De natura rerum diversarum

Clasicele; Bernard, Alfons; Einstein, Voltaire, Heinlein, Smith; Le Rouge, Juan; enciclice, Vincenţiu, Leonard, ‚Mo’; biografia. Scrieri scurte.
۞
Relaţie. 3 x duh; clasicele; Ep. SS; practica, anglicanul, şansã, risipa, inspiraţie; preotul rural ( şi eseul, cartea elveţianului).
Nevoia realã. Nearb..
Studiu.
Nearb..
Ĩndreptar. Funcţional.
۞
Philippide, Botta, Jebeleanu, Naum, Doinaş. AP; EB; Piru. PK. A gusta. ‚97: lista lui D. Toma.
۞
HS; ed.; MS. No., ..., ML.
Sem. VII, raft.
Şansa de a fi .... Sem. VII. Generaţia, falanga.
۞
Balast.
۞
Un filozof CASUAL, ca Marcel, Wojtyla, decrispat, nefanatizat.
۞
Ed., ezoterism, filozofie, tradiţii, calitate, autori. Tempo.
۞
Dna. Scaraffia remarcã limpezimea cãrţii poloneze din ‚60. Aprecierea ei este la antipodul defãimãrii pornite de la Pãr. Congar.
۞
A comunica impresii, aprecieri.
۞
Generaţia. SF—ul vechi, stalinist şi de propagandã: Nor, Baciu, Jurist, Cubleşan, Ştefan, etc..
۞
‚Pãstorel Teodorescu’ (cf. Boda).
۞
E mai uşor sã nu pozezi de jos, decât de sus (unde poza poate apãrea ca o consolare, o compensare).
۞
Biserica ĩnvaţã cã ORICARE dintre mucenicii cinstiţi liturgic este superior oricãrui funcţionar curial, oricãrui ‚specialist’, etc.. Ĩn ierarhia ei liturgicã, Biserica situeazã mucenicii deasupra teologilor, savanţilor, etc.. Nu existã sfinţenie mai ĩnaltã decât cea a mucenicilor.
De aceea, nimeni sã nu se lase descurajat de cãtre cedãrile funcţionarilor.
۞
Mã intereseazã mai ales acei teologi ‚ai eliberãrii’ care existã ĩn mod real şi ĩn afara scandalului publicitar cu Vaticanul. Aceia la care existã şi o altã laturã—ceva care sã indice existenţa gândirii, a contemplaţiei—cãmara, ‚cotlonul’, mintea, discreţia.
Nu toţi sunt definiţi exclusiv de cãtre controversa cu Vaticanul.
۞
A trişa.
Hainele medievale.
Discreţia.
Schmemann, Tresmontant, Sf. Charles.
Probabil cã exista ceva foarte insultãtor şi agresiv şi neplãcut ĩn vechiul militantism.
Judecând dupã indignarea celor mai rezonabili creştini, probabil cã ĩnfãţişarea vechiului militantism trebuie sã fi fost odioasã. Minţi ca ale lui Evdokimov şi Schmemann o mãrturisesc.
۞
Creştinismul ‚clasic’ curent ĩn prima jum. a sc. XX ĩşi atrãgea mai ales aversiunea minţilor de elitã.
۞
Oamenii Vaticanului II şi—au ĩnchipuit, mi se pare, cã haosul poate fi creator—cã haosul va fi mai creator decât ordinea silnicã, mecanicã.
۞
Naturale; istorie, filozofie, literaturã. Parohul.
Clase.
Religie. Arte. Muzicã.
۞
Falsificarea, denaturarea minţii.
۞
Ĩn vis, am fost bun, bun şi milos.
۞
Principiul celor de azi este autodefinirea. Cã omul trebuie considerat aşa cum se autodefineşte . Mã refer la autodefinirea verbalã, noţionalã.
۞
Lucruri ale poeziei.
۞
Cã VT este plin de raţiune, de gândire, de idei metafizice, de o metafizicã trasabilã, desemnabilã.
۞
Când, de ex., Gilson scrie despre Preasf. Augustin, noi numai asistãm la o conversaţie; acesta este privilegiul. Dar nu ĩnseamnã cã trebuie sã cãutãm, stupid, sã ne amestecãm şi noi. Acord sau dezacord, sfera respectivei conversaţii nu aparţine banalului.
Nu este o scenã de bâlci la care publicul, prostimea sã arunce, indecent, interjecţii.
۞
Eu, dacã n—ar fi existat rãul, decãderea, n—aş fi cãutat sã mã ĩndrept cãtre Dumnezeu.
۞
Adevãrata, reala ucenicie şi corectare. Cea care ajutã. Când eroarea este fãcutã vãditã, ĩn mod abrupt şi net.
۞
Mintea este prost ĩndrumatã când, ĩntr—o abstractã galerie, Preasf. Augustin şi Toma sunt ĩncadraţi de Hume, Mach şi Spencer.
۞
Ratzinger, despre unitatea credinţei şi pluralitatea teologiilor. Ceea ce este cam vag. Cãci ce indicaţie mai putem avea despre unitatea credinţei?
Ratzinger chiar rãspunde: precizând cã pluralismul real, util, este nu cel vizat, cãutat, ci acela rezultat, spontan.
Pluralismul este un rezultat; ‚voinţa de pluralism’, pluralismul ca scop, sunt nocive.
Teologia se naşte, spune Ratzinger, deopotrivã din credinţã şi din iubire, ambele conţin aceastã tendinţã.
۞
Bougis judecã mai corect decât Gilbert.
۞
Eu cred cã, pe termen lung, pânã la urmã, Biserica va proceda cu opera Pãr. Rahner, a Pãr. Teilhard, ca şi cu cele ale Preasf. Augustin, Toma, Bonaventura: va reţine, critic, ceea ce este adevãrat şi folositor.
Iluziile de ortodoxie linearã aparţin celor care ignorã istoria.
۞
Ĩntâietatea (liturgicã) a mucenicilor.
۞
Citind abia azi reflecţia postelectoralã şi ‚obamianã’ a lui Gilbert, remarc faptul cã el ĩnsuşi o scaldã ĩn chestiunea avorturilor (ĩnsã nu şi a crizei ecologice!).