu James); Boutroux şi Flournoy au studii despre James.
۞
Pâcla interpolãrilor; nu este ‚neĩntreruptã cerere’, ‚solicitare’, ci relaţie, deschidere, atingere, contact, proximitate, sãrut.
Denumim cu un singur cuvânt multe realitãţi, conexe sau ĩndepãrtate.
۞
A treia datã—o editurã a fanaticilor, contrazicând primele douã recomandãri (de la Pleşu, seria ‚lui’, şi Ep. SS).[ Şi scurtul articol finlandez, aşadar ‚calificat’.] Pe de altã parte, impresia mea, o primã impresie, care este şi cea a apostatului PDs.
Nepeiorativ—o micã sintezã, FILOCALIE de buzunar, micã sintezã filocalicã—simplitatea fãrã exagerãri, derapaje, etc..
۞
‚A te ocupa de multe ...’—demenţa, accedia.
۞
Uşor de luat drept negativism şi silnicie ....
Cum, unde sunt date; la ce sunt contrapuse, cui se opun.
۞
Nu era ‚filozofie’, ci tendoane, etc..
(Nici mãcar nu ....)
۞
Ĩnsã şi rugãciunea este tot conlucrare—conlucrare de persoane.
۞
Ep. Sigrist, ca om care nu simte nevoia de a demonstra nimic nimãnui—de aici, spontaneitatea, sinceritatea, francheţea.
Nu are nimic de demonstrat nimãnui; este un preot pe picioarele lui.
۞
Una este a avertiza, alta, a crea prejudecãţi.
۞
Analogul medical. Calificarea, amprenta experienţei—nu abstractul.
۞
A gusta eseurile lui Bloom, Men, Gillet, Deseille, etc..
A şti,a se pricepe sã le apreciezi.
۞
Binele neexclusiv, nerestrictiv, neexcluzãtor.
Existã un mare bine ĩn acele icoane, şi ĩn acea artã. [Şi dacã ele ar pieri, ceva esenţial, definitoriu, ar dispãrea.]
۞
Mi se pare cã reglarea, rectificarea optimismului excesiv se face mai degrabã ĩn planul obştesc ,al istoriei.
Optimismul excesiv este riscant prin implicaţiile şi tendinţele lui, prin cele la care ar putea finalmente duce.
۞
Pesimismul estic absolut.
۞
O doctrinã, o arhitecturã de adevãruri, o Bisericã gânditã,de doctrine. Ceva mai mult decât nişte bune intenţii vagi.
۞
Pãr. Deseille face la fel ca Evdokimov (ca sã nu mai vorbim de alţii ...)—selecteazã extremele, alege numai ceea ce este mai avantajos ĩntr—o parte, şi mai dezavantajos ĩn cealaltã parte—şi le opune, le ‚confruntã’, cu rezultate previzibile. Existã ceva mecanic ĩn acest procedeu polemic.
۞
Dacã ceva nu mai este experienţial, deschis, sincer, ci situat aprioric, mecanic, tendenţios, ....
۞
Mi se pãrea, luam ca de la sine ĩnţeles cã ei ar dispreţui şi desconsidera aceste lucruri; dar dacã nu este aşa?
Pe de altã parte, ceea ce luam drept cinism, blazare şi mai ales luciditate s—a arãtat a fi buimãcealã, rãtãcire, eroare groasã.
۞
Rugãciunea ca, de fapt, viaţã cu Dumnezeu. Şi viaţã cu raţiune, cu luminã, etc..
۞
Spaima, frica.
۞
Plinãtatea plãcerii literare vii.
۞
A porni de la constatarea deschisã a incongruenţelor.
۞
Imaginile religioase cãrora li se ĩnchinã credincioşii creştini (definirea este datã de funcţie,de rol).
۞
Ĩntre discurile din copilãria noastrã, eu le preferam pe cele cu basme. (Dar şi pe cele poliţiste, şi pe cele dupã Dumas—şi, probabil mai puţin, pe cele dupã Verne.)
۞
'Diamantele ...','71. Caine. Ep. Sigrist despre o serie asemãnãtoare.
۞
Montaigne este un diamant;cei mai mulţi eseişti care ĩncearcã sã scrie despre el se sfãrâmã. Ei pot scrie bine despre Johnson, dar nu şi despre francez.
۞
Ezoterism.’Elitism’.De o parte, Paisie, Rose, Ware; de cealaltã, cei ca Pãr. B.. Accesibilitatea. Se poate exagera, cu bune intenţii, ĩn ambele sensuri; reticenţa nu trebuie taxatã ca ‚elitism’.
۞
A se reformula.
۞
Mausoleul de la Casa Verde.
‚Iniţiative’. Lotul nicadorilor. Rioşeanu. Alecu Ghica. ‚29. Iulian Constantin. Bartolomeu. Cotruş, un catren.
۞
Necesitatea unei vieţi religioase diferenţiate.
۞
O ‚fire asceticã’ (~ natural austerã) nu numai cã nu denotã un ‚om sfânt’—ba, uneori, chiar dimpotrivã. Uneori, ascetismul este numai pornirea/ inerţia unora. Este o deviaţie mai puţin frecventã—dar tot o deviaţie.
۞
Clarviziunea dogmatizãrii infailibilismului este demonstratã de incapacitatea funciarã a conciliarismului de a face faţã modificãrilor din epoca modernã (liberalismul teologic, disoluţia monarhiilor şi a noţiunii de stat creştin). Conciliarismele erau croite ĩn dependenţã de, şi pe potriva unor condiţii singulare—le lipsea universalitatea adevãratei teologii.
Ce fãcea conciliarismul ĩn faţa diseminãrii curente a apostaziei? Se vede situaţia protestantismelor şi a anglcanismului, ĩn voia modelor opiniei publice.
Infailibilismul este o stâncã.
Conciliarismul este miop.
Conciliarismul miza pe o ĩnţelegere staticã a condiţiilor istorice—‚mereu va fi aşa’. Regele, patria, naţiunea, statul creştin, ortodoxia ‚de jos ĩn sus’.