De natura rerum diversarum

‘Ĩncerc sã—l parafrazez pe Pavese—politica este o artã a posibilului’ (N. Nicolai).
۞
La cei mai mari, cristocentrismul nu prea mai lasã loc de altceva.
Nu existã la ei prea multã devoţiune privatã cãtre sfinţi.
Bernard, Simeon, Juan, ‚Imitaţia ...’. Teresa; Alfons.
۞
‚AlegerILE de stareţã’, ‚rememoratã’ de aceeaşi Nicolai.
۞
Le Saux lãmureşte cã el vedea ,gãsea creştinism ĩn adâncurile hinduismului—şi nu invers; el creştina hinduismul, nu hinduiza creştinismul. Pentru el, misterele creştine sunt cele mai ĩnalte; de aceea, nu este un apostat.
Aşramul sãu benedictin.
۞
Ĩnsã cel puţin un biograf al sãu spune cã Le Saux s—a schimbat, şi—a modificat gândirea, a abandonat nu numai misionarismul şi intenţiile, ci şi teologia, categoriile creştine. Experimente.
۞
Catolicii germani (şi elveţieni, olandezi, etc.—ba chiar austrieci!) nu au fost ‚cãliţi’, ‚exersaţi’ prin proximitatea cu protestanţii—ci, dimpotrivã, au fost corupţi, denaturaţi, infestaţi prin coabitarea cu aceştia. ‚Tradiţionalismul’ bavarez este un mit; probabil cã el le apare aşa protestanţilor nemţi.
۞
Este şi bizar cã se mai poate pune problema dacã antiinfailibilismul este asociat, la catolici, cu liberalismul sau cu tradiţionalismul; el a fost ĩntotdeauna asociat cu poziţii liberale, ‚de stânga’—de la protoprotestanţii sc. XV la afilierile explicite ale teologilor din sc. XIX, şi la cei de azi—oare, azi chiar, protestele ĩmpotriva ‚absolutismului papal’ provin de la catolicii de orientare ‚tradiţionalã’?
Aceasta este o falsã enigmã, o substituire a limpezimii prin nebulos, o tehnicã de diversiune. ĨNTOTDEAUNA ‚conciliarismul’ a fost apanajul stângii catolice—niciodatã al ‚tradiţionaliştilor’—deşi, bineĩnţeles, şi liberalismul de azi, ca şi protestantismul, se deghizeazã ĩn ‚evanghelism’, ĩn ‚ĩntoarcere la Biserica primarã’ şi alte asemenea fabulaţii.
۞
Mi se par fãţarnice şi pedante protestele ĩmpotriva lipsei de necesitate a dogmelor ‚vestice’, venite din partea celor pentru care fiecare iotã din propria lor doctrinã este absolut necesarã şi esenţialã şi nenegociabilã. Unde sunt elasticitatea şi pluralismul revendicate, când este vorba despre propria doctrinã?
۞
Ĩn logica nemernicilor pentru care ‚ortodocşii’ trebuie sã intervinã ĩn dezbaterile catolicilor despre ‚conciliaritate’ ,etc., fiindcã i—ar ĩndreptãţi ‚pretenţiile Romei de a guverna’, atunci şi budiştii şi animiştii şi ateii au aceleaşi drepturi, fiindcã planurile Romei sunt aceleaşi şi ĩn ceea ce—i priveşte pe ei . Roma pretinde sã—şi exercite ‚imperialismul’ ĩn egalã mãsurã şi faţã de aceşti alţi necatolici.
Budiştii, animiştii şi zoroastrienii sunt virtual la fel de interesaţi de a interveni ĩn discuţiile despre modul de a guverna al Romei, fiindcã şi ei sunt vizaţi de imperialismul expansionist al acesteia.
۞
Intenţia iniţialã a lui Le Saux:--era una misionarã, sau asceticã?
Adicã: se adapta condiţiilor misionare, sau cãuta mijloace ascetice mai adecvate?
Ĩşi dorea pentru sine o viaţã asceticã mai adecvatã, sau numai se adapta unui scop misionar?
Viaţa carmelitã, cistercianã, trapistã, cartuzianã, isihastã.
۞
Egoismul mistic. Mulţi ĩşi doresc misticã (=experienţe), nu sfinţenie. Ei ĩşi doresc sã fie mistici ,nu sfinţi. Este lãcomia, concupiscenţa misticã.
۞
Strãdania de a clarifica un principiu, o normã.
۞
Marii exploratori, pionierii, precursorii.
De aceea, nu eu ĩi voi blama sau certa.
۞
Ceea ce respect. Ceea ce gãsesc de respectat.
۞
Deipara; Sacramente; triadologie monoteistã; eshatologie; urbanitatea medievalilor.
۞
O viaţã contemplativã de studiu şi de rugãciune.
۞
Le Saux şi imnul Sf. Grigore Cuvântãtorul de Dumnezeu.
‚Tu singur eşti Cel nenumit.’
Prima lui scriere dateazã de la 32 de ani, un studiu despre Preasf. Treime, unde ĩl citeazã pe Tagore.
۞
Religiile, ĩn serviciul creştinismului.
La Le Saux, nu este teorie, sau speculaţie, ci experienţã şi ascetism.
