De natura rerum diversarum

Este vorba despre a modera, controla, subordona—nu a suprima. Pentru creştinism, omul este o ierarhie. Agregatul uman.
۞
Exegeza Bibliei, şi cea a declaraţiilor lui Bãsescu; a alege, a opta.
۞
Puţinã culturã ĩnseamnã puţinã imaginaţie, flexibilitate, agerime, intuiţie.
۞
Revenirea la prioritatea Ĩnvierii s—a asociat cu prioritatea adopţionismului. Centralitatea Ĩnvierii este mai susceptibilã de a fi rãstãlmãcitã ĩn sens adopţionist (‚momentul marcant’, ‚ĩnfierea’). Centralitatea Ĩntrupãrii salvgardeazã mai bine misterul Lui Hristos.
Hristificarea se produce odatã cu Ĩntruparea. Centralitatea acordatã Ĩnvierii poate fi susceptibilã de a favoriza un discontinuism.
۞
Analiştii supãraţi pe Bãsescu cã aduce PSD—ul la guvernare.
۞
Tot ceea ce este dat ĩn Hristos, este dat odatã cu Ĩntruparea.
۞
Polul pozitiv, cel m.m. bine, reuşita, Leon al Sf. Augustin, ten, viaţã, laturã. Acel carmelit. Nu acea ‚deschidere’ care este un alt nume pentru apostazie şi ingratitudine, pãcatul nerecunoştinţei. Studiu& latinii, complementar. Ca model: Pãr. GB, eremitul. Cheia de boltã: Ĩntruparea, teoza. Ĩntruparea dã cheia teozei. Carmeliţii, mereu imaculişti. Ĩnţelesul teologic.
۞
Cei mari nu fac jocul lipsei de vitalitate a mediocrilor, nu acceptã regulile ‚moderaţiei’ care nu este decât masca minusului vital.
Creştinismul este un vitalism—dar unul spiritual, nu biologic; nu este un biologism. Ĩnsã fireşte cã ĩn creştinism viaţa, viul au primatul.
۞
Toate, sãrbãtori ale generozitãţii dumnezeieşti (Ĩntruparea; Zãmislirea Neprihãnitã; Paşti; Rusalii; Schimbarea la Faţã; Milostivirea ). Ĩn cheia generozitãţii divine.
Creştinii sãrbãtoresc, duminical, generozitatea dumnezeiascã, viaţa care porneşte din inimã—şi, imagine a inimii, cãmara, cotlonul. Teoza, ĩnfierea, sãrutul.
۞
A vedea nu zaţul, ci cafeaua.
۞
Niciodatã apelul la ‚reformare’ n—a mai justificat denaturãri, alienãri.
۞
Fãrã supranaturalism, fãrã unghiul supranaturalist, generozitatea dumnezeiascã devine de neĩnţeles.
۞
Eu mãsor autorii cu adevãrul, nu adevãrul cu opiniile autorilor.
Adevãrul este metrul,nu opinia.
۞
Leon al Sf. Augustin şi al Ĩntrupãrii.
۞
Genuri; SF, thrilleruri, policier, cãrţi pentru copii. Cãrţi sigristiene. Marile cãrţi/ romane pentru bãieţi.
۞
Leon/ ‚Martin’.
۞
Ordine; ora; Stahl; lecturi, joi (chixul ...).
۞
Ins colţuros; asprimi.
۞
Scurt—‚genuri’, ĩn loc de ‚literaturã de gen’.
۞
Reuşitã; hedonism literar; AF.
۞
Insultele de la calvinişti; simpatia pentru anglicani, tradiţionalişti.
۞
Bãsescu ar putea fi un politician genial.
Va rãmâne deasupra lui Iliescu, şi pe potriva antebelicilor legendari.
۞
Iubirea, la cel mai personal, intim şi visceral nivel—Rozanov vãzuse asta; nu prin ĩnduioşãri şi sentimentalism.
A—şi figura o realitate, o scenã trãitã, nu un cadru de film, o fotogramã, ceva abstract—anost .O scenã realã, nu o imagine.
Sânge vãzut, nu imaginat.
Oamenii sc. XVI vãzuserã aşa ceva.
۞
De ce aş aştepta de la athoniţi altceva decât de la calvinişti?
۞
Ei sunt COMPARATIV mai apropiaţi, ĩntrucâtva similari şi proximi.
۞
'O purceluşã rujatã' (Frunda, la obiect).
Se vedea cã Antonescu, lãudând ţinuta lui Obama şi Sarkozy, nu ştia despre ce vorbeşte (sindromul Puric).
A nu avea filamentul ĩntreg.
Antonescu nu ştia, Frunda ştia.
۞
Pentru un român, obiecţiile (tradiţionale, stereotipe) ale americanilor ĩmpotriva propriei literaturi (nu mai vorbesc despre latinoamericani) apar absurde; dar, bineĩnţeles, ei nãzuiesc sã vorbeascã de la egal cu parizienii, cu englezii, cu marile culturi europene.
۞
Bucuria dumnezeiascã (a omului) este Sf. Spirit, scrie Pãr. Nichols.
Ven. Newman vorbea despre ‚prezenţa Lui Hristos’ ĩn credincios, ĩn creştin.
Cãci Spiritul Lui Hristos este ĩmpãrtãşirea Lui Hristos. Comunicarea Lui Hristos. Ĩn Biserica Sa, Hristos Se ĩnmâneazã, se oferã, se comunicã pe Sine.