De natura rerum diversarum

A le gusta ca literaturã, fatazie, ingeniozitate, artã, inventivitate—creaţie.
۞
Tiesto seamãnã uneori (‘NYANA’, de ex.) cu Jarre.
۞
Nu este simpla lecturã neutrã, de cercetãtor.
۞
Azi (sb.), douã filme (NEVSKI şi un Renoir american), şi vreo 15 cãrţi; ieri (vin.), un film sovietic pentru copii, de acum jumãtate de veac, şi OMUL CU BRAŢUL DE AUR—filmul numai atuuri (Sinatra, Dna. Novak, vârsta actorilor, anii ‚50, reputaţia ĩnaltã a filmului, şi ĩnceputul—delicios), şi mai multe cãrţi, de diferite feluri.
۞
Nu este vorba despre exerciţii, practicile ĩn sine; ci despre noimã, despre atitudine. Dacã asta era necesar, vital pentru Sf. Ioan Botezãtorul, cum ar fi altfel pentru restul oamenilor?
۞
Trei paşi: predica (luni); Papa; anglicanul.
Cartea de omilii.
۞
Se ĩndepãrteazã de Dumnezeu ĩn mãsura ĩn care cedeazã polemicii veninoase sau pur şi simplu pedante.
۞
Locurile veterotestamentare sunt ‚cristologice’—adicã teologice şi mistice, nu ‚profetice’; reprezintã o gândire coerentã şi valabilã despre divinizare şi ţinta umanitãţii.
Reflecţia şi inspiraţia conlucrau ca autorii sã ĩntrevadã cum va fi Mesia, omul divinizat chiar de la ĩnceput.
۞
Teologia nespeculativã şi practicã, strict necesarã. (Sf. Francesco; benedictinii.) Despre realitãţi experiate, trãite. Bucuria misticã, inalterabilã.
۞
Newton, Lavoisier, Pasteur n—au ‚inovat’ nimic. Adicã, ĩn ceea ce este neperisabil ĩn descoperirile lor, n—au ‚inventat’ nimic. La fel este şi ĩn dogmã.
۞
Prezenţa, tridimensionalitatea unui text patristic. Sesizat ĩn tridimensionalitatea şi semnificaţia lui. Mã inspirã un scurt text ĩn care un anglican cita ceva de Sf. Chiril Ierusalimitanul. Suavitatea acestei apartenenţe comune la Bisericã.
Un vãduv episcopalian cu o bunã practicã a textului patristic—ceva salubru.
۞
Graficã, funcţie, creaţie, artã.
۞
Pãr. Hunwicke despre ecleziologiile papiste; acolo unde ‚adevãraţii’ catolici bat, cel mai adesea, câmpii. [Centralitatea ministerului petrin, defineşte el.]
Dinspre anglicani lucrurile acestea se vãd cu maximã limpezime.
La anglicani eu vãd impecabile exemple, ‚de manual’, ale catolicismului integru.
Simţul formei semnificative, organice, vii, la englezi. Educaţie, culturã. Chiar dacã azi este o poziţie minoritarã, marginalizatã.
Afabil—burzuluit, redutabil, prompt.
۞
Eu, Breviarul, ed., Mama, ora, şansã.
Impresie.
۞
Subiecte liturgice.
Coerent—subiecte medicale; de naturale; ştiinţifice; literare; istorice; filozofice; patristice; teologice. Ţinuta englezã a gândirii.
Experienţa, 3—D, nu improvizaţia, nu veleitatea.
۞
Pãr. Hunwicke nu ĩncearcã sã SCUZE latinitatea/ romanitatea. Dimpotrivã: despre altceva el nici nu vrea sã mai ştie.
۞
Fundamental: oroarea de apostazie.
۞
Sublimul transverbal: asta vrea sã spunã Pãr. Hunwicke despre Sf. Grigore.
Da, este una dintre evidenţele despre care nu se vorbeşte; pe care morocãnoşii patrologi le eludeazã.
۞
Un anglican: Sf. Chiril Ierusalimitanul; celãlalt: Sf. Grigore.
Modele neantagonice.
[Şi, ĩn parantezã: nu cred cã Pãr. Hunwicke este ignorant, cã ignorã litigiul respectiv!]
۞
Antagonismele enorme au efectul de a le relativiza ,aparent, pe cele mai mici.
۞
Opusul real al antipapismului nu este acela, mecanic, al papismului (ca la Pãr. Hunwicke cel aşa de doct …), ci ecleziologia obiectivã, nepolemicã, netendenţioasã.