Educaţia lui ĩl fãcea mai apt sã ĩntâlneascã hinduismul cu seriozitate şi cu probitate—decât pe veleitarii de azi. Tocmai educaţia lui era cea care contribuise la a—i da simţul realitãţilor.
Le Saux nu derapa ĩn speculativ.
۞
A nu citi cuvintele sfinţilor ca pe butade, aforisme, paradoxuri, epigrame, scheciuri, vorbe de duh, anecdote, speculaţii, jocuri. Pura iresponsabilitate a unei asemenea abordãri.
A simţi vigoarea, şi vãpaia.
O formã de ‚naturalism’ care, postulând uniformitatea umanitãţii alienate, subestimeazã adâncurile.
Facticitate improprie, ba chiar nocivã.
۞
A comuta pe instinct, pe dibuire.
۞
Desfãtarea imundã ĩn eşecul altuia. Iluzoriul. Aparenţa.
۞
Nu din vârful penei se apreciazã validitatea unor asemenea experienţe.
۞
Experienţa şi practica lui Le Saux contrazic relativismul, arbitrarietatea; el nu preia arbitrar o religie oarecare—ci discerne, alege, triazã.
Pentru el, hinduismul şi, sã zicem, mormonismul, iehovismul şi agnosticismul, nu se aflã ĩn acelaşi plan, cu relevanţã egalã.
Nu este ceva mecanic şi arbitrar.
۞
Chaduc, Culianu .... Fanaticii mãrginiţi.
Şi viaţa lui Le Saux s—a ĩncheiat, ĩn afarã, ĩn nota unei erori.
۞
Ramana, ĩmpotriva ‚meditaţiei’.
۞
Arbitrarietatea şi minciuna.
۞
De la un asemenea gentleman, mãcar cum sã nu fie mitocan sã fi ĩnvãţat.
۞
Unul dintre cele mai excitante subiecte artistice—basmele, folclorul—dã naştere la unele din cele mai plictisitoare, pedante şi terne savantlâcuri anoste (folcloristica ‚de catedrã’, ‚ştiinţificã’). Una este a cunoaşte ‚ceva folcloristicã’, utilã, alta a te opri la ea şi a o vedea ca pe un scop. Ştiinţa folclorului este un auxiliu, un studiu folositor şi ancilar, subordonat.
Basmele sunt mult mai interesante şi plãcute decât este ...ştiinţa despre ele, cu formalismul ei
abstract şi anhedonic.
Basmele sunt prin excelenţã o artã a plãcerii—fie ea o plãcere sapienţialã şi instructivã.
Gnomicul nu este mai interesant decât plãcerea literarã.
۞
Cantonarea ĩn interpretãri sau analize formale, dupã tipare, şabloane. A treia cale—esteticul.
Calvino gusta estetic folclorul—şi cãrţile culte fantaziste.
۞
ORDINUL STEAUA ROMÂNIEI CU RANG DE CAVALER—dar de ce post—mortem?
۞
Paraschiv, dat ca exemplu de televiziunea lui ...Voiculescu. Sordid.
۞
Doctrina creştinã n—a primit, ĩn epoca modernã, completãrile utile—ci dimpotrivã, a fost poluatã, pângãritã.
۞
Frumuseţea simianã, uşor animalicã, ‚zoologicã’; la antipod, frumuseţea angelicã, seraficã.
۞
De la un basm, cerem inventivitate, ĩndrãznealã, ingeniozitate, variaţie—opusul monotoniei. Povestirile cu Holmes sunt apropiate de acest model; şi Poe.
۞
Folcloriştii par sã se aleagã ĩn general dintre oamenii cei mai inepţi—şi totodatã mai inapţi de a gusta slobod un basm.
Calvino, Eliade, Cãlinescu sunt nu numai ‚excepţii’—ci şi, de fapt, frondeuri şi, mai important, nespecialişti.
Folcloristica de calitate intruşii o fac.
۞
Colorile fabulosului, ale magicului. Alfabetarul.
Probabil cã, mai mult chiar decât diversele ed. de basme, acel alfabetar.
۞
Nu arhiva, istoria, ci viaţa, prezentul, şansa, substanţa, personalul.
۞
Cheile filozofice, interpretarea obiectivã, ‚filozoficã’ (MT).
۞
Ambiţia vanã a catolicilor de a vorbi pentru toţi, ĩn numele tuturor—şi, de aceea, de a se limita numai la generalitãţi şi banalitãţi.
۞
Calitãţi estetice, intelectuale, sapienţiale, spirituale, o vioiciune şi creativitate reale, farmec.
۞
Existã loc pentru varietate (‚genuri’, seriale, muzicã ‚de consum’).
Muzica mea de divertisment (ca distinctã de cea de audiţie, ‚clasicã’ ĩn sens axiologic şi larg): Digweed; Maas; Tiesto.
Simţul (montaignean, poate) al integritãţii unei vieţi, al unei ‚clase’, cu coordonate specifice.
‚Propriul’ unei vieţi.
[V. imaginara dietã Antonesei. Doze.]
۞
Ritm, acţiune, suspans, ingeniozitate.
۞
Nu existã nici un GC, HT—şi chiar şi aceştia ....