۞
Nu mã voi lãsa ĩmpins, situat, mecanic, ĩn colţul opus al ringului ideologic.
۞
Ecleziologia catolicã clasicã a situat mereu autoritatea papalã ĩn dependenţã de Sf. Tradiţie.
۞
Istoria teologiei, istoria Bisericii.
۞
Hunwicke subliniazã demnitatea istoriei liturgice şi doctrinare vestice.
Le trateazã ca pe lucruri sfinte, nu ca pe surogate.
۞
Papa; englezul (fost anglican); Alfons; Bernard; antologia rãsãriteanã;
۞
Existentul ;3—D; real, obiectiv.
۞
Ĩnclinarea creştetului—şi pentru Sf. Iosif, Ioan Botezãtorul, Francesco, Toma, Augustin.
۞
A supralicita.
۞
Relaţia unicã, specialã, privilegiatã (Sf. Toma şi Sf. Domingo; Pãr. Bunge şi Evagrie; Coman şi Sf. Grigore).
۞
Am uitat dezacordul meu cu el, de acum o lunã.
۞
Simpatia anglicanilor pentru ‚ortodocşi’ provine din aceea cã ei se vãd pe ei ĩnşişi ca pe un fel de ‚ortodocşi’ ai Vestului, ‚ortodocşi’ de rit latin; precedentul rãsãritean ĩi legitimeazã.
Sau, cu alte cuvinte, le aratã cã poţi fi schismatic menţinând ortodoxia doctrinarã—fãrã, adicã, a deveni şi protestant.
۞
Faţa urâtã, slutã, mai rãu decât dizgraţioasã, a localismului. Localismul este derivã. ‚Ortodocşii ‚ au ales sã ignore dimensiunea universalã; reversul este vizibil.
۞
Simţul viu al realitãţilor spirituale aşa cum le sesizeazã vesticii.
۞
De ex., ceea ce scrie Pãr. Hunwicke despre Venantius Fortunatus.
Nu este deajuns ca oamenii sã aibã nişte lucruri sub ochi, ca sã le şi vadã.
۞
Pentru ortodocşi pare sã aibã, ĩn mod stupid, importanţã numai ceea ce—i deosebeşte şi separã ;altfel, un lucru este neinteresant pentru ei—dacã nu serveşte cauza ‚deosebirii’, a izolãrii lor orgolioase.
۞
Absurditatea desãvârşitã a lacunei—ca tocmai un latinist sã nu ştie, sã nu vadã, mãcar, ce ĩnseamnã ....
۞
Mama, stilul, literaturã, lecturi. Studii. La fel: picturã, muzicã .... Englezul. Simţ. Albume. Reticenţe.
Explicabil prin carenţele educaţiei, prin mediul defavorizat cultural.
(La ei, la unii ca ei, este, o fi de ĩnţeles, atâta ştiu,....)
۞
Bigotismul vechi s—a dus; prostia, mereu nouã, a rãmas. Aşadar, era prostie deghizatã ĩn bigotism.
۞
Polemica lor facilã, mioapã, este meschinã, pierde elemente, este pripitã şi izvorâtã din pornire ,din oţãrâre.
۞
Din nou, o opinie de bun simţ pe care circumstanţele o fac sã parã senzaţionalã: Pãr. Hunwicke despre holodomor, holocaustul ucrainian.
۞
Ceea ce sicofantul Ware [nici de aceastã datã] nu pricepe este cã viziunea, apariţia a fost aprobatã de Bisericã fiindcã şi ĩntrucât spunea acelaşi lucru ca şi dogma Bisericii; şi nu invers. Nu apariţia poate submina dogma pronunţatã de Fer. Pius al IX—lea; ci, invers, apariţia este cea testatã ĩn funcţie de dogmã.
Ware pare a vorbi pentru un soi de harismatism anarhist—care este refugiul celor ca el. Viziunea are nevoie de un criteriu de valabilitate (concordanţa cu ĩnvãţãtura Bisericii; nu invers).
۞
Evitând extremele, deriva, a aduce un element de obiectivitate.
۞
Dezicerea de Baroc—ce stupiditate. O distanţare vremelnicã, o luare de perspectivã era una. Ĩnsã dezicerea abominabilã ....
۞
Mi—a plãcut sã gãsesc numele Pãr. Rahner la Ep. Sigrist (care numai ĩl menţiona ĩn treacãt, fãcea o referire exterioarã, convenţionalã).
۞
Mila acceptatã, mãcar ĩn vis.
۞
Pastoralitatea genereazã oi.